Clădirile a cinci unităţi de învăţământ din municipiul Craiova şi o clădire a Spitalului Municipal Filantropia, toate şase cu risc seismic, vor fi consolidate prin Programul naţional de reabilitare a clădirilor cu risc seismic ridicat.
Potrivit datelor furnizate AGERPRES de biroul de presă al Primăriei Craiova, cele şase clădiri sunt corpul de clădire C9 al Liceul „Charles Laugier”, corpul C12 al Liceu Tehnologic Transporturi Căi Ferate Craiova, Grădiniţa Căsuţa Fermecată, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Liceu Teoretic Henri Coandă – Clădire corp C13, P+2 şi Spitalul Municipal Filantropia, clădire Sp+P+1.
Cele 6 proiecte de reabilitare şi consolidare a acestor clădiri se află pe lista-sinteză a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în cadrul programului naţional de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat (PNCCRS).
De menţionat că în municipiul Craiova, potrivit Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor aprobat de Consiliul Local, există 245 de construcţiile expertizate tehnic şi încadrate în clasele I, II, III şi IV de risc seismic, majoritatea fiind blocuri de locuinţe încadrate în categoria de risc 3 şi aflate în curs de reabilitare termică.
La cutremurul din 4 martie 1977, în judeţul Dolj, au fost avariate 40.675 de clădiri de locuit ( 13.290 la oraşe şi 27.385 la sate), 537 de clădiri s-au prăbuşit şi 3.913 de familii au rămas fără adăpost. De asemenea, 28 de blocuri cu peste 4 nivele au fost grav avariate, 151 de blocuri cu peste 4 nivele au fost uşor avariate, 541 de clădiri în domeniul social-cultural au fost afectate, printre care: 171 şcoli generale, 83 grădiniţe, 29 licee, 19 ateliere şcoală, 40 internate, 14 case de copii şi şcoli speciale, 72 cămine culturale, 442 unităţi comerciale şi prestatoare de servicii, 3 hoteluri, 134 biserici. Localităţile cele mai afectate au fost Craiova, Sadova, Ostroveni, Bucovăţ, Coşoveni şi Damian. S-au înregistrat 812 accidentaţi şi 41 de morţi.
Craiova, ca şi tot judeţul Dolj, se găseşte în zona a 3-a seismică a unui cutremur cu epicentrul în Vrancea.Potrivit sociologului Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române „Dimitrie Gusti”, potenţialul natural-distructiv al hazardelor naturale nu s-a schimbat de-a lungul veacurilor, nici la scară locală, nici la scară planetară, iar planeta etalează cam aceiaşi vulcani, aceleaşi epicentre seismice, aceleaşi arii inundabile, aceleaşi arii secetoase, cam aceleaşi intervale de revenire etc.
„Cu toate acestea, efectul distructiv a crescut, fiindcă a crescut talia populaţiei, complexitatea vieţii şi vulnerabilitatea socială, astfel că sistemele antropice au provocat unele modificări grave, cu efecte devastatoare asupra geospaţiului planetar (asupra mediului şi asupra naturii însăşi). Efectul multiplicat, aşadar, este datorat sistemelor antropice, modificării lor, şi deformărilor pe care le exercită deopotrivă asupra mediului natural şi artificial. Vrancea seismică de acum un veac avea un indice de vulnerabilitate seismică (deci specifică) mult mai mic, fiindcă era o regiune rurală, slab populată, cu case din chirpici bine adaptate pentru situaţii seismice, încât rata distructivă a cutremurelor de aici era foarte redusă. În timp, însă, această rată dizastronică a crescut, dar nu pentru că ar fi crescut catastrofismul zonei, ci pentru că a crescut talia populaţiei şi complexitatea vieţii cotidiene din aria expusă acestui tip de hazard, ceea ce face din studiul impactului o necesitate strategică şi de securitate naţională. Acesta este paradoxul aparent al impactului: faptul că dezastre de aceeaşi intensitate natural-distructivă au un efect distructiv, perturbator şi dezorganizator mult mai mare azi decât ieri„, afirmă sociologul Ilie Bădescu în lucrarea „Socioscopia dezastrelor naturale. Impactul social al scenariilor de risc seismic şi de secetă meteorologică”
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
