Într-un discurs incoerent susţinut joi seară la Convenţia republicană, Donald Trump – transpirat şi cu un bandaj pe urechea dreaptă după ce a supravieţuit unei tentative de asasinat – a făcut ceea ce ştie să facă cel mai bine – a vorbit, potrivit analizei făcute de Variety.
În faţa unui public captiv – atât mulţimea de republicani credincioşi din Milwaukee, cât şi cei care sunt încă lipiţi de emisiunea lui Trump acasă – al 45-lea şi viitorul 47-lea preşedinte a spus relativ puţin despre ceea ce ar putea realiza cu încă patru ani la putere. Dar Trump nu a fost niciodată unul care să se lase doborât de detalii. Ceea ce a contat a fost lumina reflectoarelor. Trump a predicat Americii prin intermediul mijlocului său preferat: televiziunea. Timp de 90 de minute, Trump a povestit în mod inconştient, cu tangenţe şi accente confuze, părând să se bucure de revederea unei epoci trecute – pe vremea când ducea o viaţă mult mai simplă ca star de reality TV.
Convenţia naţională republicană a părut concepută de Trump pentru a readuce ţara în zilele în care era „o maşină de rating” (aşa cum îi place să se descrie).
Aceasta a fost o Convenţie care părea produsă de Mark Burnett – impresarul care a contribuit la renumele lui Trump atunci când a creat „The Apprentice” în jurul personajului său.
La începutul acestei săptămâni, Trump şi-a transformat căutarea pentru un vicepreşedinte într-un film de suspans, alegându-l în cele din urmă pe JD Vance ca partener de cursă în ultimul moment, luni, chiar înainte de începerea circului mediatic. În mod tradiţional, candidaţii îşi fac apariţia la convenţii în ultima seară. Trump a intrat în arenă în acea seară, cu bandajul de la atacul de sâmbătă pe urechea dreaptă. Camerele au urmărit apariţia sa din culise ca şi cum Trump ar fi fost un boxer care intră în ring.
Aceasta a fost publicitate bună. Pentru Trump, conceptul de „publicitate proastă” nu există – totul este publicitate.
Joi, Trump şi-a ţinut discursul de acceptare a nominalizării. A fost încă o performanţă care aspiră să câştige într-o zi un Emmy. Pentru discursul său la Convenţie, a urcat pe scenă, pe fundalul unui neon cu numele său de familie. Nu era cu nimic diferit de uriaşul aparat de scenă din musicalul de pe Broadway „Chicago”, unde Roxie Hart cântă: „Numele de pe buzele tuturor va fi Roxie”.
Nimic nu l-a încântat mai mult pe Trump decât să exploateze o tragedie personală pentru a-şi creşte ratingul. Trump a adus recuzită şi fotografii în timp ce a preluat cea mai traumatizantă experienţă din viaţa sa – supravieţuirea unei tentative de asasinat sâmbătă după-amiază în Butler, Pennsylvania, şi a transformat-o într-o povestire demnă de Barbara Walters, în care a jucat atât rolul intervievatorului, cât şi al intervievatului. Acesta a fost primul act al discursului său la Convenţie şi l-a avut pe Trump în cea mai coerentă şi convingătoare formă a sa. Într-un limbaj crud şi captivant, Trump a vorbit despre cum focurile de armă au trecut pe lângă capul său, în timp ce a scăpat la limită de moarte.
„Mi-am spus: „Wow, ce a fost asta? Nu poate fi decât un glonţ”, a anunţat dramatic Trump. Glonţul i-a zgâriat urechea. „Era sânge peste tot şi, într-un anumit sens, m-am simţit în siguranţă. L-am avut pe Dumnezeu de partea mea”. Apoi a mers câţiva paşi până la podium pentru a săruta uniforma lui Corey Comperatore, un pompier care a fost împuşcat mortal la mitingul lui Trump. (La fel ca majoritatea recuzitelor din „The Apprentice”, este probabil ca uniforma să fi fost doar o replică pentru televiziune, deoarece prezenta o greşeală de tipar a numelui de familie al pompierului).
Fără structura unui eveniment şocant, Trump a pierdut din avânt pe măsură ce avansa – de fapt, părea să iasă din scenariu. Acesta este un mod familiar pentru Trump.
A fost greu de urmărit firul gândurilor fostului preşedinte, care a divagat de la Covid la ura sa faţă de Debra Messing şi Martha Stewart şi alţi prieteni celebri care i-au întors spatele. Pe scena Convenţiei, Trump a reluat o replică favorită din campania electorală despre cum imigranţii ilegali invadează America din aziluri – înainte de a oferi o concluzie despre „marele Hannibal Lecter”.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
