Skip to content
Politică

Dosarul EADS. Un fost ministru al lui Năstase devoalează manipularea

Un fost ministru din Guvernul condus de Adrian Năstase devoalează manipularea care planează de 11 ani în jurul dosarului EADS, privind securizarea frontierelor României.

Într-un articol publicat, joi, pe blog, fostul premier citează un comentariu primit de la Marian Săniuţă (ministru de Interne în ultimul an al cabinetului Năstase), în care acesta explică motivele din spatele deciziilor oficiale de la începutul anilor 2000, care acum fac obiectul unui dosar penal instrumentat de DNA.

Astfel, Săniuţă subliniază că preţul contractului a fost negociat de specialişti militari, nu de politicieni, întrucât tehnologia folosită era una de natură militară, testată pe diverse fronturi de război.

Redăm mai jos mesajul integral al fostului ministru de Interne (în legătură cu care Adrian Năstase consideră că o conferintă de presă organizată de către cei care s-au ocupat de partea tehnică a acestui proiect ar fi „foarte utilă”):

„Este un subiect care, din pacate, este extrem de amplu prin tehnicitatea lui, constituind timp de 11 ani teren de manipulare media, sub impuls politic.Securizarea frontierelor era, in 2004, un subiect de prima importanta in vederea incheierii nrgocierilor de aderare la UE, criteriu cerut explicit de catre Comisia Europeana prin Foaia de Parcurs pentru Romania in vederea incheierii negocierilor de aderare , prin raportul de tara din 2003, si prin pozitiile adoptare de vizitele specialistilor in domeniu. Era pe scurt, o prioritate zero pentru Romania. Iar Guvernul roman a luat decizia de a incredinta securizarea frontierelor unui integrator de sistem intrucat complexitatea proiectului era evidenta: 21 de institutii ale statului implicate in prezenta in frontiera, 3150km de frontiera , 86 de puncte de trecere, 12 aeroporturi internationale, 6 zone libere plus portul Constanta. Nu exista posibilitatea adoptarii unei alte solutii intrucat era practic imposibil sa securizezi frontierele Romaniei cu o suma de zeci sau sute de proiecte mici care sa nu fie compatibile sau sa nu functioneze 99% din timpul unui an conform cerintelor europene in domeniu. Evident ca in acest domeniu sensibil se intrepatrund si interese interne si externe de toate felurile, intrucat cea mai extinsa frontiera terestra externa a UE naste astfel de interese . Solutia tehnologica aleasa in 2004 era din punct de vedere tehnic cea mai convenabila pentru o tara cu potentialul Romaniei : cea mai IEFTINA , studiile tehnice si literatura de specialitate indicand fara dubiu ca varianta germana reclama mai putina infrastructura ( schele!!!) avand acoperire superioara, cea mai ROBUSTA , fiind tehnologie militara testata in teatrele de razboi, cea mai SIGURA din punctul de vedere al protectiei datelor si personalului, cea mai FLEXIBILA permitand conexiunea la reteaua de sateliti GALILEO apartinand UE. De altfel, din 2005 armata germana a achizitionat aceasta tehnologie pt uz militar.

Manipularea media care dureaza de 11 ani este menita sa ascunda adevarul obiectiv : pretul acestui contract a fost negociat de specialisti militari nu de politicieni si a fost stabilit prin negociere la 650 milioane de euro, pt cei 3150 km de frontiera plus aeroporturi, zone libere, etc .grosso-modo rezulta un pret de cca 200 k euro pe km. Prin renegocieri succesive s-a ajuns la un pret de 750 milioane de euro pt 2100 km, deci un pret mediu de cca 350k euro pe km !!!!!!

Diferenta de 1000 km de frontiera neacoperiti de renegocierea cu firma germana au fost incredintati unei alte firme!!! Stie cineva daca s-a organizat o licitatie si care este costul acestei noi dotari ????

In ceea ce priveste mult trambitatele suprapuneri cu proiectele PHARE , iata o noua manipulare : MAI absorbise in 2004 toate fondurile puse la dispozitie de UE. Era vorba de fise de proiect, deci intentii de dotari fara o viziune integrata. In toamna anului 2004 specialistii europeni au fost de acord sa schimbe aceste dotari cu altele, respectiv mijloace auto si navale intrucat prin PHARE nu se puteau achizitiona mijloace cu specific militar.

Contractul cu EADS semnat in 2004 a fost o continuare a dotarii frontierelor romane cu tehnologie de radiocomunicatii , esenta acestei securizari, inceputa in 1998, in valoare de 160 milioane usd !!!!!! Aceasta dotare era in garantie in 2003-2004 iar administratorul ei, STS, cerea extinderea acestei retele, raportul sau fiind adoptat de CSAT si Parlament devenind linie directoare de activitate.

Nu in ultimul rand in EUROPA existau in 2004 sisteme similare de securizare in dotarea ministerelor de interne din Spania, Franta, Elvetia, Cehia, Slovacia si Germania., furnizate de EADS ! Comisia Europeana la Bruxelles luase decizia in 2003 sa isi securizeze comunicatiile cu tehnologie EADS in urma unei rezolutii a Parlamentului European si sa dezvolte cercetari in domeniul criptarii cu EADS. In Marea Britanie in 2002-2003 era in plina desfasurare un amplu scandal privind dotarea Politiei Britanice cu o tehnologie concurenta a EADS, mai putin performanta, in timp ce Ministerul Apararii al Marii Britanii achizitionase tehnologie EADS.

S-a afirmat in ultimii, in mod fals, ca tehnologia achizitionata de Romania in 2004 nu ar fi facut fata in zonele intens populate. Un alt neadevar : politia si jandarmeria franceza utilizau de ani buni tehnologia EADS , in toata Franta, iar cel putin in 2004, nu exista in tara noastra o aglomerare urbana mai mare decat Parisul, sau un port mai aglomerat decat Marsilia, sau o zona de trafic costier mai aglomerat decat Canalul Manecii.

Ceea ce este trist , ca o concluzie a acestei expuneri, este ca in acest domeniu al securizarii frontierelor, un numar extrem de mic de oameni a facut rau unui numar extrem de mare de romani! Romania nu este nici azi membra a spatiului Schengen, data agreata in decembrie 2004 fiind anul 2009. Iar de fiecare data cand se pune problema accederii tarii noastre in acest spatiu de libera circulatie , cineva, undeva, readuce in discutie contractul cu EADS. Doar privind incheierea acestuia, derularea sa pe parcursul a mai bine de 9 ani fata de cei 5 stabiliti initial, pretul final mai mare cu 100 milioane de euro, si amanarea intrarii Romaniei in Schengen raman intr-o deplina uitare”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *