Skip to content
Editorial Opinii

Dragnea a fost întemnițat. Cine se bucură în mod real? Și, mai ales, de ce?

Radu Soviani editorial

Ca jurnalist economic, ați constatat că sunt unul dintre cei mai vocali contestatari, argumentat și independent, în ceea ce privește politica economică promovată de Vâlcovi, Miși, Viorei, Teodorovici sub umbrela lui Liviu Dragnea– așa numitul program de guvernare PSD,  criticând în primul rând sarabanda de cheltuieli fără acoperire și găunozitatea programului de guvernare PSD. Am spus-o în multe rânduri, încă din momentul în care PSD a preluat guvernarea în 2016 de la confuzul domn Cioloș, că important este nu numai ceea ce va face PSD din programul de guvernare, ci în egală măsură și ceea ce se va abține să facă.

Am avertizat încă din ianuarie 2017 în emisiunile lui Ionuț Cristache (TVR) că ,,economia are o siguranță relativă, marcată de lipsa siguranței economice resimțite de cetățeni, din motive bine fundamentate’’ și că ,,macrostabilitatea se bazează doar pe noroc și iresponsabilitate națională: dobânzi zero în lume iar creșterea nu este folosită pentru restructurare, pentru a crește potențialul pe termen lung’’ invitând pe toată lumea să se întrebe: care sunt riscurile viitoare, induse ACUM?

Am dat și soluția, textual (o regăsiți în multiple texte și intervenții TV începând din decembrie 2016): ,,trebuie să pornească un ciclu real de creștere economică cu elemente care se autoalimentează: creștere economică, performanță financiară și politică, care să asigure plasarea în economie a cantităților de cash proprii și atrase, iar finalitatea trebuie să fie creșterea salariilor. ,,Strategii de lungă durată’’ ai PSD – așa cum i-am numit pe aceiași car au făcut politica economică și a lui Ponta, și a lui Cioloș și a lui Grindeanu/Tudose/Dăncilă, au făcut pe dos: au început cu majorarea salariilor (fără restructurare), au diminuat TVA-ul prea târziu dar mai ales prea mult, au umflat sectorul public umflând și mai mult factura salarială, au dopat creșterea economică (inclusiv statistic), au mimat performanța financiară, iar rezultatele de la referendum (cădere de la 45% la 23%) arată că performanța politică, în loc să fie demonstrată, s-a evaporat.

Voi continua să scriu despre această politică financiară lipsită pe performanță în complicitate cu politica monetară a BNR (în fapt o continuare a politicilor financiare, neschimbată, din guvernările Ponta și Cioloș) pentru că, riscul cel mai mare pe care l-am identificat și l-am exprimat public este acela că pentru prima dată în 100 de ani, în 4 generații, s-a creat premisa ca generația care urmează după noi, pentru prima dată de la război, să o ducă mai rău decât cea prezentă. În ianuarie 2019 am arătat pentru psnews și DE CE anul 2018 este anul neizbândelor, avertizând că trebuie să ne pregătim pentru Furtuna Perfectă în 2019. Ea este aici, zilele de 26 și 27 mai 2019 reprezentând trăgaciul.

Am expus ca preambul aceste lucruri pentru a arăta că nu am niciun fel de reținere în a exprima clar, coerent, determinat și independent, întotdeauna, ceea ce cred. La fel voi face și astăzi, când Liviu Dragnea a fost întemnițat, conștient fiind că sunt în contradictoriu cu aceia care desfac șampaniile, sau care în fals își pun cenușă în cap (PSD), și continuând să expun raționamente alternative inițial incomode, care nu convin, dar care de multe ori, se adeveresc.

Nu obișnuiesc să scriu despre momentul ajungerii oamenilor după zidurile închisorii, vinovați sau nu. Uitându-mă puțin în arhivă, fac o mică statistică: scriu cam o dată la nouă ani. Prima oară am scris în septembrie 2010 – Cum arăta economiei cu 5 minute înainte de arestarea lui Vântu – arestare despre care știm acum (dosarul de șantaj al lui Ghiță) că a fost o făcutără de protocol.

A doua oară scriu acum, 28 mai 2019, în legătură cu decizia ICCJ de menținere a condamnării cu executare a lui Liviu Dragnea, îndreptățit fiind să urmărescu subiectul întrucât, încă din

din 22 aprilie 2019, în articolul publicat în PSNEWS: ,,Ce spune teoria jocurilor despre ,,reduta’’ Dragnea și ,,soldații’’ CCR și DNA-ICCJ’’, am dat indicii.

Și tocmai pentru că am analizat subiectul încercând să anticipez rezultatul în urmă cu mai bine de o lună, îmi permit, asumându-mi ceea ce voi face întotdeuauna, să comentez decizii ale justiției (evident că deciziile ICCJ sunt comentabile, întrucât și ICCJ greșește, și chiar de multe ori greșește, după cum la fel de evident este că decizile ICCJ, greșite sau nu, pronunțate sub protocol cu SRI sau politice, se respectă.).

Pornind de la ceea m-a învățat cineva cu multă știință de carte că dreptul este logică și bun simț, comentez decizia ICCJ, din punct de vedere al logicii și bunului simț, necontestând vreo secundă faptul că, fie ele politice, de protocol, corecte sau pur și simplu greșite, deciziile ICCJ se respectă. În opinia mea, completul de ieri (care include o soție de colonel SRI și o șefă de promoție a facultății de drept, dinainte de revoluție) și care l-a condamnat pe Dragnea la ICCJ, pare să fie acționat în linie cu preview-ul meu din 22 aprilie 2019, ca soldat, ba chiar mai mult, pare că i-a plăcut să se transforme împingând decizia în orizontul politic post-europarlamentare și devenind braț politic.

Este suficient să privim cronologia rezultatului alegerilor europarlamentare pentru PSD, declarațiile imediate ale lui Dragnea, Iohannis, Cioloș, și în ciuda faptului că, în raționamentul alternativ pe care îl conturez, avansez ideea că atât Iohannis cât și Dragnea, au fost asigurați că ICCJ îl va achita în 27 mai 2019, pe Liviu Dragnea, o decizie contrară asigurărilor lor, s-a produs.

Pe de altă parte, dacă Dragnea a comis găinăriile pentru care a fost condamnat, în opinia mea pare să își câștigat meritul pentru o anumită soartă dar în principal pentru că pare să se fi înmuiat pe parcurs în lupta cu subordonarea justiției de către  SRI și de terminații din vechea securitate, prin SRI.

Sunt mai multe lucruri care m-au condus încă dinaintea deciziei de ieri să constat această ,,înmuiere’’ – în principal vizibilă prin nesusținerea unei legislație privind răspunderea reală a magistraților (și nu doar iluzorie). O altă întrebare pe care mi-o adresez este cum să accepte Dragnea și să formuleze recuzare atunci când este judecat într-o cale definitivă de atac de o judecătoare soție de ofițer SRI – știți – aia cu protocolul de subordonare a ICCJ? Doar dacă, așa cum menționam anterior, Dragnea, ca și Iohannis, au primit false garanții că șeful PSD nu va fi trimis în pușcărie în 27 mai 2019.

Faptul că Iohannis a primit aceste garanții, de achitare a lui Liviu Dragnea, din punctul meu este evident încă din seara alegerilor europarlamentare, când, a cerut demisia guvernului, a adresat urări de ,,rușine’’ PSD-ului, iar imediat a doua zi, ieșit cu ideea unei noi coaliții majoritare care să înfrângă voința votului popular din 2016 mai devreme de 2020, sugerând ideea de alegeri anticipate. În opinia mea, Iohannis nu ar fi ieșit cu aceste argumente și declarații, dacă nu primea garanții că Dragnea va fi achitat în 27 mai 2019 de ICCJ și astfel, rațiunea de a fi a unor partide gen USR dar și a discursului ,,PSD a îngenuncheat justiția’’, ar mai fi putut să existe. Cu Dragnea la pușcărie, cum sună că Dragnea a modificat legile justiției ca să se asigure că nu intră la pușcărie? Am spus-o încă din momentul OUG 13 din 2016, că Dragnea este arătat public ca beneficiarul Ordonanței, dar, în fapt, mii de alți ticăloși din PSD, PNL și USR or ,,tehnocrați’’ – sunt cei care vor ca ei să beneficieze de amnistii și grațieri, dar să deconteze doar Dragnea. Concluziv, decât dacă ar fi fost complet ,,fantastic’’ (care se manifestă prin fapte sau idei bizare), Iohannis ar fi ieșit cu un astfel de discurs, în lipsa garanțiilor primite că Dragnea va fi achitat. Alterantiva sună ca dracu’: Iohannis cere demisia guvernului, sugerează alegeri anticipate pentru denaturarea votului din 2016, iar ICCJ îl întemnițează. Pare decizie politică?

În altă ordine de idei, la Dan Barna – liderul USR, nu se mai pune problema vreunei urme de rațiune ci doar a golului profund de intelect și de conținut, având în vedere comentariile sale imediate post-întemnițare a lui Dragnea: ,,Prin decizia de astăzi a ICCJ se încheie epoca Liviu Dragnea, una dintre cele mai negre perioade politice din ultimii 30 de ani’’. Cu alte cuvinte, chiar Barna sugerează că ICCJ a luat o decizie politică, legată de un om politic, care încheie o perioadă ,,neagră politică’’ – ,,prin decizia de astăzi a ICCJ’’. Barna afirmă aproape direct că ICCJ a luat o decizie politică, pe care el vrea să o speculeze politic, cerând demisia guvernului stabilit de o majoritate parlamentară și cerând alegeri anticipate care să schimbe mai devreme de mandatul legal, politic, rezultatul alegerilor valabil până în 2020. Pe de altă parte, din punct de vedere economic, la fel ca și comeseanul său, Dacian Cioloș, care nu știe diferența dintre debitor și creditor, realmente îmi este teamă de o eventuală venire la butoane a lui Barna, întrucât, realmente pare genul care majorează peste noapte TVA-ul la 30% ca să aibă bani pentru a achita salariile în plată.

Subliniez că la alegerile euro-parlamentare din 26 mai 2019, rezultatul dar în special prezența la vot, ar fi trebuit să acționeze în principal ca un strident semnal de alarmă pentru politicienii de la putere și combinagii de conjunctură ajunși să ,,scrie’’ programe guvernamentale și care în mod repetat și continuat au eșuat în a implementa pachetele de măsuri și politici obligatoriu necesare. Dar în niciun caz să schimbe, înainte de mandatul de 4 ani ale unui legislativ, componența legislativului, prin anticipate.

Barna, care siguranță nu se află în raporturile cu SRI așa cum se află Iohannis, nu a fost vreodată în postura actualului șeful CSAT, care, atunci când primește o informare de la SRI: ,,o citim și ne considerăm informați’’. Prin urmare Barna nu are vreo problemă în a striga public de decizia ICCJ schimbă puterea politică, caracterizând-o astfel, ca pe o decizie politică. Ceea ce și pare, așa cum arătam încă din articolul din 22 aprilie 2019 (îl găsiți mai sus dinainte de alegerile europarlamentare): ,, ICCJ și CCR se întrec, dar care să fugă mai încet. Ambele instituții fundamentale se descalță, pentru ca cealaltă să se pronunțe înaintea ei. Trebuia să judece un complet specializat în mare corupție faptele ”de corupție’’ ale lui Liviu Dragnea? Din punctul meu de vedere nu, la fel cum nu trebuiau să judece nici judecători de protocol, vreodată, la ICCJ. Iată de ce: acuzațiile aduse de DNA lui Liviu Dragnea în dosarul din 20 mai au mai degrabă valențele unor găinării făcute de liderul PSD (dar inclusiv găinăriile trebuie probate și sancționate) decât ,,fapte de mare corupție’’. În esență, Dragnea este acuzat de DNA că, de teama lui, o doamnă din Teleorman s-a autosperiat și a permis furtul de bani publici, pontând și plătind două angajate care, în loc să se ducă vreodată la serviciu, o ardeau pe la PSD. (…) nu îmi explic cum au permis instituțiile statului ca o persoană care se ocupă de astfel de găinării (dacă sunt probate), să parcurgă pe rând treptele sociale pentru a ajunge al treilea om în stat. Până și plagiatorul Ponta fura mai mult – este un mărunt hoț de cuvinte, dar fura pentru el. Explicațiile sunt doar două: fie Dragnea nu a făcut-o, dar este pus să o deconteze pentru a proteja o rețea mai mare care ar beneficia de închiderea lui, fie a fost sprijinit în mod ticălos de aceleași instituții ale statului, care l-au protejat în operațiuni de amploare mult mai mare decât prezenta găinărie.’’

Revenind după decizia care l-a trimis pe Dragnea la răcoare și în continuarea raționamentului expus mai sus, susțin că foarte probabil, Dragnea, ca și Iohannis, a primit garanții false că va fi achitat în calea definitivă de atac. În schimbul acestor garanții, s-a înmuiat și nu numai că a încetat să legifereze în interesul tuturor justițiabililor chestiuni care țin de răspunderea reală a magistraților, dar pare să fi acționat în sens contrar. Pot să afirm că tărie că SRI a subordonat Parchetele prin protocoale ticăloase, neconstituționale, denaturând procesul penal. Și pot să afirm cu tărie, că SRI a denaturat prin protocoale inclusiv justiția civilă, având în vedere subordonarea ICCJ-ul de către SRI, prin protocol și mai alesc că, potrivit Constituției – Justiția se înfăptuiește prin ICCJ.

Prin persistența unor măsuri care nu antrenează în mod real răspunderea magistraților de protocol, îngăduită de Dragnea, cei care controlează în mod real justiția astfel încât aceasta să dea decizii politice sau altfel decât pe probe, arată că nu s-au retras din câmpul tactic. Dar pare că și Dragnea știa acest lucru atâta timp cât nici măcar formal nu a încercat să recuze pe motiv de SRI o judecătoare cu soț în funcție de conducere la SRI, dar Dragnea, ca și Iohannis, au fost îmbătați prin prezentarea de asigurări care s-au dovedit false în vederea unei achitări a acestuia în calea definitivă de atac.

Revenind la logică și bun simț: este logic ca doamnele de la Teleorman, care în mod cert au participat cu știință la furtul din bani publici atestând că tipele care o ardeau pe la PSD să fie plătite, dar să nu se prezinte la serviciu, iar ele să nu denunțe încă din 2007 acest lucru, să fie achitate pentru abuz în serviciu și condamnate, doar cu suspendare și doar pentru fals intelectual, schimbându-se astfel încadrarea în calea de atac?

Logic nu îmi pare, întrucât falsul intelectual a fost comis ca parte a acțiunilor și (inacțiunilor obligatorii de sesizare) care le reveneau în calitate de șefe la Teleorman, și prin urmare falsul nu poate fi desprins de abuzul în serviciu. Când va fi publicată motivarea, vom vedea dacă este și rațional, eu neputând intra în mintea judecătoarelor de la ICCJ.

Și tot legat de bun simț: cum altfel decât dacă ar fi primit garanții că va fi achitat (în urma înmuierii legate de răspunderea magistraților) domnul Dragnea și avocații săi au acceptat să fie judecați de o judecătoare care începând de vineri, 31 mai 2019 este la pensie? Oare nu știu avocații domnului Dragnea și nominalizatul lui ca judecător la Curtea Constituțională – Geani Stan – fost semnatar din partea Inspecției Judiciare al protocolului cu SRI/COLDEA, că dacă un judecător iese la pensie, poate să facă și mama abaterilor disciplinare, întrucât Inspecția Judiciară, care pare să fi rămas prin componența celor de acolo robinetul sub protocol al SRI, are jenă în a cerceta abaterile disciplinare ale judecătorilor pensionați? De ce și-ar fi refuzat Dragnea dreptul ca să revizuiească o sentință definitivă de condamnare în cazul în care unul dintre judecători comitea abateri disciplinare în procesul domniei sale, decât dacă ar fi primit (false) asigurări, ca și Iohannis, că va fi achitat?

Concluziv, expun doar două citate ale unui vechi cantautor, de după preluarea post- război a puterii de către conducerea comunistă sprijinită de KGB: ,,Comuniștii țin prelegeri și te cheamă la alegeri. Să alegi de vrei/nu vrei, tot pe cei aleși de ei’’. Asta apropo de componența listelor la europarlamentare. Și, deasemenea: ,,Comunistu’ te ajută și apoi te execută’’. Și un ultim comentariu, pe care l-am făcut și imediat după alegeri: ,,cine face pace cu sistemul, sfârșește prin a fi sfâșiat de el’’.

Și încă ceva: în articolul din 22 aprilie 2019 (,,Ce spune teoria jocurilor despre ,,reduta’’ Dragnea și ,,soldații’’ CCR și DNA-ICCJ, concluzionam: ,,Teoria jocurilor sugerează că, în această situație, Dragnea e doar un soi de redută (având la activ găinării sau nu), în timp ce ,,prizonierii reali’’ sunt CCR, pe de-o parte, și DNA-ICCJ, pe de altă parte. Raționamentul alternativ pe care îl construiesc pe baza teoriei jocurilor arată că această ,,încetinire’’ este în cele din urmă o problemă de moralitate.

Judecând după acest raționament, CCR și ICCJ au ales să stea în poziție, pe redută, să nu se pronunțe (să nu fugă înaintea celuilalt pentru că nu au garanția că celălalt nu va fugi la rândul lui.). Doar că aceasta este o situație temporară, care amplifică dilema ,,soldatului/prizonierului’’. În aceiași zi, ambele instituții vor trebui să ia o decizie, în esență ambele să fie rănite, dar să supraviețuiască, ar fi cea optimală. (…) În acest moment, mi-e greu să dau un răspuns ferm referitor la varianta care va fi aleasă, întrucât există mari suspiciuni în privința moralității și în componența CCR (spre exemplu, doamna Livia Stanciu – fostă judecătoare de protocol la ICCJ – ,,partenera de nădejde a DNA, sprijinită de Nădejde pentru a fi condamnată ticălos doamna Rarinca), dar și la ICCJ, instituție pentru care faptul că nu a botezat ,,specializate’’ anumite completuri ar fi cea mai mică bubă, dintre toate bubele pe care și le-a pus în cap cu protocolul.’’. Vă întreb: este judecata și decizia politică, în instanțe, o problemă de moralitate? Dacă da, vă mai întreb: cine se bucură în mod real de întemnițarea lui Liviu Dragnea? Și, mai ales, de ce?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *