Skip to content
Politică

Dragnea – prea mic pentru o moțiune atât de mare. Eșecul unui lider de provincie EXCLUSIV

oradestiri.ro

Redacția PSnews.ro vă prezintă în cele ce urmează motivele pentru care demersul lui Liviu Dragnea, de a-și răsturna propriul guvern prin moțiune de cenzură, ar fi unul comic dacă n-ar fi pur și simplu tragic.

Oricâtă încrâncenare ar fi acum în spațiul public într-un sens sau altul, cu prilejul moțiunii, nu trebuie să-l trecem cu vederea pe omul de la care a pornit totul – l-am numit pe Liviu Dragnea, cel care încă ocupă funcția de președinte al PSD, în ciuda condamnării definitive în dosarul Referendumul.

De când PSD a preluat guvernarea, Liviu Dragnea a făcut o serie de greșeli majore, care au culminat cu actuala criză guvernamentală și au adus Partidul Social Democrat în pragul scindării. Să le trecem în revistă:

1. Erijarea în premierul de facto. Ne amintim cum, pe 21 decembrie 2016, cu o atitudine de primadonă rănită în orgoliu, Dragnea a declarat la Cotroceni (după consultările cu președintele Klaus Iohannis): „Aşa cum ştiţi, PSD a câştigat alegerile şi, conform cutumelor şi din ţară, şi din alte ţări, eu aveam dreptul legitim să solicit pentru mine funcţia de prim-ministru în guvernul României. (…) O condamnare nedreaptă şi o lege profund neconstituţională nu mi-au dat dreptul să fiu premier”.

Acela a fost semnalul că, orice prim-ministru ar fi pus PSD-ul, Liviu Dragnea avea „dreptul legitim” să-l păpușărească.

2. Bătaia de joc la adresa alegătorilor

a) premierul

Același context electoral de sfârșit de an ne-a arătat un Liviu Dragnea care pur și simplu le-a trimis o flegmă între ochi propriilor votanți: i-a îndemnat să pună ștampila pe PSD, dar în același timp i-a dus cu zăhărelul, promițându-le că va rosti numele propunerii de premier abia în momentul consultărilor cu Iohannis. În tot acest răstimp, Dragnea a ținut în plic nu doar numele lui Sevil Shhaideh, ci și pe cel al lui Sorin Grindeanu. (A se vedea și punctul 5.)

De ce spunem că a fost o bătaie de joc? Simplu: dacă Dragnea ar fi anunțat numele prim-ministrului din timp, ar fi avut timp să primească semnale din partea tuturor părților implicate ȘI MAI ALES ar fi avut vreme să afle (chiar și pe canale neoficiale) că Iohannis urma să o respingă pe Shhaideh. Astfel, baronul de Teleorman nu ar fi pus PSD în postura jenantă de a se trezi cu ușa închisă-n nas din partea șefului statului

și, mai ales,

b) nu ar fi pierdut cel puțin o săptămână de guvernare. PSD-iștii s-au plâns în ianuarie că ei s-ar fi apucat mai devreme de treabă, dar tehnocrații le puseseră bețe-n roate, fixând alegerile foarte târziu. Ei bine, Liviu Dragnea a agravat acest context, orgoliul determinându-l să strice cutuma postdecembristă potrivit căreia propunerea de premier este anunțată ÎNAINTEA alegerilor parlamentare.

3. OUG 13 a făcut România de râs în cele mai neașteptate colțuri ale lumii (să ne aducem aminte cum nu doar presa europeană a relatat despre proteste, ci și televiziunea Al-Jazeera, ca să dăm doar un exemplu). Oricât lapte și miere ar fi adus ordonanța de urgență în domeniul justiției, Liviu Dragnea nu se poate spăla pe mâini de o vină esențială: el nu și-a asumat proiectul de act normativ. Numai cine era înregimentat politic nu recunoștea în acele zile că OUG 13 fusese făcută cu dedicație pentru Dragnea, stabilind pragul pentru abuzul în serviciu suficient de sus, încât infractorul din dosarul Referendumul să scape de închisoare în speța Bombonica. Cu toate acestea, Liviu Dragnea a dat dovadă de o lașitate istorică, pasând responsabilitatea în mâinile premierului Sorin Grindeanu și, mai ales, în cele ale ministrului de atunci al Justiției, Florin Iordache (care, în cele din urmă, a demisionat, nefiind în stare să spună verde-n față de ce pragul fusese stabilit așa și nu altfel).

4. Grațierea și execuția lui Șerban Nicolae. Aceeași fugă de asumare a lui Liviu Dragnea a făcut ca baronul de Teleorman să-l împingă la înaintare pe senatorul Șerban Nicolae, în ceea ce privește proiectul Legii grațierii, declarând cu o insistență suspectă că acestuia îi aparține inițiativa și că partidul se delimitează. Ați văzut cum s-a sfârșit acest circ ieftin: când presiunea publică a devenit critică, Dragnea nu a avut nici cea mai mică jenă să se debaraseze de Nicolae, aruncându-l ca pe o măsea stricată din fruntea Comisiei juridice și a grupului PSD din Senat.

5. Lamentabila lipsă de intuiție politică. Liviu Dragnea a recunoscut cu maximă seninătate că 20 de miniștri plus premierul au PICAT evaluarea Partidului Social Democrat cu privire la activitatea guvernamentală. Ce spune asta? Simplu: că tu, ca lider de partid, nu ai nici cea mai mică intuiție asupra felului în care se vor comporta în Executiv oamenii pe care tu însuți i-ai susținut; ba mai mult: cu care ai avut și ai o foarte strânsă relație de partid (să le enumerăm, în acest sens, pe fosta prefectă de Teleorman Carmen Dan, pe fina de cununie Sevil Shhaideh și pe ex-primărița craioveană Lia Olguța Vasilescu).

6. Iar acum ajungem în crunta actualitate: Dragnea a aruncat nu doar PSD, ci și România în HAOS. Vi se pare că Guvernul funcționează normal, că lucrurile se derulează ca de obicei, că actele se semnează cu aceeași lejeritate, că moneda națională se situează decent în raport cu euro? Închipuindu-și că guvernarea este o joacă de copii și o defilare țanțoșă, ca pe moșia lui, baronul de Teleorman a provocat cel mai mare dezastru de după epoca Boc-Băsescu, doar pentru că el nu a estimat corect cine va urma să intre în Executiv și – mai grav – nu a știut a citi Constituția, ca să afle de acolo ce are voie și, mai ales, ce NU are voie să facă, dată fiind situația lui mai mult decât delicată în urma condamnării definitive.

CITIȚI ȘI: Socoteala din Teleorman nu s-a potrivit la București. Vechea meteahnă a lui Dragnea EXCLUSIV

Subiectul este unul vast și nu precupețim niciun efort să vă amintim cum Sorin Grindeanu încă se află în funcția de prim-ministru doar pentru că procedura legislativă îi conferă acest drept (susținerea din partea propriului partid tinzând către zero).

Ca și cum lucrurile nu ar fi stat suficient de rău, Liviu Dragnea a încercat un număr de comedie, aruncând în spațiul public – în mod la fel de neasumat – variante de premieri care ar fi amuzante, dacă n-ar fi tragice (vezi Carmen Dan, pe care toată lumea o cunoaște nu datorită vreunor merite profesionale, ci ca urmare a cârdășiei cu Dragnea de pe meleaguri teleormănene).

Talmeș-balmeșul a continuat în Parlament, ducând la eșecul negocierilor PSD-UDMR (unele din care Partidul Social Democrat a ieșit cu coada între picioare și cu eticheta de coterie care vinde țara ungurilor; cu alte cuvinte, Dragnea a scos de la naftalină retorica anilor ’90), iar cireașa de pe tort a venit nu mai devreme de astăzi (marți): zvonul legat de alte negocieri – de data aceasta chiar între principalii dușmani: Dragnea și Grindeanu. Da-da: același Sorin Grindeanu care ține în șah o țară întreagă, baricadându-se în Palatul Victoria alături de inculpatul Victor Ponta și de anonimul Augustin Jianu.

Concluzia este una spinoasă pentru PSD: moțiunea de cenzură de miercuri nu este atât despre cabinetul Sorin Grindeanu sau despre Guvern, ca instituție, ori despre jocurile majorităților din Parlament. Moțiunea este în primul rând despre PSD-iștii înșiși: ei, ca politicieni și – în ultimă instanță – chiar ca oameni, vor mai avea decența să se privească în oglindă, știind că s-au înhămat la un puci organizat de cel mai slab lider din istoria de până acum a Partidului Social Democrat sau vor continua să îngroașe obrazul până la pierzania PSD-ului?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *