Duminica, alege candidatii cum alegi branza in supermarket. O sa vezi ca merita.

La Carrefour, daca vrei sa-ti cumperi niste branza, ai de ales intre vreo 30 de sortimente. De vaca, de oaie, ce capra, bio, nebio, cu verdeturi, afumata, cu mucegai etc. Asta pentru ca un departament al magazinului si-a facut lectiile foarte bine, in timp, si a adus cate un fel de branza pentru fiecare tip de consumator.

Asa ca acum, nu prea ai cum sa pleci de-acolo fara o bucata de branza. Si fiecare alege ce vrea, fara ca asta sa ne afecteze. N-ai sa vezi niciodata, la raftul de branzeturi, o gospodina ocarand un tanar pentru ca si-a pus in cos un alt fel de branza decat cumpara ea, de ani de zile. Cumva, am reusit sa ne respectam, unii altora, optiunile in materie de branza.

Teoretic, si in politica, ar trebui ca lucrurile sa functioneze la fel. In fata alegerilor prezidentiale suntem un fel de clienti, intr-un fel de supermarket, pusi sa alegem intre niste tipuri de branza. Oricine va fi presedintele Romaniei, va fi doar produsul pe care cei mai multi dintre romani l-au luat de pe raft si l-au pus in cos. Nu e nimic nobil, unic, sau special in existenta lui. Valoarea intriseca a unui presedinte, pentru o tara, este egala cu valoarea unei bucati de branza pentru o paine feliata. De aceea, cand „cumparam” un presedinte, n-ar trebui sa ne luam dupa „pret” sau dupa „oferta” valabila in „perioada de promotie”, ci dupa informatiile pe care le luam in calcul, in mod obisnuit, cand ne cumparam o bucata de branza.

Din pacate, nu ne iese si pace. Avem, in acest moment, 14 candidati la presedintie. Problema e ca arata la fel, sunt impachetati in culori diferite, pe care nu scrie nimic. Nu stim”ingredientele” din care sunt facuti candidatii nostri, nici cine este „producatorul” lor, si nici „reteta”. Si, in loc sa abandonam raftul si sa cautam altceva, ramanem pe loc, sa ne incaieram, pentru ca avem gusturi diferite.

Unii spun ca branza rosie e otravitoare, altii ca cea galbena e cea mai rea; un grup restrans propune o branza maghiara, iar altii o branza pur romaneasca, cu matraguna. Au aparut si fanii unei branze usoare, dar cei care sustin ca cine nu mananca branza verde este sortit pieirii. In magazin sunt si niste inspectori de la OPC, care amendeaza producatorii, de-a valma, fara sa anunte care sortiment de branza are probleme de calitate. Si toti se cearta cu toti, fara argumente reale, si fara sa fie siguri ca fac alegerea buna. Ne certam ca microbistii, nu ca niste afaceristi, angajati sau familisti responsabili. Ca prostii.

Si nu pricep de ce avem comportamentul asta. De ce nu ne punem intrebarile obisnuite in astfel de situatii:
– cum se potriveste regimul meu alimentar cu branza X?
– cat de bine mi-a fost cand am mai cumparat branza Y?
– care branza a fost cauza problemelor pe care le-au avut sotul, copii, familia, vecinii?
– imi doresc cu adevarat vreunul din efectele pe care le are branza W?
– cat de credibila este informatia care spune ca branza T este buna de ceva?

Eu, de exemplu, anul asta nu o sa mananc branza. Am citit cat am putut, despre toate sortimentele, si toate contin E-uri periculoase. Am si gustat din fiecare si nici una nu ma da pe spate.

Asta nu inseamna ca n-o sa ma duc la magazin, pe 2 noiembrie. Vreau sa scriu, in registrul de la supermarketul de candidati, un mesaj prin care sa-i rog sa aduca branzaturi mai bune, data viitoare. Cica ori de cate ori faci asta, cei de la supermarket scot cate o bucata de branza de pe raft, ca sa nu piarda increderea clientilor informati. Adica a celor care pot, daca vor, sa ruineze supermarketul.