Skip to content
Opinii & Analize

După alegeri. Coaliția minimal câștigătoare

Știința politică dedică un spațiu generos studiului coalițiilor de guvernare având în vedere numărul mare al țărilor cu sistem multi-partid unde nu se poate exercita guvernarea decât prin alianțe de două sau mai multe partide. România este una dintre aceste țări care a experimentat de-a lungul timpului diverse tipuri de coaliții ce au funcționat fie cu relativ succes, fie au generat crize guvernamentale serioase.

Deznodământul  alegerilor parlamentare din 6 decembrie obligă la formarea unei coaliții, iar aritmetica mandatelor care vor reveni fiecărui partid, indiferent dacă PMP va reuși sau nu să treacă pragul parlamentar, este necruțătoare. România va fi condusă după aceste alegeri de o coaliție minimal câștigătoare.

Literatura de specialitate definește acest tip de coaliție drept acea asociere formată din numărul minim de partide necesar pentru formarea majorității și a guvernului. Însă, strict din punctul de vedere al partidelor componente, acest tip de coaliție aduce beneficii maxime deoarece vor împărți puterea cu un număr minim de parteneri. În cazul României, coaliția minimal câștigătoare nu este doar o expresie a dorinței partidelor politice, ci un deznodământ inevitabil. PSD are o treime din numărul de mandate, iar partidele de centru-dreapta au cam jumătate. Restul de mandate revin Alianței pentru Unirea Românilor, partidul-surpriză care este ocolit de partidele parlamentare și nici nu dorește să colaboreze cu vreunul dintre acestea. Prin urmare, singura variantă de asigurare a unei majorități parlamentare este coaliția dintre PNL, USR-PLUS și UDMR.

La ora la care am scris acest articol nu era clarificată dilema intrării sau nu a PMP în Parlament, însă devine evident că fiecare dintre cele trei partide care discută deja formarea coalției ar prefera scenariul în care PMP ratează intrarea în Parlament pentru a-și împărți, prin redistribuire, mandatele rămase, pentru a păstra o felie mai mare din tortul guvernării și pentru a limita complicațiile gestionării unei coaliții formate din mai mulți membri cu interese diferite.

Așadar, dacă PMP nu va intra în Parlament, cele trei partide vor avea aproximativ 244 de mandate, cu peste 10 în plus față de majoritatea necesară pentru învestirea guvernului. Mai rămâne grupul minorităților care nu este tocmai cel mai omogen, unii dintre parlamentarii acestui grup fiind mai apropiați de PSD. Însă, dacă 10 dintre cei 17 membri ai acestui grup vor susține guvernul, (ceea ce este un scenariu plauzibil), viitorul guvern va avea în spate o majoritate parlamentară de 55%. Intrarea PMP în Parlament și cooptarea sa în coaliția de guvernare ar crește majoritatea parlamentară la aproximativ 57%.

O majoritate de 55-57% nu este tocmai una confortabilă, mai ales în contextul în care țara trece printr-o criză sanitară fără precedent și se pregătește de una economică similară. Pe de altă parte, dacă partenerii sunt disciplinați, ea poate funcționa fără probleme timp de patru ani. Condiția pentru a asigura susținerea parlamentară a guvernului este ca partidele care compun coaliția să își concentreze o mare parte a acțiunii politice pe activitatea parlamentară. Menținerea disciplinei, coerența între parlamentari din trei sau patru partide diferite sunt sarcini extrem de dificile care nu vor putea fi îndeplinite decât de liderii politici de prim-plan ai partidelor. Altfel spus, situația în care liderii principali ai partidelor erau membri ai guvernului, va trebui înlocuită cu un scenariu în care aceștia sunt în focul luptelor parlamentare asigurând coerența, disciplina și sprijinul politic pentru guvern. Și mai important, acești lideri politici de prim rang vor trebui să coordoneze efortul legislativ deloc ușor, necesar pentru reformele cheie de care România are nevoie ca de aer în următorii ani și care nu vor putea fi inițiate fără un dialog constructiv cu principalul partid de opoziție PSD.

Alegerile au trecut, guvernul trebuie format repede pentru că țara nu are timp de pierdut. Iar după formarea guvernului, trebuie construite rapid punți între majoritate și PSD pentru că doar împreună, reprezentanții noștri din Parlament pot da conținut reformei constituționale, reformei administrației publice, regionalizării, subiecte fără culoare politică și piloni centrali pentru dezvoltatea și bunăstarea României pentru următorul deceniu.

Remus Ioan Ștefureac este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro).

1 comentariu la “După alegeri. Coaliția minimal câștigătoare

  1. Reforma constitutionala preconizata de Klaus Werner nu va avea loc, romanii alegand sa voteze in raspar fata de socotelile marelui carmaci. Demolarea CCR si a Avocatului Poporului se amana sine die.
    De un singur tip de reforma constitutionala e nevoie: ELIMINAREA FUNCTIEI DE ” TATUC AL NATIUNII”, degraba violator de constitutie, adica presedintele sa fie ales de Parlament si sa aiba un rol decorativ, ca in Germania, Austria, Italia, Ungaria, Grecia. Ne-au fost de ajuns tatucii Iliescu-KGB, Basescu-Petrov si Werner cel sinistru!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *