Skip to content
Opinii & Analize

După Caracal, cazul de la Onești – o nouă mostră de amatorism din partea Poliției Române

 După crima macabră de la Caracal, amatorismul unui segment al Poliției Române în materie de intervenții rapide și prompte este din nou demonstrat. De data aceasta la Onești, acolo unde un individ în vârstă de 68 de ani a reușit să ia ostatici doi muncitori și să îi ucidă în fața polițiștilor incapabili să intervină în mod decisiv.

Filmul evenimentelor și amatorismul poliției

Filmul evenimentelor de la Onești demonstrează din nou lipsa profesionalismului unei părți bune din Poliția Română. Ca și la Caracal, acolo unde polițiștii au așteptat cuminți la poarta criminalului Dincă pentru că nu aveau chipurile mandat deși înăuntru se putea petrece o crimă abominabilă, la Onești polițiștii au încercat în zadar să “negocieze” cu un individ cu care nu se putea negocia.

Criminalul în vârstă de 68 de ani și-a sechestrat victimele – doi muncitori – în fostul apartament, pierdut între timp în instanță. Mai mult decât atât, criminalul a sunat la 112 pentru a-i anunța pe polițiști să se prezinte la fața locului. Primul echipaj a ajuns la fața locului la 11:52, respectiv la 5 minute după sesizarea primită la 112. La 11:55 s-a dispus constituire unui grup operativ format din 17 polițiști și un negociator. Primele discuții au fost inițiate de adjunctul poliției, care îl cunoștea pe agresor, având în vedere că „locuia undeva la două-trei blocuri pe aceeași stradă cu acesta”, potrivit spuselor acestuia. Timp de 4 ore polițiștii “au negociat” cu un individ care amenința în permanență că își va ucide ostaticii. Amatorismul intervenției este unul halucinant. La ora 16:00 bărbatul suna  iar la 112 și cere să îi fie făcută legătura cu persoane mai importante, spunând că nu îi este suficient să vorbească doar cu poliția. Apelul durează 12 minute.

În loc să concluzioneze după peste 4 ore că nu se poate negocia nimic și să pregătească o intervenție rapidă și în forță, polițiștii așteaptă momentul fatal.  În ciuda amenințărilor permanente cu moarte care reies clar din fragmentul de discuție dintre criminal și polițiștii de la fața locului, aceștia spun că nimic nu ar fi prevestit dezastrul care avea să se întâmple și dau vina pe un moment de “declic”, când una dintre victime l-a lovit pe agresor, fapt pentru care acesta a acționat. Momentul de “declic” a venit la 16:55, atunci când agresorul comite crima, adică la peste 5 ore distanță de la primul apel al acestuia la 112. În tot acest timp, Poliția nu a pregătit o intervenție în forță, nu a existat nici un indiciu care să ne ducă cu gândul la intenția polițiștilor de a-l elimina pe atacator și de a salva viața ostaticilor.

Deși ne confruntam cu o situație evidentă de luare de ostatici în care opțiunea intervenției în forță ar trebui să se afle pe masa oamenilor legii, polițiștii de la fața locului au demonstrat amatorism. Pentru majoritatea dintre aceștia, dacă nu cumva chiar pentru toți, situația era una inedită. Probabil că în cariera lor nici unul nu a fost pus într-o situație de luare de ostatici. Lipsa experienței și-a spus cuvântul. Altfel spus, polițiștii pur și simplu nu au știut ce să facă. Așteptarea s-a dovedit fatală pentru ostatici. Psihologul criminalist Liviu Chesnoiu spune și el că s-a acționat târziu și că, așa cum s-a procedat și în cazul Caracal, s-a așteptat inutil până să se dea ordin să se intervină.

La fel de grav e că polițiștii veniți la fața locului știau prea puține lucruri despre individ. După toate datele acesta era unul periculos, motiv pentru care se justifica odată în plus o intervenție promptă. Ucigașul avea un cazier bogat. În 1987, el fusese condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru furt calificat, în 1991 – la un an și 6 luni pentru furt calificat, în 2003 – la 6 luni închisoare pentru vătămare corporală gravă, iar în 2010 a fost condamnat în Italia la 28 zile de închisoare pentru conducere sub influența alcoolului sau a stupefiantelor. Cu toate acestea, polițiștii au așteptat 5 ore, încercând să negocieze în mod inutil cu un agresor cu cazier care amenința în permanență ostaticii cu moartea.

Cazul de la Onești reflectă din nou amatorismul unei părți a Poliției Române. Ca și în cazul de la Caracal, polițiștii de la Onești au pierdut timp prețios. Poliția Română ar trebui reformată din temelii. Profesionalismul este indispensabil. Cazul de la Onești, la fel ca cel de la Caracal se poate repeta oricând în altă parte. Mai grav e că provocările cu care se confruntă Poliția Română pălesc în comparație cu altele din state care se confruntă ocazional cu terorism domestic, precum Franța sau Belgia. Dacă un individ de 68 de ani, înarmat cu un cuțit, a reușit să ucidă nestingherit 2 ostatici de față cu polițiștii, să ne mai întrebăm ce s-ar întâmplă în cazul în care țara noastră ar fi confruntată cu fenomenul terorismului internațional?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *