Avem o economie cu un consum care rămâne exploziv și, în paralel, un PIB care dă semne serioase de încetinire, spune economistul Radu Crăciun. De fapt, adaugă el, o bună parte din explozia consumului se descarcă în importuri. Cu alte cuvinte puterea de cumpărare a românilor este folosită pentru importuri de servicii turistice care nu se regăsesc în PIB-ul României. Iar o astfel de situație o putem extrapola și în cazul altor bunuri și servicii.
Consumul continuă sa fie extrem de alert, chiar cel mai alert din regiune, asa cum remarca de curând cursdeguvernare.ro în graficul de mai jos. Creșterea vânzărilor cu amănuntul în România accelerează în comparație cu indicatorii similari din alte țări din regiune, care dau semne de încetinire.
O astfel de discrepanță a evoluției din România nu ar trebui să mire având în vedere că ea este puternic alimentată de menținerea unei rate ridicate de creștere a salariilor, dar și de o rată la fel de ridicată de creștere a creditului de consum.
Cele mai recente date statistice arată că, an la an, salariul mediu pe economie a crescut în termeni nominali cu peste 12%, o valoare mai mult decât dublă față de rata inflației. Este o situație care s-a accentuat în ultimele 12 luni, în condițiile în care inflația a scăzut, dar creșterile salariale au rămas în continuare foarte ridicate. Iar câștigurile de productivitate sunt departe de a susține o astfel de tendință.
Creșterea salarială este alimentată de sectorul de stat unde salariile au crescut an la an cu 18.3%. Este un fenomen care este preocupant din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, pentru că e susținut de o politică fiscală bazată pe deficite mari ce duc la o creștere rapidă și nesutenabilă a îndatorării țării. În al doilea rând, pentru că larghețea salariilor și angajărilor din sectorul de stat duce o piață a muncii strânsă, în care cererea este mai mare decât oferta.
O astfel de situație nu poate duce decât la o presiune persistentă asupra salariilor, limitând potențialul ofertei sectorului privat care duce lipsă de resurse. Un astfel de tablou, de supraîncălzire a consumului și pieței muncii, a fost și este un motiv de preocupare majoră pentru bănci centrale importante precum Fed sau BCE.
Explicația este că, chiar și în situația în care inflația scade, ceea ce contează poate chiar mai mult este contextul economic definit de un cerc vicios salarii-consum care poate duce la o reinflamare a inflației. Cu alte cuvinte, numitele bănci centrale iau în considerare nu doar evoluția simptomului dezechilibrelor, inflația, ci și evoluția „bolii”care duce la presiuni inflaționiste.
Chiar și în aceste condiții, BNR a hotărât să scadă dobânda de referință, luând prin suprindere o parte a obervatorilor din piață.
Și totuși, chiar și în aceste condiții, BNR a hotărât să scadă dobânda de referință, luând prin suprindere o parte a obervatorilor din piață care în sondajul Bloomberg anticipau majoritar o menținere a dobânzii și nu o relaxare a politicii monetare. Aici merită făcută o remarcă importantă. De fapt, BNR nu relaxează de abia acum politica monetară. Așa cum graficul de mai jos o arată, în realitate, politica de relaxare monetară a început încă de acum un an.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
