U.D.M.R. a lansat, mai întâi ”pe surse”, apoi, oarecum oficial- ”spre dezbatere”- un nou proiect de autonomie pentru județele din inima țării, unul atât de hazardat, încât, citindu- l, nu pot să nu mă întreb ce s- o fi întâmplat cu liderii acestei Uniuni, pe care, de ani buni, îi cunosc drept persoane competente, serioase și… realiste.
Sigur, această variantă a solicitărilor ar putea avea o oarecare logică în actualul context al apropiatelor alegeri, al schimbării ponderilor în interiorul arcului guvernamental și al ”mișcărilor” externe, așa cum ar putea fi pur și simplu doar… o altă strategie de negociere, una ”hard”: cerem imposibilul ca, sigur, să primim ceva, pentru că despre ”totul sau nimic”, în cazul Constituției, nu poate fi vorba.
Pe scurt, U.D.M.R. face solicitări pe care actuala Constituție le stipulează, negru pe alb, ca fiind… nerevizuibile, deci… nenegociabile.
Greu de crezut că autorii proiectului au omis acest ”amănunt”!
Și, atunci, ce doresc ei, de fapt, abordând subiecte sortite să moară fără… predicat?
Doresc, oare, să își consolideze poziția în ochii propriului electorat, atras de cântecul de sirenă al extremiștilor?
Sau poate că vor o altă Constituție, care să reducă la absurd noțiunea de regiune în accepțiune europeană și să ridice la rang de lege discriminarea pozitivă a unei minorități, pe criterii etnice, în detrimentul majorității?
… Ori poate că și acesta, ca și atâtea altele, din ultimul timp, este pur și simplu un nor de fum, menit să deturneze atenția publică de la adevăratele subiecte grave și dureroase de pe agenda cetățeanului român, maghiar, german, tătar, rrom, ucrainean ori de altă etnie, trăitor aici, unde, dragi prieteni, vă place sau nu, ne este dat să CONVIEȚUIM!
