Skip to content
Opinii & Analize

Educația, călcâiul lui Ahile al guvernării liberale. Câteva paliere-cheie pentru reforma din învățământ

Rezultatele recente testelor PISA dezvăluie proporția dezastrului din sistemul de învățământ românesc și ar putea constitui cartoful fierbinte al guvernării liberale. Ministerul Educației a fost unul la cârma căruia s-au rotit halucinant de mulți miniștri în ultimii 30 de ani, fiecare încercând să-și imprime propria viziune, dar fără să existe o strategie coerentă pe termen lung. Rezultatele testelor PISA vin astfel în siajul acestor decizii care poartă amprenta individualismului și a lipsei unei strategii pe termen lung. Pentru a opri sau cel puțin limita dezastru din sistemul educațional, liberalii trebuie să ia o serie de măsuri urgente.

Ministrul Educației

Primul pas pentru o reformă sănătoasă în Educație duce inevitabil în direcția selectării unui ministru al Educației competent. Acesta ar trebui să fie, în mod ideal, un profesionist din afara sistemului. Noul ministru al Educaţiei trebuie să fie un bun manager, să nu cadă rapid sub influenţa „structurilor” sistemului. Să aibă puterea deplină şi independenţă pentru a face ordine în sistem. Să elimine, de sus în jos, pe toţi cei care se opun reformării sistemului. Aceasta este prima condiţie a succesului viitorului ministru.

Salarii pe bază de performanță

Un al doilea pas important ar fi cel legat de salarizarea în funcție de performanță. Acest lucru ar introduce în sistemul de educație principiul meritocrației și ar impulsiona formarea unui corp profesoral de experți. În egală măsură, ar mai fi necesar un sistem standardizat care să măsoare progresul şcolar al elevilor. Dacă profesorii ar fi plătiţi după progresul şcolar al elevilor, aceștia ar fi motivaţi să performeze şi să se auto-formeze. Astfel, formarea continuă a profesorilor se transformă în autoformare.

Baza instituțională

În cadrul bazei instituționale a educației, legislația școlară joacă un rol crucial. Legea Educației Naționale trebuie completată şi îmbunătăţită în spiritul ei, cu o dimensiune a curriculei, a salarizării în funcţie de performanţă, a unei noi arhitecturi instituţionale etc. Astfel, ar trebui revăzută toată legislaţia secundară pentru a fi adusă la spiritul şi litera Legii Educației Naționale.

Reducerea diferențelor dintre școlile din mediul urban și cele din mediul rural trebuie să constituie o altă prioritate. Depolitizarea managementului şi descentralizarea în educaţie sunt alte aspecte obligatorii.

Curricula

Există 8 competenţe cheie stabilite la nivelul UE. Cei patru piloni pe care se sprijină şcoala ar trebui să fie: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. Iar cele patru dimensiuni ale curriculei ar trebui să fie: conceptual-teoretică, aplicativ-practică, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă. Pornind de la planurile cadru, la programele şcolare, manuale şi auxiliare curriculare, toate trebuie subsumate acestor aspecte esenţiale.

Învăţământul Tehnic şi profesional

În fine, învăţământul dual, ar putea reprezenta o soluție în cadrul crizei actuale din sistemul de educație. Liceele tehnologice, care au înregistrat zero promovare la Bacalaureat ar trebui transformate în şcoli profesionale. Statul ar putea impulsiona acest lucru, oferind avantaje financiare antreprenorilor care se implică în susţinerea învăţământul profesional dual.

Un ministru al Educaţiei competent organiza toate aceste sectoare. Liberalii au acum șansa unică de a reforma serios sistemul educațional și de a-l scoate din criza în care se află fără ingerința altor elemente politice. Rămâne de văzut dacă se vor ridica la nivelul așteptărilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *