Vineri, Marcel Ciolacu a zis că suspendă negocierile pentru viitorul său cabinet până se soluționează revendicările profesorilor. Dădea prost să zică: „ne certăm ca chiorii, riscăm să ne certăm de tot, e mai bine să ne liniștim câteva zile”. Că dacă-l interesau pe bune revendicările profesorilor se vedea în discursul din ultimele 30 zile, de când se tot discută statisticile dezastruoase ale educației, noua lege, noua salarizare, etc.
De cealaltă parte, Nicolae Ciucă a decis să se întâlnească duminică cu profesorii. Era aiurea să zică pe mine: „mă doare-n cot, că o să mai fiu premier două săptămâni, dar mă văd cu voi duminică doar să v-o stric, să vedeți cum e când, din senin, afli că n-ai cu cine lăsa copiii”.
Menționez și că nu mă surprinde deloc lipsa de implicare a ministresei Deca. De un an, de când a început să apară în spațiul public, dă toate semnalele că e gata să înlocuiască profesorii și învățătorii cu mașini automate, ca la Auchan, care pe o parte scot lecția și pe cealaltă dau nota.
Nici absența din decor a președintelui Iohannis nu mă surprinde. Mai țineți minte statisticile de la primele lui alegeri câștigate, când am aflat că profesorii nu l-au votat? E, uite că s-a întors roata, acum e rândul lui să-l doară-n motorul cu reacție de colegii de breaslă.
O soluție care să împace toate părțile există. Profesorii să să primească mărirea salarială dorită în măști, pe care să le vândă elevilor, că sezonul rece și valul 272 al pandemiei bat la ușă. Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu să conducă două guverne de 15 minute, care să funcționeze alternativ, iar președintele Iohannis să se identifice cu un aeroport privat, astfel încât să justifice apropierea de avioane de lux. Iar pe copiii să-i dăm dracului, oricum pe tiktok nu-ți folosește nimic din manualele școlare.
