Skip to content
Sport

Elie Wiesel – o voce cât pentru întreaga suferinţă provocată de Holocaust

Eliezer Wiesel s-a născut pe 30 septembrie 1928 în Sighet (Maramureş), într-o familie poliglotă, care vorbea atât în dialectul idiş, cât şi în limbile română, germană şi maghiară. Tatăl lui Elie, Shlomo, l-a încurajat să înveţe limba ebraică şi să citească literatură, în timp ce mama lui, Sarah, l-a îndreptat către studiul Torei.

Strigătul disperat al Holocaustului

" "
" "

În mai 1944, populaţia evreiască din nord-vestul Transilvaniei a fost deportată spre lagărul Auschwitz, unde Elie Wiesel şi-a pierdut mama şi una dintre cele trei surori (Tzipora). Wiesel avea să-şi reîntâlnească celelalte două surori (Beatrice şi Hilda) după război. Băiatul şi tatăl său au fost deportaţi la Buchenwald, unde băiatului i-a fost tatuat pe braţul stâng cu numărul de deţinut „A-7713”. Experienţa din acest lagăr avea să îi marcheze viaţa tânărului Elie (în vârstă de 15-16 ani), mai ales în momentul în care a aflat, total neputincios, că propriul tată fusese bătut. De altfel, Shlomo Wiesel a murit la Buchenwald în primăvara anului 1945, cu doar câteva săptămâni înainte ca lagărul să fie eliberat de armata americană.

După sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Elie Wiesel s-a mutat în Paris, unde a învăţat franceza şi a studiat literatură, filosofie şi psihologie la Sorbona.

Cartea care a făcut înconjurul lumii

Considerat un etalon al luptei pentru pace şi pentru toleranţă, Elie Wiesel s-a remarcat prin lupta pentru păstrarea memoriei milioanelor de evrei care au pierit în Holocaust, potrivit paginii de Wikipedia în limba engleză dedicate activistului. De altfel, Wiesel a rupt tăcerea abia un deceniu mai târziu în ceea ce priveşte propria experienţă din Holocaust, făcând-o cunoscută lumii întregi prin volumul „Noaptea”, publicat în 1955 în limba franceză şi cinci ani mai târziu în engleză.  În cele puţin peste 100 de pagini ale cărţii (prima din trilogia „Noaptea”-„În zori”-„Ziua”), activistul pentru pace scrie despre degradarea naturii umane, văzută prin umilinţele la care erau supuşi deţinuţii din lagărele de concentrare Auschwitz şi Buchenwald. „Noaptea” a fost tradusă în 30 de limbi şi vândută în 10 milioane de exemplare numai pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

În afară de scris, Elie Wiesel a devenit cunoscut prin cariera sa ca profesor de ştiinţe umaniste la Universitatea din Boston, instituţie care, în onoarea lui, a creat Centrul Elie Wiesel pentru Studii Ebraice. De altfel, în SUA (unde Wiesel migrase în 1955), activistul politic a scris peste 40 de cărţi, multe dintre ele reprezentând non-ficţiune despre Holocaust.

Premiul Nobel – cea mai solidă recunoaştere

Anul 1986 a fost crucial pentru Elie Wiesel, care, împreună cu soţia sa, Marion, a înfiinţat Fundaţia Elie Wiesel pentru umanitate. Anterior, din 1978 până în 1986, scriitorul condusese Comisia Prezidenţială pentru Holocaust din SUA. Tot în 1986, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace, datorită atitudinii împotriva violenţei, a represiunii şi a rasismului. Comitetul norvegian pentru Nobel l-a descris pe Wiesel drept „unul dintre cei mai importanţi lideri şi ghizi într-o epocă în care violenţa, represiunea şi rasismul continuă să caracterizeze lumea”. Zece ani mai târziu, Elie Wiesel a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură.

Activismul politic al lui Elie Wiesel a fost marcat şi de campanii în favoarea celor care au căzut victime opresiunii în Africa de Sud, Nicaragua şi Sudan. Mai mult: Wiesel a condamnat public genocidul comis de către Imperiul Otoman împotriva armenilor în 1915.

Elie Wiesel în România

În România, Elie Wiesel a fost ales, în 2001, membru de onoare al Academiei. Un an mai târziu, Wiesel a făcut o scurtă vizită în ţara noastră, ca invitat personal al preşedintelui de atunci, Ion Iliescu, pentru a inaugura la Sighet Casa Memorială „Elie Wiesel”, casa în care se născuse activistul pentru pace și care fusese restaurată de câtre Guvernul României. Cu această ocazie, Iliescu l-a decorat pe Wiesel cu cea mai înaltă distincție românească: ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer, relatează pagina românească de Wikipedia despre Elie Wiesel.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România (INSHR) „Elie Wiesel” este o instituție guvernamentală aflată în subordinea prim-ministrului și a fost înființată ca rezultat al „Raportului final al Comisiei Internaționale «Elie Wiesel» de Studiere a Holocaustului în România”, la propunerea președintelui Iliescu și ca urmare a Hotărârii de Guvern (a cabinetului Tăriceanu) nr. 902 din 4 august 2005. Institutul a fost deschis oficial trei luni mai târziu, pe 9 octombrie, cu ocazia celei de-a doua comemorări a Zilei Naționale a Victimelor Holocaustului din România. INSHR are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la Holocaust, in rezolvarea unor probleme știintifice, precum și elaborarea și implementarea de programe educaționale privind acest fenomen istoric, potrivit paginii de internet a instituţiei.

Pentru realizarea obiectului de activitate, Institutul are următoarele atribuții principale:

  1. a) efectuează studii și cercetări, în țară și în străinătate, pentru aprofundarea cunoașterii fenomenului Holocaustului;
  2. b) achiziționează – sau primește donații – orice mărturie, publicație ori document privind Holocaustul sau în legătură cu acesta;
  3. c) identifică, aduce în țară și conservă documentele privind Holocaustul din România, în original sau în copie, pe orice suport, răspândite în diferite țări ale lumii;
  4. d) constituie o arhivă care să cuprindă publicațiile, cărțile, colecțiile de reviste, ziare, manifeste și alte înscrisuri care au legătură cu Holocaustul din România, alcătuind și instrumente de lucru în domeniu;
  5. e) lansează proiecte de istorie orală, în scopul salvării memoriei istorice a Holocaustului;
  6. f) organizeaza manifestări științifice consacrate Holocaustului și contribuie la reprezentarea cercetării naționale în acest domeniu în întâlnirile științifice internaționale;
  7. g) finanțează editarea, tipărirea și publicarea de memorii, cărți, studii, articole, corespondență, memorie fotografică și video, colecții de documente, albume fotografice referitoare la Holocaust;
  8. h) organizează și sprijină realizarea de expoziții și alte acțiuni educaționale privind Holocaustul;
  9. i) constituie un punct de referință și de comunicare cu supraviețuitorii Holocaustului;
  10. j) contribuie prin expertiza la conservarea patrimoniului spiritual al comunităților din România afectate în perioada Holocaustului;
  11. k) sprijină organizarea unui Memorial al victimelor Holocaustului din România.

În felul acesta, a fost realizată una din recomandările Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, apărut în 2004.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *