Skip to content
Societate

Eliminarea pensiilor speciale. Judecătoarea Dana Gîrbovan: Discursul politic pe această temă este demagogic şi manipulator

Dana Girbovan Inquam Photos / Octav Ganea

Judecătoarea Dana Gîrbovan afirmă că discursul politic pe tema pensiilor de serviciu este ”demagogic şi manipulator”, la fel cum a fost discuţia despre recursul compensatoriu. ”Populismul a omorât orice şansă la o dezbatere raţională care să permită găsirea unor soluţii practice”, susţine judecătoarea, care afirmă că eliminarea pensiilor speciale ”va da cetăţenilor un fals sentiment de echitate şi bunăstare, aceştia fiind din nou manipulaţi”. În plus, Dana Gîrbovan precizează că doar 3% dintre pensiile speciale aparţin magistraţilor şi personalului auxiliar.

Discursul politic pe tema pensiilor de serviciu este unul demagogic şi manipulator. Discuţiile din spaţiul public vizând eliminarea pensiilor de serviciu se poartă asemenea celor ce au vizat abrogarea recursului compensatoriu. Şi într-un caz, şi în altul, populismul a omorât orice şansă la o dezbatere raţională care să permită găsirea unor soluţii practice reale la problemele ridicate în societate”, a scris, marţi, pe Facebook, judecătoarea Dana Gîrbovan.

Aceasta afirmă că abrogarea recursului compensatoriu ”a dat cetăţenilor un fals sentiment de siguranţă, în condiţiile în care recidiva este în continuare mare”.

Abrogarea pensiilor de serviciu pentru unele categorii profesionale va da cetăţenilor un fals sentiment de echitate şi bunăstare, aceştia fiind din nou manipulaţi după cum voi explică în continuare. Cartea demagogiei şi manipulării cetăţenilor, prin prezentarea unor soluţii false, nu a adus niciodată bunăstare şi siguranţă, ci a creat doar noi probleme”, a mai scris Dana Gîrbovan.

Prezentăm aspectele pe care le punctează judecătoarea, despre care susţine că demonstrează de ce  abordarea curentă este greşită:

1. Proiectul de eliminare a pensiilor speciale vizează, în realitate, o picătură într-un ocean.

Astfel, proiectul exclude de la eliminare pensiile militare, adică pensiile de care beneficiează cei care au fost încadraţi în MApN, MAI şi SRI. Din cei aproximativ 9 miliarde de lei alocate în 2018 pentru pensiile “speciale”, 8 miliarde au fost alocate pensiilor militare.

Din datele publicate de presă, rezultă că de pensie militară beneficiază:
– 83.076 de persoane din MAI;
– circa 75.000 din MApN;
– circa 9.400 din SRI.

În ceea ce priveşte pensiile din justiţie, în iunie 2019 erau 3.800 pensionari judecători şi procurori şi 1.789 personal auxiliar.

Raportat la totalul persoanelor care primesc pensie de serviciu, magistraţii şi personalul auxialiar nu trec de 3%. Prin urmare, invocarea echităţii şi a egalităţii, în condiţiile în care majoritatea beneficiarilor acestui tip de pensii sunt excluşi de la eliminare, este ipocrizie pură.

2. Eliminarea pensiilor magistraţilor contravine atât standardelor internaţionale privind statutul judecătorilor, cât şi jurisprudenţei consolidate a Curţii Constituţionale.

Faptul că eliminarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor este o măsură neconstituţională este un fapt bine cunoscut la nivel decizional, însă ignorat cu bună ştiinţă.

Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia 873/2010, următoarele argumente principale:

Pensia de serviciu pentru magistraţi, introdusă în anul 1997 prin efectul modificării şi completării Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură.

Pensia de serviciu pentru magistraţi „nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii”. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraţilor „obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au”.

Abrogarea reglementării legale referitoare la pensia de serviciu pentru magistraţi este contrară exigenţelor actuale pe care importante documente internaţionale le exprimă în mod direct cu privire la drepturile magistraţilor, în considerarea importanţei rolului acestora în apărarea statului de drept.

Referitor la decalajul uriaş dintre cea mai mică şi cea mai mare pensie plătită de stat – având în vedere că pensia de serviciu a magistraţilor este în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de baza brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima luna de activitate înainte de dată pensionarii – se poate analiză de către legiuitor necesitatea luării unor măsuri pentru evitarea eventualelor practici de acordare nejustificată a unor drepturi salariale suplimentare în ultima luna de activitate înainte de dată pensionarii, în scopul măririi substanţiale a bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Cele statuate de CCR sunt pe deplin valabile şi în prezent.

De notat că, între aceste considerente, CCR indică şi soluţiile pentru corectarea unor derapaje – acele pensii aberante, de 40.000 sau 70.000 lei. De 10 ani, însă, nu au fost luate niciun fel de măsuri care să corecteze sau prevină astfel de excese. Dimpotrivă, respectivele derapaje sunt extrem de folositoare în discursul populist, fiind folosite în mod frecvent că exemplu negativ, transmiţându-se populaţiei informaţia eronată că aceste pensii aberante ar fi de fapt regulă.

3. În ipoteza în care acest proiect va trece, chiar şi în parte, de Curtea Constituţională, acesta va naşte noi probleme, mai grave decât cele invocate de politicieni că motive pentru abrogarea pensiilor de serviciu.

Soluţia tăierii pur şi simplu a pensiilor de serviciu nu este una nouă. În 2010 au fost eliminate toate pensiile aşa numite “speciale”, fapt ce a creat enorme probleme, inclusiv în practică administrativă şi judiciară.

Casele de pensii au fost îngropate în revizuiri şi recalculari de pensii, fiind situaţii în care au emis succesiv şapte, opt sau chiar mai multe decizii de recalculare către aceeaşi persoană. Pensionarii erau efectiv depăşiţi, nu apucau să atace în justiţie deciziile în ritmul în care acestea erau emise.

Instanţele au fost asaltate de zeci de mii de litigii ale unor pensionari care şi-au văzut diminuate veniturile cu până la 80%, chiar 90%, în condiţiile în care aceştia îşi făcuseră planuri de viitor, aveau credite etc. pe care şi le-au luat bazându-se pe un drept dat de Statul Român.

Grefierii şi aviatorii au fost atunci categoriile cele mai afectate şi spun acest lucru în perfectă cunoştinţă de cauza, fiind şi atunci judecător de dreptul muncii şi asigurări sociale.

Dacă tot vorbim de echitate, e pur şi simplu nedrept să tragi preşul de sub picioare unor oameni a căror singură vină a fost că au avut încredere în Statul Român. Dacă aveau o minimă previziune a ceea ce va urma, cu siguranţă nu s-ar fi pensionat. Aşa, s-au trezit peste noapte cu pensii tăiate în cuantum de până la 90% şi fără şansă de a se reangaja la fostul loc de muncă.

Consecinţa a fost că Statul Român a revenit după câţiva ani la sistemul pensiilor de serviciu, inclusiv constatând faptul că, per total, costurile pentru bugetul de stat nu au scăzut, aşa cum se preconiza, dimpotrivă. Costurile la nivel uman, în unele cazuri imense, nu au putut fi, însă, reparate.

4. Modificările drastice, peste noapte, ale statutului magistraţilor crează probleme grave în ceea ce priveşte previzibilitatea statutului şi politică de resurse umane.

De fiecare dată când s-a dezbătut problema statutulului magistraţilor, principala problema care s-a ridicată a fost aceea a lipsei de transparenţă în luarea deciziilor, a lipsei consultărilor reale şi a studiilor de impact.

Nimeni nu a prezentat vreun studiu de impact al acestei legi din perspectiva problemei resurselor umane în justiţie, iar acest lucru este esenţial din cel puţin două perspective.

În primul rând, o trecere bruscă la sistemul public de pensii va bloca magistratură pe o perioada de minim 10-15 ani de acum înainte, blocând practic intrările în sistem, dar şi promovările în interiorul acestuia.

Rezultatul va fi un sistem inert, lipsit de dinamism şi, că şi consecinţă, tot mai ineficient.

În al doilea rând, faptul că magistratură este încă tentantă pentru absolvenţii de drept se datorează unui pachet pe care Statul îl oferă magistraţilor în contrapondere cu statutul extrem de restrictiv la care aceştia sunt obligaţi atunci când intră în magistratură. Dacă acest pachet este diminuat, însă caracterul restrictiv al statutului rămâne neschimbat – cu interdicţii, incompatibilităţi, obligaţii de rezervă etc. – în mod evident nu va mai fi interes pentru accederea în magistratură.

Or, spre deosebire la alte sisteme, magistratură nu este decât publică. Un cetăţean nu poate fi judecat decât de un judecător, care este angajat al Statului Român. Un grefier, pe muncă căruia se sprijină cea a judecătorului şi a procurorului, nu poate fi nici el decât un angajat al Statului Român.

Un cetăţean nu va putea apela la un sistem privat, dacă ar dori o calitate superioară a actului de justiţie, aşa cum o poate face în cazul învăţământului sau al sănătăţii.

De aceea este datoria Statului faţă de cetăţeni să atragă în magistratură cei mai buni absolvenţi ai Facultăţilor de Drept, mai ales pe o piaţă extrem de competitivă, în care cei din eşalonul de vârf ai acestor facultăţi pot alege între avocatură, angajarea în cadrul diferitelor instituţii europene, notariat, consultanţă juridică etc. A susţine contrariul ar fi, din nou, o dovadă de ipocrizie şi de lipsa de orice contact cu realitatea.

Fără îndoială, justiţia actuală se confruntă cu multe probleme, iar eu fac parte dintre cei care au vorbit public despre acestea. În acelaşi timp însă, am spus şi repet, există mii de judecători şi procurori dedicaţi profesiei, care îşi fac treaba cu devotament şi de multe ori cu sacrificii pe plan personal, gestionand milioane de dosare intrate anual pe rolul instanţelor şi parchetelor. Ei sunt cei care au fost trecuţi prin toate reformele, au făcut faţă schimbării în întregime a Codurilor, a modificării peste noapte a legilor ce au generat valuri de procese, au pronunţat şi motivat sute şi uneori mii de hotărâri anual.

Soluţia, aşadar, nu trebuie să fie una brută, lipsită de orice nuanţe şi, în final, distructivă. Acolo unde sunt probleme, ele pot fi şi trebuie să fie corectate punctual şi, fără îndoială, va există deschidere din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi a corpului magistraţilor pentru dialog în acest sens.

Este esenţial, de aceea, că atât Guvernul cât şi Parlamentul să dea dovadă de responsabilitate şi lucidate pe această tema şi să vină cu soluţii punctuale de corecţie, acolo unde este cazul, nu să manipuleze practic opinia publică, venind cu soluţii populiste care, în loc să rezolve, vor crea mai multe probleme pentru stat şi cetăţeni”.

Eliminarea pensiilor speciale se află pe ordinea şedinţei de marţi a Camerei Deputaţilor, şedinţa fiind programată la ora 14.00, scrie News.ro.

viewscnt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *