Skip to content
Opinii & Analize

Eșecul modelului fesenist în 2018. România care îl va îngropa politic pe Liviu Dragnea

Frica. Așa miroase frica în politică. Exact așa cum a început să miroasă aerul din jurul lui Liviu Dragnea atunci când a făcut declarația-minune prin care amenința, nu pe niste oameni, nu vreo instituție, ci România. În acea seara, Dragnea s-a luat la trântă cu o Românie pe care nu o cunoaște. Nici el, nici oamenii lui nu știu nimic despre cei pe care îi amenință. Pentru că, aceștia nu sunt persoane publice, politicieni sau conducători de instituții: Dragnea a început o luptă pierdută din start cu cei pentru care ar fi trebuit să guverneze. Îi amenință pe cei care nu se simt nici stat paralel, nici cel orizontal sau diagonal, îi amenință pe cei care plătesc taxe, impozite și care acum se văd cu un picior în afara lumii civilizate.

Generația 40 – 45 este cea care în vremea lui Iliescu se afla în vremea studenției. Sunt cei care în anii 90 nu beneficiau de Erasmus, stateau la coadă să ia o viză pentru Franța sau Germania, asta în cazul fericit în care nu trăiau exclusiv din bursele de merit. Sunt primii care au învățat puterea informației, care s-au lăsat fascinați de miracolul globalizării, dar mai ales sunt primii care au învățat liberatatea. Oamenii născuți după 70 erau prea mici pentru a fi comuniști, dar prea bătrâni pentru ceea ce a urmat să vină bun și fără zbateri dintr-un occident pe care l-au visat înainte să-l trăiască. Sunt cei care au mers prima dată în Europa cu o hartă de hărtie și nu cu Google Maps, au exersat o conversație în engleză după 18 ani și au făcut primii bani în timpul unui job din studenție pentru a putea îndrăzni să își urmeze visele.

Acestia sunt cei pe care îi amenință Liviu Dragnea. Ei nu sunt nici obosiți de viață precum părinții lor ce au parcurs comunismul, nici plăpânzi și fragili emoțional precum copiii lor care au primit cu un firesc mult prea ușor tot ce au visat. Sunt cei care își mai amintesc  că au fost vremuri în care Occident era doar Pif și Bravo, postere dintr-o lume pe care nu o cunoșteau, temele făcute la lumina lumânării și vocile soptite de  lângă un radio pus pe frecvența Europei Libere.

Ei sunt cei care nu vor să mai șoptească, ci îndrăznesc să vorbească răspicat. Amenințarea lui Liviu Dragnea i-a trezit din adormire. Asaltul acestuia asupra unei Românii sărăcite, dar eminamente orientată spre Vest i-a făcut atenți.

Dragnea nu ii stie pe niciunul dintre ei. Așa cum nu știe strop de istorie îndepărtată sau recentă. Revoluția din 89 nu s-a făcut de către cei mulți, ci de către cei curajoși. Comunismul cu față umană nu a avut succes în România nu datorită celor care îl iubeau pe Iliescu și adorau FSN-ul, ci pentru că au fost câțiva – golani și derbedei cu bărbi și vise pe măsură – care au îndrăznit să arate că este un alt drum pentru România.

Fabuloasă este incapacitatea și incompetența liderului PSD, dar și a oamenilor ce-i stau în jur de a anticipa câtuși de puțin ce urmează să se întămple. Cu o stategie de comunicare făcută de o fetită ce parcă scrie un proiect pentru un concurs gimnazial, PSD și-a întins singur capcane letale pentru perioada ce urmează.

Organizarea mitingului de partid – nu a avut alt rol decât să coaguleze o stradă adormită. Cei care au ieșit în stadă împotriva OUG 13 s-au coalizat instinctiv văzând că PSD ocupă un  spațiu pe care ei încă păreau să îl dețină. Mediatizarea imenselor greșeli de comunicare, organizare și prezentare au fost începutul unui proces de radicalizare a adversarilor naturali a lui Liviu Dragnea din societatea civilă.

Toate acestea au venit la pachet cu declarații extrem de neinspirate prin care fie se catalogau oponenții drept fascisti, fie erau proferate amenințări la adresa celor care manifestau în stradă împotriva PSD. Cele mai relevante sunt declarațiile lui Paul Stanescu: Oamenii au votat programul partidului, care a fost aprobat în Parlamentul României. Dacă nu înţeleg, trebuie să-i forţăm, cu ghilimelele de rigoare, să înţeleagă acest lucru  După aceea sunt alegeri, poate le câştigă ei, vedem! Ce rezolvă ei, dacă în fiecare seară fac miting fără autorizaţie, o mie-două mii de oameni? Până la urmă, media prezintă denaturat anumite lucruri. Adică două mii de oameni din Piaţa Victoriei îi reprezintă pe cei care votează în această ţară? Este greşit”.  Iar Călin Popescu Tăriceanu completa din Parlament:  ”Aceste manifestări sunt de tip fascist. ”, referindu-se la protestul unuia dintre partidele de opoziție.

Cu fix 28 de ani în urmă, pe 14 iunie 1990, pe prima pagină ziarului Cuvântul Liber, erau infierați cei care îndrazneau să conteste liniștea iliesciană: ”Ieri, în capitală, elemente extremiste s-au dedat la acte huliganice deosebit de grave, devastând televiziunea, incendiind instituţii de stat şi mijloace de transport ale forţelor de ordine, molestând şi agresând ostaşi, ziarişti, cetăţeni”

Iar pe 15 iunie 1990, în articolul „Zile de groază şi de speranţă” apărea frazarea din care pare că se inspiră băieții ce îi scriu azi discursurile lui Liviu Dragnea:  „Cine şi-ar fi închipuit că după ce poporul şi-a exprimat voinţa, prin vot, la 20 mai, alegându-şi liber reprezentanţii în Senat şi Camera Deputaţilor şi un preşedinte al României, se vor găsi forţe obscure să declanşeze o adevărată lovitură de stat, menită să întoarcă rezultatul alegerilor şi să instaureze un regim extermist, de tip fascist, legionar?”

Rostogolirea acelorași marote de presă, folosirea acelorași șabloane în construcția imaginarului public este cu atât mai similară cu cât actualul partid de gvernământ are forța de a susține financiar toate aceste proiecte în presă.

Așa se face că, peste noapte, Soros nu mai este suficient în demonizarea unui păpușar ce ar trebui să existe în spatele opoziției din stradă, acum urmând a se înfiera întregul vest, aliați și parteneri care ajung să fie acuzați că au ”finanțat statul paralel”. Mai mult,  bitcoinul pare că este noua valută în care se plătesc protestatarii. Dacă în anii 90 oamenii nu prea înțelegeau care este treaba cu dolarii și valuta, în genere, decât că cei care o au sunt plătiți de oamenii răi din occident, acum bitcoinul are suficient mister pentru a fi arma Diavolului.

Și iată ce scria același Cuvântul Liber în anii 90 referitor la sărmanii mercenari ai foamei în numele unor idealuri stupide”, adică drepturi și libertăți cetățenești: ”La sediul PNŢ c.d. au descoperit mii de seringi (bănuiţi pentru ce), valută, medicamente şi arme.”

Cumplită asemănare, dar dezastruoasă construcție a celor care îl împing pe Liviu Dragnea pe acest drum al conflictului total, al demonizării adversarului, al ruperii României de lumea civilizată.

Iată însă 5 diferențe dintre România anilor 90 și România din 2018:

  1. România nu este singura

Argument: ”Noi, partenerii şi aliaţii internaţionali ai României, facem apel la toate părţile implicate în modificarea Codului Penal şi a Codului de procedură penală să evite schimbările care ar slăbi statul de drept sau capacitatea României de a lupta împotriva infracţionalităţii şi corupţiei. România a demonstrat un progres considerabil în combaterea corupţiei şi construirea unui stat de drept eficient. Îi încurajăm pe români să continue pe această cale. Partenerii UE evocă de asemenea concluziile Consiliului European privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare, din 12 decembrie 2017, care solicitau României să îşi concentreze eforturile asupra consolidării progreselor obţinute, să evite orice pași înapoi şi să apere independenţa judecătorilor şi procurorilor. Urmărim cu atenţie schimbările la codurile penal şi de procedură penală şi ne menţinem îngrijorarea că mai multe dintre ele pot împiedica cooperarea internaţională în domeniul aplicării legii şi pot afecta negativ lupta împotriva infracţiunilor violente, a infracţionalităţii organizate transfrontaliere, a infracţiunilor financiare şi a traficului de droguri şi de fiinţe umane. (…)”.

  1. România este mai informată

Peste 6.500 de surse de informare publică

Peste 600.900 de articole (luna mai)

Peste 95.851 de bloguri

Peste 9.600.000 de utilizatori de facebook

(sursa: Zelist, luna mai)

Mai există presă care are coloană vertebrală, care nu se lasă amăgită de cântecul de sirenă zornăitor din buzunarele lui Liviu Dragnea. Mai există oameni care vorbesc, argumentează și scriu despre tot ce se intâmplă.

În egală măsură, conectarea cetățeanului obișnuit la informația globală, la cea vehiculată pe rețelele de socializare scade riscul ca propaganda de partid să fie singura care ajunge la urechile oamenilor.

  1. România este mai curajoasă

600.000 de oameni în stradă în februarie 2017

Oprirea Ordonanței 13 s-a făcut prin ieșirea în stradă a peste 600.000 de oameni în toată țara. Atunci a fost oprit un prim gest de abuz al Guvernului instaurat de Dragnea. Oamenii aceia există și acum, trăiesc și muncesc printre noi, iar ei sunt cei de care este speriat Dragnea, indiferent de forța pe care o are în propriul partid și în aparatul de stat.

  1. România este mai desteaptă

25% dintre tinerii între 30-35 ani au studii superioare (chiar dacă mai puțini decât în Europa, mai mulți decât la începutul anilor 90)

1.002.000 de turisti români au vizitat destinații europene în 2017 (scop turistic)

Peste 2000.000 de români muncesc legal în afara granițelor

În 90 erau câtiva care văzuseră Occidentul. Ceva mai mulți care citiseră despre democrație, drepturi și libertăți. Acum sunt câteva generații care nu sunt dispuse să mai dea înapoi ceea ce au câștigat de-a lungul timpului. Nu sunt dispuși să fie eroi clandestini, pentru că sunt oameni liberi. Nu vor să stea la coadă pentru vize, mâncare și nici nu vor să își ia haine pe cupon. Sunt oameni care își învață copiii să treacă prin viață cu capul sus, spunându-le mereu că informația corectă și verificată va bate mereu propaganda și intoxicarea.

  1. România este mai puternică

8 serii de alegeri parlamentare libere au trecut peste România

28 de ani de parlamentarism

4 alternări de putere (înlocuirea completă a regimului existent cu forțe de opoziție)

4 președinți diferiți

Separarea puterilor în stat, construirea unor instituții putrenice în justiție și echilibrarea controlului reciproc al puterilor

Toate acestea, în 28 de ani de democrație, cu bune și rele, cu victorii și derapaje, cu momente de tensiuni sociale, dar care toate s-au subsumat unui drum pe care Liviu Dragnea dă semne clare că nu îl înțelege.

Este o Românie pe care Liviu Dragnea nu o cunoaște. România fără naivitatea și lipsa de informare din anii 90, România care va face ca războiul pornit de Dragnea să fie sortit eșecului. Iar el pierzaniei.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *