Pe fondul rapoartelor neîncetate de distrugere, al pierderilor imense de vieţi omeneşti şi a crizei umanitare din Gaza, războiul dintre Israel şi Hamas continuă să devasteze bogatul patrimoniu cultural al micii exclave. Istoria Gaza, a cărei mare parte nu a fost încă descoperită, se întinde pe parcursul a numeroase civilizaţii, printre care egiptenii, filistenii, babilonienii, grecii, romanii şi bizantinii. După secolul al VII-lea, a fost condusă de diferite dinastii islamice, iar din secolul al XVI-lea şi până la ocupaţia britanică din 1917, de către Imperiul Otoman. Potrivit Ministerului palestinian al Turismului şi Antichităţilor, în Gaza există peste 130 de situri istorice înregistrate, cu excepţia caselor istorice. Trei situri din Gaza se află provizoriu pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Vizitele de specialitate sunt imposibile
Ministerul încearcă să evalueze amploarea daunelor aduse patrimoniului din Gaza, dar condiţiile de pe teren fac imposibilă vizitarea personală a siturilor de către specialişti, a declarat Jehad Yasin, directorul general al departamentului de săpături şi muzee. „Oamenii nu se pot deplasa de la un loc la altul, astfel încât este încă dificil să obţinem informaţii”, spune el, dar ministerul monitorizează îndeaproape imaginile de la ştiri şi primeşte rapoarte de la contactele sale de la faţa locului acolo unde este posibil.
Un ONG cu sediul în Spania, Heritage for Peace (Patrimoniu pentru pace), a publicat un raport preliminar la 7 noiembrie, care a enumerat 104 situri istorice ca fiind deteriorate sau distruse. De atunci, au apărut şi alte cazuri de distrugere.
Filiala palestiniană a Consiliului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (Icomos) a publicat un raport preliminar privind daunele la 6 decembrie, compilând informaţii de la autorităţile palestiniene şi de la colegii de pe teren din Gaza.
Raportul Icomos Palestina confirmă distrugerea completă sau parţială a nouă situri de patrimoniu din Gaza. Cu toate acestea, preşedintele filialei, Shireen Allan, afirmă că daunele sunt probabil mult mai mari decât în aceste cazuri. „Standardele noastre pentru includerea siturilor în raport sunt foarte înalte. În general, confirmăm printr-o vizită la faţa locului şi prin fotografii, dar în acest moment accesul la situri este foarte dificil”, a declarat Allan, vorbind de la Ierusalim, pentru The Art Newspaper.
Israelul a început bombardamentele militare asupra Fâşiei Gaza la 7 octombrie, după ce un atac fără precedent al grupării militante Hamas a ucis aproximativ 1.200 de persoane şi a luat aproximativ 240 de ostatici, potrivit autorităţilor israeliene. În timpul unei încetări a focului care a durat o săptămână, între 24 şi 30 noiembrie, Hamas a eliberat 105 ostatici, iar 240 de palestinieni au fost eliberaţi din închisorile israeliene. Peste 18.500 de palestinieni au fost ucişi, potrivit Ministerului Sănătăţii din Gaza, în timp ce o evaluare a ONU de la jumătatea lunii decembrie a estimat că aproape 40.000 de clădiri au fost avariate sau distruse. Scurtul armistiţiu a permis Icomos să efectueze o evaluare a unor situri de patrimoniu din Gaza prin colaborări cu ministerul palestinian al turismului şi antichităţilor, ministerul Culturii şi personalul municipalităţii din Gaza, spune Allan.
Raportul Icomos menţionează distrugerea completă a Arhivelor Centrale din oraşul Gaza, unde erau păstrate mii de documente istorice, şi a Casei El Saqqa, un important centru cultural aflat într-o casă tradiţională din perioada mamelucilor islamici construită în 1661, precum şi deteriorarea parţială a Spitalului Baptist Al Ahli, fondat în 1882 şi considerat cel mai vechi spital din Gaza. Yasin confirmă pagubele suferite de Casa El Saqqa şi de Arhivele Centrale. Fotografiile şi videoclipurile de pe reţelele de socializare analizate de The Art Newspaper arată distrugerea completă a Casei El Saqqa. O explozie produsă la spitalul Al Ahli la 17 octombrie ar fi ucis câteva sute de persoane, potrivit Ministerului palestinian al Sănătăţii condus de Hamas.
Souq Al Zawiya, una dintre cele mai vechi şi mai importante pieţe din oraşul Gaza, a fost, de asemenea, complet distrusă, potrivit Icomos Palestina. Piaţa este situată în apropierea Marii Moschei Omari, cea mai veche şi cea mai mare moschee din Gaza. Raportul Icomos a înregistrat doar pagube minore la minaretul moscheii. Cu toate acestea, la 8 decembrie, la doar câteva zile după ce a fost publicat raportul, au apărut imagini video devastatoare cu Marea Moschee Omari în ruine, doar cu minaretul intact. Moscheea datează din secolul al VII-lea, când locul a fost transformat dintr-o biserică bizantină.
„Această moschee era un simbol pentru locuitorii din Gaza şi mulţi aveau o legătură cu ea”, spune Yasin. „Cred că oamenii simt că ocupaţia plănuieşte să ne distrugă patrimoniul. Ceea ce este un simbol sau o identitate pentru noi, ei vor să demoleze”.
Icomos Palestina a confirmat daunele provocate altor situri cu ajutorul colegilor de la faţa locului, dar va publica aceste constatări doar atunci când va primi imaginile care le însoţesc – care întârzie din cauza lipsei de internet şi de electricitate în Gaza. Printre aceste situri se numără Muzeul Palatului lui Paşa, o fortăreaţă din secolul al XIII-lea care a fost singurul muzeu administrat de guvern din Gaza, Moscheea Othman bin Qashqar din secolul al XIII-lea din cartierul al-Zaytoun din oraşul Gaza şi Souq Al Qaysariyya, o piaţă de aur de lângă Marea Moschee Omari.
„Situaţia din Gaza după armistiţiu este mai rea. Îndemnăm comunitatea internaţională şi toate organizaţiile culturale să ceară o încetare imediată a focului pentru a salva vieţi şi o intervenţie urgentă pentru a proteja proprietăţile culturale în conformitate cu convenţiile internaţionale”, face apel Allan.
Arheologia de coastă este ameninţată
Nu toate distrugerile suferite de patrimoniul din Gaza provin din atacuri militare directe. Criza apei şi a canalizării cauzată de război afectează, de asemenea, arheologia de coastă.
Biroul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) a raportat la jumătatea lunii noiembrie că lipsa combustibilului a dus la închiderea staţiilor de pompare a apelor uzate, iar în unele zone apele reziduale brute curg pe străzi. De asemenea, se pare că apele uzate se revarsă în Marea Mediterană şi în zonele umede de coastă Wadi Gaza, care se întind din estul Fâşiei Gaza până la coastă, unde se varsă în mare; potrivit OCHA, peste 130 000 de metri cubi de ape uzate sunt deversate zilnic în Marea Mediterană.
The Art Newspaper a contactat OCHA pentru a confirma dacă staţiile de epurare şi staţiile de pompare care se varsă în Wadi Gaza sunt scoase din funcţiune, dar nu a primit niciun răspuns.
Poluarea apei reprezintă o ameninţare substanţială la adresa conservării arheologiei subacvatice, afirmă Georgia Andreou, directorul Proiectului de arheologie maritimă din Gaza (Gazamap). Iniţiativa a fost lansată în 2022 pentru a examina şi cerceta siturile de coastă din Gaza ca parte a unui proiect mai amplu privind patrimoniul cultural maritim în pericol din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, condus de Universitatea din Southampton şi Universitatea Ulster în parteneriat cu Universitatea din Oxford. Andreou notează că siturile formează adesea recife artificiale cu ecosisteme importante care sunt, de asemenea, sensibile la schimbările în condiţiile apei.
Potrivit acesteia, linia de coastă din Gaza se „deteriora deja rapid”, din cauza eroziunii cauzate de construcţia barajului Aswan pe Nil cu mai bine de 50 de ani în urmă, care expune şi distruge elementele arheologice înainte ca acestea să poată fi documentate. „Siturile de pe această coastă vor dispărea în cele din urmă”.
O mare parte din arheologia de coastă a Fâşiei Gaza rămâne nedocumentată, iar cercetările Gazamap, care a documentat peste 20.000 de descoperiri de suprafaţă şi a reconstruit o parte din linia de coastă în timpul Epocii Fierului, sunt acum suspendate din cauza războiului. Unul dintre studenţii la arheologie din Gaza şi doi colaboratori media, care instruiau studenţii şi obţineau imagini aeriene, au fost ucişi în atacurile aeriene. Alţi câţiva studenţi au fost strămutaţi. Însă, monitorizând imaginile din satelit, cercetătorii au observat bombardamente pe sau în apropierea siturilor de pe coastă şi în apropierea Wadi Gaza, la rândul său un sit natural desemnat provizoriu în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Printre aceste situri se numără Taur Ikhbeineh şi Tell es-Sakan, aşezări din mileniile IV-III î.Hr.
Portul Anthedon, primul port maritim cunoscut din Gaza, care a fost, de asemenea, înscris provizoriu pe lista patrimoniului UNESCO, a fost bombardat şi demolat, spune Andreou. Yasin confirmă că portul este „complet distrus”. În 2013, în presă au apărut informaţii potrivit cărora Hamas ar fi demolat o parte din port pentru a-şi extinde zona de antrenament militar. Cu toate acestea, The Art Newspaper nu a putut confirma acest lucru sau dacă exista o zonă militară activă în port atunci când a început războiul în octombrie.
Acţiunea UNESCO
Rapoartele sugerează că al treilea sit din Gaza aflat pe lista tentativă a patrimoniului UNESCO, Tell Umm Amer, a suferit, de asemenea, daune în timpul războiului. Starea sitului nu poate fi confirmată din cauza distrugerii severe a zonei înconjurătoare şi a drumurilor de acces. Situat în satul Al Nusairat de pe coastă, la aproximativ 8,5 km sud de oraşul Gaza, Tell Umm Amer se remarcă prin ruinele Mănăstirii Sfântul Ilarion, una dintre cele mai vechi şi mai mari mănăstiri cu vestigii substanţiale din Orientul Mijlociu. Ruinele „reprezintă o mărturie unică a apariţiei creştinismului în regiune”, spune un purtător de cuvânt al UNESCO. Deşi situl se află sub supravegherea directă a ministerului palestinian al turismului şi antichităţilor, purtătorul de cuvânt confirmă că Unesco continuă să monitorizeze situl de la distanţă prin intermediul datelor din satelit şi al informaţiilor transmise prin intermediul unor terţe părţi.
Comitetul pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat al UNESCO s-a reunit la 14 decembrie şi a acordat Tell Umm Amer „protecţie consolidată provizorie” – cel mai înalt nivel de imunitate împotriva atacurilor stabilit de Convenţia de la Haga din 1954 şi de cel de-al doilea protocol al acesteia, adoptat în 1999. În cazul în care protecţia consolidată acordată unui bun cultural nu este respectată, cel de-al doilea protocol a stabilit sancţiuni penale pentru cei care încalcă legea.
Atât Israelul, cât şi Palestina au ratificat Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, notează purtătorul de cuvânt, deşi Israelul nu a semnat cel de-al doilea protocol. Acest tratat multilateral stipulează că statele semnatare trebuie să respecte bunurile culturale de pe teritoriile lor şi de pe teritoriile celorlalte părţi, abţinându-se de la „orice act de ostilitate” împotriva acestor bunuri sau de la orice acţiuni care „le expun la distrugere sau deteriorare în caz de conflict armat”.
Сitește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
