Curtea de Conturi Europeană și-a exprimat, recent, îngrijorările referitoare la politica vitiviniocolă și efectul acțiunilor UE asupra fermierilor viticoli. Politica impusă de Uniunea Europeană nu doar că nu a reușit să răspundă la obiectivele de mediu setat, ba chiar nu reușește să vizeze în mod direct competivitatea acestui sector.
Sectorul vitivinicol din UE este foarte reglementat şi bine subvenţionat. Viticultorii primesc anual aproximativ 500 de milioane de euro din fonduri UE pentru a-şi restructura plantaţiile viticole şi pentru a deveni mai competitivi. De asemenea, din 2016, viticultorii pot solicita autorizaţii pentru a planta noi vii. Scopul este de a permite o creştere controlată a potenţialului productiv (până la o creştere anuală de cel mult 1%), evitându-se în acelaşi timp producţia excedentară.
„Promovarea competitivităţii sectorului vitivinicol este esenţială şi deosebit de relevantă pentru UE, dar ar trebui să meargă mână în mână cu îmbunătăţirea sustenabilităţii de mediu. Putem spune, ca minimum, că acţiunile UE încă nu au dat rezultate pentru niciunul dintre aceste două obiective”, a declarat Joelle Elvinger, membra Curţii care a condus auditul, potrivit Agerpres, citată de Adevarul.ro.
În UE, vinul poate fi roşu, alb şi rose, dar modul în care este cultivată viţa-de-vie arareori este „verde”. Auditorii deplâng faptul că, în pofida volumului mare de finanţare implicat, politica vitivinicolă a UE nu a făcut multe pentru mediu. În special, măsura de restructurare acordă puţină atenţie obiectivelor verzi. În practică, banii UE nu au fost direcţionaţi către proiecte care vizează reducerea impactului viticulturii asupra climei şi/sau a mediului. Dimpotrivă, fondurile acordate ar putea avea chiar efectul opus, de exemplu determinând trecerea la soiuri care au nevoie de mai multă apă. La fel, creşterea anuală cu 1% a suprafeţei acoperite de viţă-de-vie, care a fost prelungită cu încă 15 ani (până în 2045), nu a fost niciodată evaluată din perspectiva mediului.
ECA susţine că nici viitorul nu se arată cu mult mai promiţător: în noua politică agricolă comună (PAC), nivelul de ambiţie în materie de mediu rămâne scăzut pentru sectorul vitivinicol. În trecut, auditorii Curţii au recomandat ca plăţile către fermieri – inclusiv cele efectuate către viticultori – să fie condiţionate în mod explicit de cerinţe de mediu. În noua PAC, însă, astfel de condiţii pentru finanţarea restructurării au fost sistate. De asemenea, proporţia minimă din fondurile alocate sectorului vitivinicol pe care ţările din UE trebuie să o consacre acţiunilor legate de schimbările climatice, de mediu şi de sustenabilitate este de doar 5%. În opinia auditorilor, această cifră de 5% este cam scăzută, având în vedere că, în contextul înverzirii PAC, 40% din totalul cheltuielilor agricole ar trebui să vizeze obiective legate de climă.
Politica UE nu s-a dovedit a fi un succes nici pentru creşterea competitivităţii viticultorilor. În cele cinci ţări auditate (Cehia Grecia, Spania, Franţa şi Italia) proiectele sunt finanţate indiferent de conţinutul sau de nivelul lor de ambiţie şi fără a se ţine seama de criteriile privind stimularea competitivităţii. Se acordă finanţare şi pentru schimbările nestructurale sau pentru reînnoirea normală a plantaţiilor viticole, chiar dacă astfel de acţiuni nu sunt eligibile. De asemenea, beneficiarii nu au obligaţia de a raporta cu privire la modul în care restructurarea le-a îmbunătăţit competitivitatea. În plus, nici Comisia Europeană, nici statele membre nu evaluează modul în care proiectele sprijinite contribuie efectiv la creşterea competitivităţii viticultorilor.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre sistemul de autorizaţii pentru plantări. În primul rând, procentul maxim pentru creşterea anuală – de 1 % – a fost propus şi adoptat fără să se furnizeze vreo justificare sau fără să se analizeze dacă acesta este adecvat şi pertinent. În al doilea rând, atunci când se acordă astfel de autorizaţii, sunt utilizate puţine criterii de eligibilitate şi de prioritate legate de competitivitate.
UE este cel mai mare producător, consumator şi exportator de vinuri din lume. În 2020, în UE existau 2,2 milioane de exploataţii vitivinicole, iar plantaţiile viticole acopereau aproximativ 2% din suprafaţa agricolă utilizată din Uniune. Aproximativ 80% din vinul produs în UE provine din trei ţări: Italia, Franţa şi Spania.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
