Skip to content
Opinii & Analize

Europa stă să explodeze. De ce marile schimbări vor întârzia să apară după pandemia coronavirus

marius constantin

Pandemia de coronavirus era considerată un moment decisiv care ar fi adus mari schimbări în Europa și în toată lumea, dar ceea ce vedem de 8 luni de zile este doar încercarea vechilor sisteme de a rezista în fața unui pericol atât de mare. Și pe măsură ce vechile sisteme continuă să supraviețuiască, pe măsură ce politicienii ascund problemele sub covor, pe măsură ce suntem constrânși să ne conformăm unor măsuri de izolare sau distanțare, cetățenii încep să fie violenți, pentru că atunci când sistemele nu sunt capabile să se adapteze la nevoile oamenilor, indivizii vor face totul pentru a le da jos.

Avem totuși, după mulți ani, o oarecare întoarcere a sistemelor politice către oameni, deși mult prea timidă și lentă. Dacă până acum se mergea pe ideea de tehnocrație și că politicienii iau oricum cele mai bune decizii, pandemia coronavirus ne-a arătat că tehnocrații și politicienii nu sunt capabili să înțeleagă nevoile oamenilor.

Am ajuns să trăim într-o „societate de supraviețuire”, cum o numește filozoful sud-coreean Byung-Chul Han, în care totul devine o discuție despre supraviețuire, atât pandemia, cât și perioada de după pandemie. „Isteria supraviețuirii face societatea atât de inumană”, avertizează filozoful. Toată această nebunie și criză ne împiedică să ne bucurăm de viață, ne încalcă dreptul – universal – de a simți că trăim.

Tocmai din acest motiv mulți tineri protestează zilele acestea în cele mai mari orașe din Italia – au început la Napoli și au continuat la Roma, Torino, Milano, Catania, plus alte mici orașe italiene. Cel mai puternic sentiment este acela că nu-și pot trăi viața, într-o societate plină de constrângeri.

Apoi apar numeroasele motive economice – muncitori care acuză că nu au primit șomajul tehnic din luna aprilie, antreprenori care acuză că ajutoarele de stat nu ajung la cine are nevoie de ele, liberii profesioniști care nu mai au contracte (mai ales cei din lumea spectacolului).

Europa pe care o vedem astăzi este una lentă și amorțită. O dovadă în acest sens este reacția târzie a Uniunii Europene, care la începutul pandemiei încuraja statele membre să acceseze banii din MES. Next Generation EU a venit foarte târziu și este posibil să nu fie disponibil de la 1 ianuarie 2021. În orice caz, Next Generation EU este doar o mică gură de oxigen, pentru că mai mult de jumătate din fonduri reprezintă împrumuturi accesate direct de statele membre. Doar coronabond-urile sau eurobond-urile ar fi fost un răspuns puternic și solidar la pandemia coronavirus.

Marile schimbări întârzie să apară și se vede prin faptul că sistemele politice își coordonează activitatea tot în funcție de capital, nu după nevoile oamenilor. Măsurile de restricționare sau chiar mini-lockdown-ul, cum vedem în țările din Vest, necesită un sistem social prin care cetățenii să devină o prioritate. Dacă le cerem oamenilor să stea în case și nu-i ajutăm financiar, atunci ne trezim în fața unor proteste, sau regulile vor fi încălcate de fiecare cetățean care va căuta să supraviețuiască.

Ceea ce vedem în Italia poate fi doar începutul unui mișcări la nivel european. Proteste au fost și în Barcelona, unde sute de persoane au ieșit în stradă. Se observă deja un tipar al acestor proteste, cu violențe și incendierea containerelor de gunoi.

Urmează ca Emmanuel Macron, președintele Franței, să anunțe un nou lockdown în Franța sau măsuri foarte restrictive. Acest lucru ar putea bloca atât activitățile economice, cât și libertatea indivizilor. Deja mișcarea „vestele galbene” l-a avertizat pe Macron că protestele vor exploda dacă va veni cu un nou lockdown.

Un lucru trebuie să reținem din aceste proteste, indiferent cum vor evolua: nu sunt proteste ale negaționiștilor! Protestatarii nu ies în stradă pentru a contesta virusul, ci pentru a contesta măsurile impuse de guverne și de liderii de stat. Atât în Italia, cât și în Spania, protestatarii cer mai mulți bani pentru muncitori, mai multe ajutoare de la stat pentru micile companii, mai mulți bani pentru spitale și educație, transport public modern. Sunt proteste sociale ale unor grupuri abandonate mulți ani de instituțiile statelor, grupuri care s-au săturat să ducă zi de zi o luptă pentru supraviețuire. Cu cât lupta pentru supraviețuire este mai aprigă, cu atât protestele vor deveni mai violente, iar societatea noastră mai inumană, așa cum spunea Byung-Chul Han.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *