Skip to content
Politică

Europarlamentarele, test dificil. Se întrevede moartea unor partide născute în piață EXCLUSIV

nineoclock.ro

Pe fondul crizei politice care tinde să sfâșie PSD și a lipsei de direcție înregistrată la nivel de conducere în PNL, bătălia alegerilor europarlamentare, chiar dacă este programată peste doi ani, tinde să devină un hop tot mai greu de depășit de partide.

Lipsa de credibilitate a liderilor politici  alimentează și mai mult dezinteresul electoratului pentru acest tip de alegeri, iar prezența la urne de 32,16% este greu de crezut să mai fie atinsă în curând, anul 2014 reprezentând un moment în care duelurile duse între Alianța PSD-PC- UNPR și foștii aliați din USL, liberalii, sau între fostul partid prezidențial PDL și PMP, gruparea nou creată pentru a-l adăposti pe președintele Băsescu la terminarea mandatului, au ținut vie atenția publicului.

Test de rodaj

2014 a reprezentat un an atipic din punct de vedere al prezenței la urne, dar strategia fiecărei formațiuni a fost similară cu cea din anii trecuți: mobilizarea membrilor activi din organizații  și găsirea unui slogan reprezentativ.

Partea de mesaj politic adresat populației a fost ușor dată deoparte, în contextul în care europarlamentarele nu se bucură nici în Europa de un interes prea mare din partea electoratului, 6 din 10 europeni ignorând procesul de trimitere al reprezentanților naționali în Parlamentul European.

Este mai mult un test al mecanismelor interne de campanie pentru fiecare partid. Chiar și aici, vom vedea o activitate mai intensă dusă în organizațiile care au membri pe poziții eligibile pe lista europarlamentarilor”, opinează sociologul Marius Pieleanu, într-o analiză exclusivă pentru PSNews.ro.

Cele 32 de fotolii din Parlamentul European alocate României au fost împărțite între Alianţa PSD-PC-UNPR 16 mandate, PNL-6, PDL -5, UDMR şi PMP câte două,  un mandat fiind atribuit independentului Mircea Diaconu, o surpriză a scrutinului.

Cu două zile înainte de alegerile europene din 2014, un sondaj de opinie CSCI arata o intenție de vot  de 43% pentru PSD-PC-UNPR, 14 procente pentru PNL, 12 pentru PDL, 11% pentru PMP, 6% UDMR și 4% pentru Mircea Diaconu. PP-DD, PFC, PRM și alte formațiuni se bucurau de a 4%, 3%, 2%, respectiv un procent din simpatia electoratului autohton.

După numărarea voturilor, Alianța PSD-PC-UNPR a trebuit să se mulțumească doar cu 37,6%, liberalii au marcat un procent în plus (15%), PDL a evoluat în marja așteptărilor (12,23%), Mircea Diaconu a obținut 6,81%, UDMR – 6,3% şi PMP – 6,21%, conform unor date prezentate de gandul.info.

Chestiunea poate fi explicată și prin tendința  de birocratizare a structurii formațiunilor politice, acest lucru explicând și succesul lui Mircea Diaconu în fața PMP sau a UDMR.

Fără lideri marcanți

„Ultimul mohican” al politicii din România,  care a reușit să cucerească simpatia publicului prin carismă și discurs, pare să fi fost Crin Antonescu, iar retragerea acestuia din activitatea politică a lăsat un loc liber la pupitrul principal de pe scena politică din România.

Asistăm, practic la un moment de plafonare a competiției politice în România, electoratului rămânându-i rolul de a alege între programe politice și platforme ideologice, fapt care generează o prezență tot mai scăzută la urne.

Este un fenomen invers față de ceea ce înseamnă trend european, adică birocratizarea organizațiilor de tip politic. În mod tradițional, românii au fost obișnuiți cu lideri puternici care trăgeau după ei partidele prin forța lor.

Acum, pe fondul acestei lipse a liderilor puternici, constatăm fenomenul de birocratizare a partidelor. Este un trend în care eu nu cred. Istoria ne arată că lucrurile semnificative pentru o țară au fost realizate de personalități și nu de mase. Mă aștept ca în câțiva ani să vedem noi lideri politici impunându-se în societate, oameni care să convingă prin ei înșiși, prin educație, prin mari proiecte naționale.

Lipsa acestor personaje marcante ar putea să ne creeze o problemă în viitor, în privința realizării marilor proiecte naționale. Nu mă refer aici la proiecte de infrastructură, ci la unele care vizează relațiile externe, construirea unor noi parteneriate, menținerea celor actuale, poate chiar reunificarea tuturor românilor sub același tricolor”, explică Marius Pieleanu.

Cioloș doar a primit, să arate și ce poate!”

Partidul cel cel mai performant angrenaj de activiști la nivel local va avea câștig de cauză, în contextul în care previzibila absență masivă la votul pentru alegerea europarlamentarilor va face să conteze până și cel din urmă vot colectat de pe coclauri.

Prin prisma acestui fapt, marii perdanți ai bătăliei din primăvara lui 2019 par să fie partidele născute din tumultul declanșat de militanți în piețele publice: USR și Platforma 100.

Niciuna din cele două formațiuni nu ține să își realizeze o rețea bine structurată de organizații locale, țintind zone urbane aglomerate  și electoratul de vârstă relativ tânără, chestiune care le va pune probleme în colectarea voturilor din zona orașelor mici sau din mediul rural, unde partea leului este deținută de PSD și PNL.

Alegerile europarlamentare cu greu pot fi bănuite a stârni emoții în rândul electoratului, indiferent de zona din care provin votanții, urbană sau rurală, ceea ce prefigurează un potențial dezastru pentru un partid ca USR.

La europarlamentare ai nevoie de un lider puternic sau de un program foarte bun pentru a trage atenția publicului. USR tocmai a pierdut liderul, pe Nicușor Dan, ceea ce face greu de crezut că va mai trezi aceleași emoții în rândul electoratului care  a votat cu această formațiune în 2016.

Domnul Cioloș a primit întotdeauna. Nu a muncit pentru ce a primit. Poate că ar fi bine să demonstreze singur și ce poate. Nici USR și nici Platforma 100 nu întrunesc o condiție minimală pentru succesul în orice tip de campanie electorală: rețeaua de organizații și de resurse umane.

Fără rețea e greu să trăiești doar dintr-o stare de spirit, așa cum a fost cea din timpul alegerilor locale din 2016, în cazul USR. Eventual, ar putea trimite un singur parlamentar la Bruxelles, tot pe fondul acesta al emoțiilor din spațiul public, dar, în niciun caz, nu poți lupta cu granzii: PSD și PNL”, crede sociologul Pieleanu.

Chiar și cu un val de tensiuni politice care țin societatea civilă în alertă, USR pare să își piardă încet-încet aderența la publicul prezent în cadrul mișcărilor de protest din piața publică. Emulația stârnită de în 2016 de candidatura lui Nicușor Dan la Primăria Bucureștiului s-a topit odată cu ieșirea acestuia în decor, iar lipsa de carismă și mesajul confuz prezentat de noii lideri rămași la cârma USR nu pot suplini absența fostului președinte.

Un eșec total la europarlamentare ar putea marca isoluția partidului creat de Nicușor Dan, USR putând, în cel mai fericit caz, să își salveze câteva personaje vocale din Parlament și Consiliile Locale printr-o integrare într-o alianță a forțelor de dreapta sau chiar o absorbțire totală în PNL, urmând traiectoria unei alte formațiuni similare de la începutul anilor 2000: UFD.

Pe de altă parte, ideea lui Cioloș de a relua experimentul USR sub un alt nume nu pare decât o ciorbă reîncălzită pe același clocot social, dar fără șanse mari de izbândă, cel puțin câtă vreme aparițiile publice ale fostului premier tehnocrat se dovedesc extrem de rare.

Pe de altă parte, nici restul partidelor nu par dispuse să își sacrifice cele mai vocale și carismatice personaje de care dispun, ținându-le blocate în bătăliile electorale din interiorul țării. Până în prezent, numirea europarlamentarilor de către un partid sau altul a reprezentat mai mult o trecere pe linie moartă a acestora.

Partea leului

În mod cert, bătălia alegerilor europene, așa fadă cum se nunță, se va da între PSD și PNL, cele două forțe politice urmând să își dispute partea leului în această competiție electorală. Dintr-un anumit punct de vedere, Dragnea pare avantajat în această confruntare, cu condiția să și rămână președinte l PSD până atunci.

Numărul mare de primari, rețea bine structurată a partidului, disciplina dictată cu biciul în PSD și avantajul accesului la fonduri bugetare dau social-democraților mai multe avantaje directe în lupta pentru obținerea unui număr mai mare de europarlamentari.

În cealaltă tabără, Ludovic Orban încă așteaptă o decizie finală în dosarul șpăgii de campanie cerută de la Umbrăreanu, iar această situație pe muchie de cuțit îl împiedică să ia decizii rapide și în forță, liderul PNL nevrând să repete cazul confratelui de la PSD, deja condamnat în dosarul referendumului și ținut pe tușă de la obținerea șefiei Exectivului.

Un atu al liberalilor îl reprezintă, totuși, garnitura de personaje politice care populează lista de europarlamentari în prezent, buna pregătire profesională a acestora și activitatea constantă în comisiile de specialitate oferind cel puțin garanția calității în competiția europarlamentarelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *