Declarațiile recente ale lui Donald Trump privind intenția de a „pune mâna pe petrolul din Iran” și sugestia unei posibile ocupări a Insulei Kharg trebuie interpretate mai degrabă în cheia unei strategii de negociere și presiune, nu ca un plan militar clar, susține analistul de politică externă Mihai Isac, într-o intervenție pentru PS News.
Potrivit acestuia, retorica dură a fostului lider american face parte dintr-o tactică de „presiune maximă” asupra Teheranului.
„Declarația lui Donald Trump despre dorința de a «pune mâna pe petrolul din Iran» și sugestia că SUA ar putea ocupa Insula Kharg nu trebuie citite ca un plan militar clar, ci mai degrabă ca parte dintr-o tactică de presiune maximă. Trump vorbește în registrul forței brute fiindcă încearcă să oblige Teheranul să cedeze înainte ca Washingtonul să fie împins într-un conflict și mai adânc”, explică Mihai Isac.
Mihai Isac/ Foto Facebook
Analistul subliniază că discursul fostului președinte american combină în mod deliberat amenințările cu deschiderea către negocieri.
„Faptul că el combină amenințările directe cu ideea că există discuții cu un regim mai rezonabil arată că miza nu este doar escaladarea, ci și obținerea unei ieșiri negociate din conflict, în condiții care să îi permită să spună că a impus respect și a forțat adversarul la masă”, a adăugat acesta.
În opinia sa, retorica lui Trump trebuie privită ca un instrument de negociere strategică. „Din acest motiv, retorica lui Trump trebuie înțeleasă mai ales ca instrument de negociere. El încearcă să proiecteze imaginea liderului care are mereu toate opțiunile pe masă, inclusiv cea a operațiunilor terestre, dar administrația sa transmite simultan și semnale inverse.
Surse oficiale, citate de mass-media regională, au relatat că secretarul de stat Marco Rubio susține explicit că obiectivele americane în Iran pot fi atinse fără trupe terestre. Asta spune mult despre calculele de la Casa Albă. Dacă ar exista convingerea că o operațiune la sol este rapidă, ieftină și decisivă, Washingtonul nu ar insista atât de vizibil pe ideea că poate câștiga și fără ea. Cu alte cuvinte, aceste declarații dure sunt menite să creeze panică strategică la Teheran, nu să anunțe neapărat începutul unei ocupații clasice”, explică analistul.
În același timp, Mihai Isac atrage atenția că strategia americană trebuie analizată și în context regional, în special în raport cu Israel.
„Implicațiile politice ale acțiunilor Statului Israel la nivel regional este un element luat în calcul de către SUA. Asigurarea pe termen mediu și lung a securității acestei țări reprezintă una din prioritățile părții americane. Acest lucru îl putem vedea și în demersul părții americane de a convinge statele arabe să adere la acordurile Abrahams de normalizare a relațiilor dintre acestea și Israel”, a precizat el.
În ceea ce privește scenariile militare, analistul respinge ideea unei ocupații terestre a Iranului.
„În realitate, nu există un scenariu credibil în care Statele Unite să ocupe terestru Iranul fără pierderi mari. Chiar și o operațiune limitată asupra Insulei Kharg, care gestionează 90% din exporturile petroliere iraniene, este descrisă de mass-media de specialitate drept una care i-ar lăsa pe militarii americani în mare pericol și ar putea prelungi, nu scurta, războiul”, spune Isac.
El detaliază și riscurile tactice ale unei astfel de operațiuni:
„Analiștii citați spun că trupele ar fi expuse la drone, rachete și mine, iar fostul șef al CENTCOM Joseph Votel avertizează că și o forță relativ mică ar avea nevoie de sprijin logistic vulnerabil. Dacă o insulă poate deveni o capcană, cu atât mai mult Iranul continental, o țară vastă, dominată de lanțuri muntoase și platouri înalte, nu poate fi controlată ușor prin forță terestră.”
Un alt element esențial este contextul politic intern din SUA.
„În plus, 2026 este an electoral în Statele Unite, iar alegerile sunt programate pentru 3 noiembrie. Într-un asemenea context, orice operațiune care produce imagini cu pierderi americane riscă să se transforme rapid într-o povară politică internă și decontate electoral de Partidul Republican.
De aceea, ceea ce face Trump pare mai degrabă încercarea de a găsi o rampă de ieșire fără să pară că dă înapoi. El trebuie să împace două nevoi contradictorii, și anume să oprească alunecarea spre un război terestru costisitor, dar și să nu piardă din imaginea de lider dur care amenință, lovește și obține concesii. De aici și stilul lui aparte. Vorbește maximalist, amenință devastator, ridică miza până la petrol, Kharg și infrastructura energetică, apoi lasă loc negocierii și amână lovituri, așa cum a făcut suspendând temporar atacurile asupra infrastructurii energetice iraniene până la 6 aprilie. Pe scurt, Trump nu pregătește neapărat o ocupație a Iranului. Cel mai probabil, pregătește narațiunea prin care să poată ieși din conflict declarând că a câștigat prin frică, nu prin invazie”, conchide analistul pentru PS News.
Trump dezvăluie adevărata miză a războiului din Orientul Mijlociu
Președintele SUA, Donald Trump, a declarat pentru Financial Times că dorește să „pună mâna pe petrolul” din Iran, scrie Mediafax. Astfel, liderul de la Casa Albă a dezvăluit care este, de fapt, adevărata miză a războiului din Orientul Mijlociu. În context, el a precizat Washingtonul ar putea prelua controlul asupra centrului de export iranian de pe Insula Kharg. Trump a comparat această posibilă mișcare cu abordarea SUA în Venezuela. Și acolo el a menționat intenția Washingtonului de a controla industria petrolieră de la Caracas „pe termen nelimitat”. Pentru asta a fost răpit și alungat de la putere președinte Venezuelei, Nicolas Maduro, în luna ianuarie.
„Să fiu sincer cu tine, ceea ce îmi place cel mai mult este să pun mâna pe petrolul din Iran. Dar, unii oameni proști din SUA spun: «De ce faci asta?» Dar sunt oameni proști.
Poate că vom ocupa Insula Kharg, poate că nu. Avem multe opțiuni. Ar însemna, de asemenea, că ar trebui să rămânem acolo (n.r. – pe Insula Kharg) pentru o perioadă”, a declarat Trump pentru FT.
Când a fost întrebat despre starea apărării iraniene pe Insula Kharg, el a spus: „Nu cred că au vreo apărare. Am putea să o cucerim foarte ușor”.
Washington Post: Urmează săptămâni de operațiuni terestre
Dezvăluiri în ziarul Washington Post: potrivit unor oficiali americani, care au vorbit sub protecția anonimatului, Pentagonul se pregătește pentru posibile operațiuni terestre în Iran. Mii de soldați americani au fost desfășurați în Golful Persic și numărul acestora continuă să crească. Totuși, nu se așteaptă o invazie de amploare.
Pentru militarii americani, orice misiune terestră în Iran ar implica riscuri semnificative, inclusiv atacuri cu drone și rachete, foc de armă și explozibili improvizați.
În ultimele săptămâni, la Casa Albă s-a discutat despre posibila ocupare a Insulei Kharg, un important nod de export al petrolului iranian. De asemenea, pe masă sunt și alte opțiuni, cum ar fi raiduri în alte zone de coastă pentru a neutraliza arme ce pot amenința navele militare.
Estimările privind durata unei astfel de operațiuni terestre în Iran variază între câteva săptămâni și câteva luni. Secretarul de Stat, Marco Rubio, afirmă că obiectivele Statelor Unite pot fi atinse fără trupe terestre. Pe de altă parte, însă, Washington Post, citând mai multe surse, scrie că Pentagonul tot pregătește „un atac final” asupra Iranului, care ar putea combina forțele terestre cu o campanie masivă de bombardamente. The Wall Street Journal scrie că realitatea e clară: Donald Trump ia în calcul trimiterea a încă aproximativ 10.000 de soldați de infanterie în regiune, care s-ar adăuga celor circa 7.000 de militari deja mobilizați. În total, numărul trupelor americane la porțile Iranului ar putea ajunge la aproximativ 17.000. Forța americană din regiune ar urma să fie suplimentată cu infanterie, vehicule blindate și elemente de sprijin logistic.
Totuși, cifra vehiculată de WSJ rămâne mult sub nivelul necesar unei invazii pe scară largă a Iranului. Oficiali actuali și foști ai Casei Albe insistă că președintele nu a ordonat, încă, desfășurarea trupelor terestre pe teritoriul iranian.
Este absolventă a Facultății de Științe Politice a Universității București și a unui master de Relații Internaționale și Studii Europene la aceeași facultate. Ulterior, a urmat și cursuri de prezentator TV la Academia „Studiourile Buftea”
