Președinte și co-președinte PNL Cluj și, din 2014 până în prezent, membru în Comisia pentru Agricultură din Parlamentul European, Daniel Buda are o activitate impresionantă în această instituție, din care a încercat să ajute România.
PS News a stat de vorbă cu Daniel Buda pe teme de agricultură și despre ce pârghii are România să-și recapete autonomia în privința securității alimentare.
Într-o Europă în care fiecare stat este puternic definit prin gastronomia proprie, renunțarea la făinurile din cereale în favoarea celei din greier nu ar fi tocmai o idee bună. Spuneți-i italianului să-și facă pastele cu un astfel de ingredient sau francezului să înlocuiască făina de grâu cu cea de greiere ca să-și facă croissantele! Cât este mit și cât este adevăr în această idee?
„Nici vorbă de așa ceva! Nu putem spune că Uniunea Europeană va impune făina de greiere pe rafturi, la fel cum nu poate să impună carnea de porc sau orice alt produs. În acelaşi timp, să ştiţi că la noi, în Parlamentul European, ne-a preocupat de ceea ce înseamnă etichetarea produselor alimentare de o manieră în care ele să fie vizibile pentru consumator. Este o falsă teorie că vine Comisia Europenă să ne impună aceste lucruri. Noi trebuie să înţelegem faptul că, în urma cercetărilor care au fost făcute pe acest subiect, că făina de greier poate să fie consumată de către oameni , fără să le fie afectată sănătatea. În acești termeni trebuie să citim această comunicare a Comisiei Europene şi nicidecum în logica unor obligaţii.
Daţi-mi voie să vă spun o chestiune care m-a surprins şi pe mine. A fost un târg de produse alimentare la Universitatea de Ştiinţe Alimentare din Cluj, studenţii de la Tehnologia Produselor Alimentare au produs un produs pe bază de făină de greier . Este vorba de o bere, care, deşi a fost scoasă cu 100 – 150 de lei paharul, a avut o foarte mare trecere. Noi trebuie să recunoaştem, până la urmă, dreptul opiniei publice în a-şi face alegerile.
Evident că nu mergem în logica în care putem afecta, într-o formă sau alta, sectorul agricol la nivel naţional sau la nivel mondial. Noi, ca europarlamentari, avem obligaţia de a garanta securitatea alimentară. Făina de greiere este un produs care se poate obţine foarte uşor. Este o alternativă la proteinele actuale. Mult mai greu să obţine carnea de vită sau porc decât făina de greier.
Nu mai vorbesc de faptul că trăim aşa, într-o ipocrizie foarte mare: plângem de mila animalelor, dar şi greierele are o viaţă ca şi oaia, porcul sau orice alt animal”.
Importăm masiv din alte țări, fie că este vorba de legume, de fructe sau de alte alimente. Ce poate face Comisia pentru Agricultură din Parlamentul European pentru a ajuta creșterea producției autohtone și pentru o securitate alimentară sporită?
Producator
„Trăim nişte realităţi triste, din acest punct de vedere. Nu discutăm numai de legume şi fructe, ci discutăm de foarte multe alimente care sunt importate și pe care România ar avea capacitatea de a le produce şi de a asigura suficient pentru consumul intern, ba mai mult, să şi exporte.
Trăim într-o dulce ipocrizie (şi o spun cu toată responsabilitatea pe care o am). Noi avem tot felul de programe, bune, de altfel: Programul Tomata, programul de sprijinire a culturilor de legume şi fructe, în solarii şi nu numai în spaţii protejate, dar nu am reuşit să cointeresăm pe cineva suficient de mult ca să facă și o procesare.
Fermierii, în momentul în care produc diverse legume, nu au piețe de desfacere care să le asigure. Până la urmă, vorbim de o compromitere a rentabilității investițiilor. Și atunci, în opinia mea, principala preocupare pe care ar trebui s-o avem este aceea de a face câteva fabrici de procesare astfel încât roșiile (de exemplu) să nu mai fie aruncate la gunoi.
Ce putem face noi, de la nivelul Uniunii Europene, este să angajăm un pic responsabilitatea pentru toate partidele. La nivel european, nu facem altceva decât să punem, prin Politica Agricolă Comună, bani necesari și suficienți pentru a se dezvolta.
De aici, intervine responsabilitatea națională. Fără să ai o procesare pe diverse paliere, nu vom reuși să ne asigurăm securitatea alimentară în România, pentru că aceste alimente au un timp foarte scurt de producție. Tomatele au undeva între două – trei luni de zile, la fel șli ardeiul, șamd.
Produsele pe care le ai, atât în stare fresh, cât și în stare conservată, trebuie să le folosești în așa fel încât să-ți poți asigura rentabilitatea culturilor agricole”.
Ce strategii și programe există pentru a combate efectele schimbărilor climatice? Cum se poate rezolva veșnica problemă a sistemelor de irigații din România?
Fermieri
„Fermierii sunt partenerii cei mai oneşti în tot ceea ce înseamnă combaterea efectelor schimbărilor climatice. Ei au grijă ca acestea să nu le afecteze culturile.
Dacă ne referim la irigaţii, există bani europeni care se pot duce către dezvoltarea sistemelor de irigaţii.
Din păcate, există o oarecare incoerenţă a UE în ceea ce priveşte irigaţiile şi mă refer la Regulamentul privind Refacerea Naturii care s-a votat săptămâna aceasta în Parlamentul European, un regulament care pune nişte piedici fermierilor, în sensul în care acest regulament îşi doreşte să lupte împotriva schimbărilor climatice. Prin articolele care au fost puse acuma, el mai mult pune piedici fermierilor.
Vă dau un exemplu: e un articol în care se spune că peste 25 000 de km de râuri trebuie să aibă asigurată curgerea liberă și trebuie identificate barierele care trebuie înlăturate, pentru asigurarea unei interconectivități mai bune. Cu alte cuvinte, eliminarea barajelor. Evident că asta afectează sistemele de irigaţii . Evident că şi aici inclusiv europarlamentari din România au votat pentru acest regulament care este împotriva fermierilor, dar este o chestiune pe care putem s-o dezbatem altădată.
Şansa Uniunii Europene în ceea ce priveşte combaterea efectelor schimbărilor climatice sunt mijloacele inteligente de dirijare a apei, pentru că avem nevoie de sisteme inteligente de irigaţii – apa să fie în cantitate suficientă pentru plante și să nu se facă risipă.
Avem bani europeni pentru aceste proiecte. Sigur că şi la nivel naţional există proiecte pe această temă. Este important ca aceste fonduri să fie accesibile pentru fermieri, să nu fie proceduri complicate, birocratice.
Deci bani europeni avem, sunt și programe. Dl Barbu, ministrul Agriculturii, cunoaşte foarte bine aceste lucruri și sunt convins c-o să aducă lucrurile într-o logică în aşa fel încât fermierii să poată să acceseze acești bani.
Apa este doar o componentă a schimbărilor climatice, pentru că acuma vorbim și de reîmpădurirea terenurilor care nu mai sunt folosite pentru agricultură.
Programele naţionale trebuie să fie suficient de bine puse la punct, astfel încât proprietarii de terenuri să aibă posiblitatea de a-şi împăduri terenurile pe care nu le mai folosesc pentru agricultură şi care sunt degradate.
Aici aș fi puțin rezervat, deși sunt conștient de faptul că pădurea este plămânul planetei. Dar n-aș renunța la terenurile care contribuie la producția agricolă și care contribuie la securitatea alimentară pentru a împăduri terenul. Ele trebuie să fie terenuri agricole și avem destul de multe terenuri care pot să fie împădurite în momentul de față, fără ca afectăm terenurile agricole”.
Are peste 20 de ani de experiență în presa print și online. Crede în puterea cuvântului scris. Recunoaște că e dependentă de știri și-i place să scrie și să citească reportaje și analize. La PS News, se axează pe scrierea de sinteze pe temele cele mai importante ale zilei.
