Seria interviurilor Psnews.ro continuă cu unul dintre cei mai cunoscuți profesori din România, specialist în istorie şi fost consilier prezidenţial al Președintelui Emil Constantinescu, Zoe Petre.
Care este analiza politică a momentului, cum arată bătălia prezidențială din această toamnă, care sunt plusurile și minusurile prezidențiabililor care și-au propus să ajungă în fotoliul de la Cotroceni, ce rol au intelectualii în viața politică din România, cum trebuie să acționeze viitorul șef de stat sau ce ar putea să facă Traian Băsescu după terminarea mandatului sunt câteva din întrebările la care a răspuns doamna Zoe Petre.
Reporter: În ultima perioada, pe scena politică din România au avut loc evenimente greu de anticipat, în urmă cu ceva timp, alianțe noi, fuziuni între partide, tensiuni uriașe, conflicte politice majore. Dumneavoastră cum percepeți actuala situație politică din România? Sunteți un fin observator al politicii din România. Care este analiza momentului, din punctul dumnevoastră de vedere?
Zoe Petre: O parte importantă a acestor mișcări politice explozive este consecința perturbărilor pe care cei zece ani de mandat Băsescu le-au provocat în societate și în viața publică. A renăscut un tip de opoziție radicală și radicalizantă, o dușmănie lipsită de toleranță nu numai între adversarii politici, ci și între diferite grupuri din societate. La asta s-a adaugat presiunea șantajului, a amenințărilor subterane, a DNA, astfel încât tensiunile și așa inerente unei perioade electorale au căpătat proporții dramatice. Nu putem neglija nici rolul factorului extern, de la susținerea unor persoane și grupuri politice de către partidele europene, mai ales cel popular, până la probabila acțiune subterană a Rusiei, interesată direct în destabilizarea situației la granița NATO – și nu numai.
În esență, nu e vorba de o alternanță simplă la putere, ci de sfârșitul sau continuarea unui regim politic pe care Traian Băsescu și acoliții lui au încercat să-l instituie, evacuând de conținut Parlamentul și făcând ca Guvernul să răspundă de facto doar în fața președintelui. Acesta este, de iure, regimul politic în Federația Rusă, și, dacă scrutați evenimentele din anii 2009 -2012, veți vedea că, de facto, acesta a fost regimul politic și în România.
Urmare a protestului polular tot mai clar orientat politic, regruparea forțelor parlamentare, reușita moțiunii de cenzură și suspendarea președintelui au blocat, în linii generale, această derivă neconstituțională înainte ca ea să fie înscrisă chiar în constituție. Nu au putut însă aduce din nou sub control civil instituțiile de forță, care au rămas încă tributare regimului Băsescu, și nici nu au putut pune capăt haosului din justiție. Iată de ce spuneam că un nou președinte poate reprezenta o soluție de avarie a regimului Băsescu – cam ca în 1990, sau poate institui, ca în 1996, un nou regim politic. De aici și contondența confruntărilor.
Reporter: Ați avut o poziție extrem de critică după ce PNTCD a decis să se alieze cu PMP. Care sunt motivele care au determinat această poziție publică a dumneavoastră cu privire la această alianță? Unde se mai regăsește moștenirea politică a lui Corneliu Coposu și Emil Constantinescu?
Zoe Petre: Am avut o poziție critică din chiar momentul în care PNȚCD oficial a devenit susținător al regimului Băsescu. Spun „PNȚCD oficial” fiindcă un mare număr de membri ai PNȚCD au fost cu mult mai critici decât mine și au rămas înafara partidului aliat cu PDL. În anii ’90, PNȚCD a fost cea mai activă și cea mai consecventă forță politică în bătălia cu FSN; faptul că acum este pe cale de a fi complet înghițit de moștenitorii FSN este foarte trist. Puteți accepta ca doamna Udrea să fie moștenitoarea lui Corneliu Coposu și Ion Diaconescu? Eu nu pot.
Reporter: Există deja o listă destul de consistentă la candidați la alegerile prezidențiale din această toamnă. Au românii pe cine să aleagă? Este un aspect pozitiv faptul că avem un așa număr mare de prezidențiabili, în special pe dreapta?
Zoe Petre: Aglomerarea de candidați care se declară de dreapta este în asemenea măsură favorabilă unei confuzii încât mi-e greu să o consider întâmplătoare. Înainte de a defini clar ce înseamnă DREAPTA în România anului 2014 nici nu e corect să vorbim de candidați de dreapta. Câțiva dintre ei se declară de dreapta pur și simplu fiindcă știu că electoratul PSD nu i-ar vota niciodată: doamnele Macovei și Udrea, de exemplu. Domnul Ghișe e un vechi liberal, dar proiectul lui e limitat la lozinca „jos Băsescu”. Domnul Iohannis e susținut de un amalgam politic care se declară de dreapta, dar d-sa personal nu pare a avea vreo orientare politică cât de cât clară. În opinia mea, singurul candidat serios care se distanțează clar de proiectul social-democrat și se opune la fel de clar regimului Băsescu este domnul Tăriceanu.
Reporter: Credeți că vor mai apărea candidați surpriză, în perioada imediat următoare?
Zoe Petre: Nu, nu prea cred, e totuși foarte aproape scadența.
Reporter: Dacă ar fi să le faceți o foarte scurtă descriere celor mai importanți candidați, ce vă inspiră următorii candidați: Victor Ponta? Dar Klaus Iohannis? Călin Popescu Tăriceanu? Elena Udrea? Monica Macovei?
Zoe Petre: Victor Ponta e un candidat – și un politician – tânăr; sunt convinsă că și el însuși ar fi preferat să-și continue mandatul de prim-ministru cu un președinte mai puțin ostil, dar nici nu putea, ca șef de partid, să accepte un candidat care să-i depășească statutul în PSD, așa că s-a resemnat să candideze și va trebui, probabil, să se resemneze și să câștige.
Klaus Iohannis e o soluție care mi se pare fabricată; apare brusc ca prim-vicepreședinte al PNL imediat după alegerile parlamentare, în februarie 2013; un an mai târziu, după alegerile europene, îl scoate subit din joc pe Crin Antonescu și devine principalul factor al reorientării PNL către PPE și mai ales către PDL, președinte de partid și candidat prezidențial al Alianței Creștin Liberale. Dumneavoastră vi se pare o evoluție firească? Toți ceilalți candidați au avut cu totul alt gen de traiectorie până când să aspire la candidatura prezidențială. Chiar și doamnele Macovei sau Udrea au fiecare câte zece ani de prezență publică constantă, au făcut parte din Guvern – cu ce rezultate e o altă poveste. Nu mai vorbesc de domnul Tăriceanu, care e de 25 de ani un lider național al liberalilor, ministru, prim-ministru, președinte de partid. Domnul. primar al Sibiului pare un produs de laborator.
Reporter: Sunt voci pe scena politică care promovează și cred în ideea unei retrageri a Monicăi Macovei în favoarea Elenei Udrea. Dumnevoastră credeți într-o astfel de ipoteză?
Zoe Petre: De bună voie nu o văd pe doamna Macovei să renunțe. Are un proiect elaborat, la care ține cu adevărat. Acest proiect este adevăratul plan de continuitate al regimului Băsescu, cu minimalizarea rolului Parlamentului și cu recursul la referendum împotriva partidelor politice. Doamna Udrea vrea doar continuitatea cleptocrației, e un plan mai simpluț. Dacă vreuna dintre ele va fi obligată să renunțe…
Reporter: Cel rol mai au intelectuali în politica din România?
Zoe Petre: Intelectualii nu trebuie să joace rolul unor politicieni în politică. Intelectualli care vor să joace un rol politic trebuie să devină politicieni. Ceilalți au două direcții – aceea de a-și folosi expertiza pentru a oferi politicienilor soluții, și aceea de a se exprima public în favoarea unor soluții sau împotriva altora.
Reporter: Sunt destul de mulți oameni de cultură, pe care istoria și desfășurarea evenimentelor politice i-a adus lângă Traian Băsescu. Ce credeți că o să se întâmple cu aceștia după terminarea mandatului prezidențial al lui Traian Băsescu? Cine își va asuma relația cu aceștia?
Zoe Petre: Ce să se întâmple? Apropierea de Traian Băsescu le-a adus mai mult faimă decât mijloace de subzistență. Presupun că vor continua să-și practice meseria sau vocația, poate cu ceva mai puțin ecou decât înainte de “era Băsescu”. Dacă din proximitatea lui Băsescu s-au ales și cu avantaje materiale, poate că nu le vor mai avea în aceeași măsură, dar uitați-vă la foștii adulatori ai lui Ceaușescu, vi se pare că au pățit ceva fatal?
Reporter: În interiorul ACL există deja o serie de tensiuni în rândul PNL-PDL. Din poziția dumneavoastră de cetățean, dar și de atent observator, credeți într-o fuziune până la capăt a PNL-PDL?
Zoe Petre: Este în interesul PDL să scape de eticheta portocalie; PNL s-a compromis deja, nu știu ce ar mai avea de câștigat dacă nu ar merge până la capăt cu fuziunea; presupun că e o condiție pusă de PPE, așa că da, cred că vor fuziona.
Reporter: Cum credeți că va arată turul doi al alegerilor prezidențiale?
Zoe Petre: Deocamdată, sondajele sunt unanime în a proiecta un tur doi Ponta-Iohannis; mai vorbim.
Reporter: Ați fost consilier prezidențial și cunoașteți foarte bine ce are de făcut un șef de stat. Cum trebuie să fie viitorul președinte al României? Cine se apropie cel mai mult de modelul de președinte de care România are nevoie, din punctul dvs. de vedere?
Zoe Petre: Am mai spus, în opinia mea candidatul care oferă cele mai serioase garanții ca viitor președinte este, indiscutabil, dl. Tăriceanu. Într-un moment foarte dificil, exact atunci când aveam nevoie de un președinte care să suscite solidaritatea întregului corp civic în jurul interesului național, legitimitatea și autoritatea Președintelui României au fost grav afectate de conduita sfidătoare a lui Traian Băsescu. Acesta a compromis instituția însăși a Președintelui, punând astfel în pericol întreg edificiul constituțional. Dl. Tăriceanu este singurul candidat prezidențial a cărui autoritate este în măsură să redea instituției Președintelui demnitatea, onoarea și legitimitatea fără de care un președinte nu-și poate exercita rolul constituțional.
Reporter: Ce credeți că va face Traian Băsescu după terminarea mandatului?
Zoe Petre: Dacă își va încheia mandatul la termen, va face rău; dacă va fi demis, poate nu va mai avea posibilitatea s-o facă.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
