Summitul NATO marchează trecerea Alianței către o nouă etapă strategică, în care accentul se mută de la declarații politice la consolidarea capacităților militare, industriale și financiare, iar România are de câștigat prin întărirea flancului estic și revenirea Turciei în prim-planul arhitecturii de securitate din regiunea Mării Negre. Sunt principalele concluzii prezentate joi de profesorul universitar Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă, în cadrul emisiunii „Puterea Știrilor”.
Întrebat care este cea mai importantă concluzie a summitului NATO, Ștefan Ciochinaru a afirmat că Alianța intră într-o nouă etapă de evoluție.
„Este trecerea de la o alianță a păcii și a democrației la adaptarea la provocările tot mai mari ale statelor revizioniste și iliberale la adresa ordinii internaționale bazate pe reguli. NATO 3.0, care se naște la Ankara, revine într-un fel la alianța originală de după cel de-al Doilea Război Mondial, o alianță cu arma la picior, pregătită să lupte. Apărarea colectivă a reprezentat nucleul declarației. Primul element a fost reiterarea faptului că un atac împotriva unui stat aliat este un atac împotriva tuturor, reafirmând explicit Articolul 5 al Tratatului NATO”, a precizat acesta.
Concluziile summitului NATO și implicațiile pentru România
Potrivit lui Ștefan Ciochinaru, al doilea punct îl reprezintă definirea Rusiei drept principala amenințare pe termen lung la adresa securității euroatlantice. În același timp, cel de-al treilea pilon privește consolidarea bazei industriale și financiare a Alianței.
„Este vorba despre investiții de peste 140 de miliarde anul trecut, la care se adaugă încă 5 miliarde de dolari anul acesta, plus extinderea capacităților industriale și eliminarea barierelor în comerțul de apărare dintre aliați. Practic, declarația finală mută accentul de la promisiunile politice la angajamentele industriale și financiare. NATO nu mai vorbește astăzi doar despre descurajare, ci despre capacitate de producție și reziliență, ceea ce este esențial într-un conflict de uzură cu Rusia. Câștigurile României nu pot fi separate de câștigurile Alianței.
Faptul că Ucraina este tratată acum ca parte integrantă a securității transatlantice, chiar dacă nu i s-a promis explicit aderarea la NATO, faptul că s-a transmis un semnal către Moscova că Occidentul nu se retrage și că s-a trecut de la logica pachetelor de urgență la planificarea multianuală reprezintă lucruri foarte importante. Pentru România și flancul estic, aceasta înseamnă că linia frontului ucrainean este considerată acum o linie de protecție pentru NATO, nu doar un conflict extern Alianței”, a explicat profesorul universitar.
Ștefan Ciochinaru a apreciat că una dintre cele mai importante consecințe ale summitului este repoziționarea Turciei în arhitectura de securitate aliată.
„Probabil că cea mai importantă mutație este revenirea Turciei în centrul aranjamentelor de securitate ale NATO. După tentativa de lovitură de stat, Turcia a avut o perioadă de distanțare față de Alianță. Nu a ieșit din NATO, însă nici nu a fost un membru aflat în prima linie, menținând în permanență relații strânse și cu Iranul, și cu Rusia. Turcia folosește aceste atuuri pentru a-și asuma un rol nou în NATO, iar din acest moment România nu mai este singură în Marea Neagră. Turcia este un aliat foarte important în cadrul NATO și este aliatul cel mai interesat, alături de România, de ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre”, a concluzionat profesorul universitar Ștefan Ciochinaru.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
