PSnews

Ultima Oră

EXCLUSIV Reforma lui Bănicioiu în sănătate: „Mai dă-le, Nicule, o sută de lei!”

Guvernul a trâmbiţat schimbarea la faţă a sistemului medical, prin interzicerea „atenţiilor”, a plicului, chiar dacă spre nemulţumirea medicilor. Ponta şi Bănicioiu au tras hăis, medicii au tras cea, iar situaţia a rămas în coadă de peşte. Curtea Constituţională a zis că medicii sunt funcţionari publici (deci puşcăriabili pentru foloase necuvenite, în caz că primesc plicul din bunăvoinţa pacienţilor), doctorii s-au revoltat, iar premierul a dat-o la pace, amintindu-le de o ordonanţă de urgenţă trecută prin Parlament, care nu îi consideră pe medici funcţionari publici.

Asta în aerul rarefiat al aparatului de stat. Pe teren, însă, lucrurile nu merg chiar după ceas.

Reporterul PSnews.ro s-a deplasat la un important spital al Capitalei: Institutul Oncologic Bucureşti, din Fundeni. Acolo, în atmosfera apăsătoare a arhitecturii staliniste de la sfârşitul anilor ’40 (vag „îndulcită” de zugrăveala nouă), îşi duc zilele oameni greu încercaţi, dar în ochii cărora se mai văd luciri de speranţă.

Am încercat să aflăm dacă toată această disperare mută a bolnavilor de cancer este agravată de grija „atenţiei” pentru medic, deoarece, în urmă cu nu foarte mulţi ani, se auzea despre o doamnă doctor de la Fundeni care, deşi trebuia să înceapă programul la ora 7, venea pe la 10, îşi bea cafeaua până pe la prânz, iar abia apoi catadicsea să cheme bolnavii înăuntru. Iar pacienţii, slăbiţi şi îngreţoşaţi fizic de atâtea citostatice, erau toţi „înarmaţi” cu plicul.

Dar, în prezent, pacienţii, din păcate, nu se lasă uşor traşi de limbă când vine vorba despre eterna „bubă” a sistemului medical: plicul pentru medici.

Târziu, un domn la circa 60 de ani se „îmbunează”: „Nu vor, domn’e, să vorbească – pe de o parte, le-a intrat frica în oase de DNA, iar, pe de altă parte, te gândeşti: «Dacă medicul mă tratează şi face treabă bună, de ce să-i stric imaginea?» De dat, dă fiecare după cum îl ţine buzunarul: 100 de lei, 200… Eu, de exemplu, fac radioterapie. Am dat la început 100 de lei (c-aşa am simţit eu că e mai bine), apoi, la fiecare şedinţă, câte 5 lei. Operaţia, da, acolo te costă mult. M-am operat la Municipal şi am dat 800 de lei”.

Alt pacient (de vreo 50 de ani) vorbeşte cam de aceleaşi „atenţii”: 50 de lei, 100 de lei, „cum te lasă inima”. Îşi aminteşte de o operaţie a unui cunoscut, la Spitalul „C. C. Iliescu”, pe cord deschis, care l-a costat pe acela 1.000 de euro.

„Credeţi că un obicei ca ăsta se poate schimba aşa, cât ai bate din palme? Lumea deja s-a învăţat să dea, medicii s-au învăţat să primească… Poate generaţia viitoare să fie mai dezgheţată”, comentează bărbatul.

O doamnă tot cam la 50 de ani cu greu îşi stăpâneşte dezamăgirea: „Mai suntem  de vină şi noi, pacienţii, că-i învăţăm cu binele. Dar şi statul… Credeţi că medicii s-ar mai bucura la suta aia amărâtă dacă ar avea salarii decente?”

Cu toţii, însă, cad de acord asupra unui subiect: cel puţin acolo, la IOB, niciun medic dintre cei întâlniţi de ei nu cere sau sugerează că ar trebui să dai. Totul se face din iniţiativa pacientului.

De cealaltă parte, un medic rezident a declarat, pentru PSnews.ro, sub rezerva anonimatului, că reforma de pe hârtie în sistemul sanitar nu se întâlneşte pe teren.

 „Care reformă din sistemul sanitar? Care reformă? Că noi suntem vai de steaua noastră! Spitalul nici nu are bani de citostatice. Şi presa scrie că noi le condiţionăm bolnavilor tratamentul, să ne-aducă nuştiuce… Sunt nişte aberaţii!” spune ea.

În acest context, nu poţi să nu te întrebi: cât va continua starea de lucruri? Ce face Guvernul pentru medici? Se preocupă serios de îmbunătăţirea condiţiei lor sau merge pe ideea Elenei Ceauşescu din 1989, în faţa poporului furios: „Mai dă-le, Nicule, o sută de lei!”? În februarie, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, inaugura, la Institutul Clinic Fundeni, un departament destinat pacienţilor cu hemofilie, dar pacienţii nu s-au lăsat amăgiţi de poleiala situaţiei: au amintit de fondurile încă insuficiente şi de proasta organizare.

Iar atunci, revenim la întrebarea pacientului: este în stare generaţia actuală să mişte lucrurile? Sau suntem tot codaşii Europei, marcaţi de tot mai mulţi domni Lăzărescu ucişi de ineficienţa sistemului, de nepăsare, de lipsa banilor, de haos?

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi