Skip to content
Politică

EXCLUSIV Scandalul de plagiat: o modă în politica de vârf. Galeria miniştrilor bănuiţi

Scandalul de plagiat tinde să devină o modă în politica de vârf. PSnews.ro vă prezintă, mai jos, galeria miniştrilor de după anul 2000 bănuiţi de această practică.

Breaking news-urile despre presupuse plagiate au devenit la modă odată cu celebrul caz al premierului Victor Ponta. Totuşi, astfel de probleme existaseră şi înainte.

Primul caz răsunător a fost cel al chirurgului Mircea Beuran, ministru al Sănătăţii în guvernul Adrian Năstase. Scandalul, izbucnit în septembrie 2003, s-a soldat cu demisia demnitarului, o lună mai târziu. Totul a început când o comisie numită de Senatul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti a ajuns la concluzia că „Ghidului medicului de gardă” (publicat de Editura Scripta București în 1997), avându-i ca autori cordonatori pe Mircea Beuran și dr. Gerald Popa, reprezintă un plagiat, fiind o traducere a volumului „On Call – Principles and Protocol”, de G.M. Jillis S.A. Marshall, J. Ruedy, apărut în „Blue Books Sers” (Editura W.B. Sounders Company, Philadelphia, 1989). Comisia a propus Senatului UMF „Carol Davila” sancționarea conf.univ.dr. Mircea Beuran cu retragerea tuturor titlurilor universitare, conform ro.wikipedia.org. Totuşi, câteva luni mai târtiu, în ianuarie 2004, Beuran a câştigat, la Tribunalul Bucureşti, procesul pe care l-a intentat UMF Bucureşti, care îl concediase în urma scandalului, potrivit zf.ro.

În martie 2005, alt Mircea, dar cu alt nume şi cu o culoare politică diferită, a intrat în lumina reflectoarelor dintr-un motiv similar. Astfel, psihologul Mircea Miclea, membru PD (ulterior PDL) şi ministru al Educaţiei în guvernul Tăriceanu, a fost bănuit în 2005 că ar fi şi-ar fi plagiat un volum intitulat “Psihologie cognitivă” (publicat în 1994), după o carte americană din 1991 – „Cognitive Psychology. A Neural-Network Approach”. Tot în martie 2005, în presă au apărut informaţii privind o comisie formată din cinci profesori universitari de psihologie (arată 9am.ro), care urma să analizeze cazul, dar subiectul a murit destul de repede. Reţineţi, totuşi, numele lui Mircea Miclea, fiindcă despre el va mai fi vorba în acest articol.

Înainte de faimosul caz al lui Ponta, a mai existat un caz de presupus plagiat: cel al lui Ioan Mang, ministrul Educaţiei, chiar dacă aici nu era vorba de o teză de doctorat, ci “doar” de şapte articole ştiinţifice. Scandalul a făcut ca politicianul să plece din fotoliul Educaţiei pe 15 mai, după doar 8 zile de ministeriat. În aprilie 2015, situaţia a fost tranşată: Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării a stabilit că Mang a plagiat parţial un singur articol ştiinţific, şi doar parţial, potrivit ebihoreanul.ro.

Şi ajungem la scandalul lui Victor Ponta, care a ţinut prima pagină a ziarelor săptămâni bune în vara anului 2012. Ne aducem aminte cum, pe 13 iunie într-o conferinţă de presă la Cotroceni, preşedintele de atunci, Traian Băsescu, a rostit celebrele cuvinte: “Când eşti doctor în drept, eşti tare… Dottore!” Cinci zile mai târziu, revista Nature publica un articol în care Ponta era învinuit că, în teza de doctorat susţinută în 2003 (cu titlul “Curtea Penală Internaţională”), sub îndrumarea lui Adrian Năstase, Ponta ar fi copiat vaste secţiuni din diverse lucrări româneşti de specialitate, fără să pună referinţe exacte. O primă decizie de plagiat a fost „desfiinţată” prin ordin de ministru odată cu organismul care a dat-o: Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). O a doua, cea a Consiliului de Etică al Universităţii din Bucureşti, nu a fost luată în seamă, pe motiv că forul nu avea competenţa de judecată, relatează gandul.info. În martie 2014, ICCJ l-a absolvit definitiv pe Ponta de vina plagiatului.

Aţi reţinut numele lui Mircea Miclea? Foarte bine: în iunie 2012, în plin scandal de plagiat al lui Ponta, cotidianul.ro a publicat articole din presa anului 2005, care îl acuza pe Mircea Miclea de plagiat. Partea sensibilă este că Miclea a făcut parte din CNATDCU, organism care a dat verdict de plagiat în situaţia lui Ponta.

Zbuciumatul an 2012 s-a încheiat cu un necaz din aceeaşi gamă, picat pe capul unui alt ministru: social-democrata Ecaterina Andronescu, de la Educaţie. La începutul lunii decembrie, portalul integru.org a acuzat-o pe Andronescu că ar fi girat şi publicat, în 2007, mai multe articole ştiinţifice, copiate după altele, apărute cu un an mai devreme.

Nici anul 2013 nu a fost scutit de astfel de istorii. România Liberă a publicat, în octombrie, o investigaţie din care reieşea că ministrul de atunci al Afacerilor Externe, Titus Corlăţean (PSD), devenise conferenţiar universitar pe baza a două lucrări: „Executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului” şi „Protecţia europeană şi internaţională a drepturilor omului”. Problema este că, în a doua, apăreau 270 de pagini identice după unele din prima lucrare.

Câteva luni mai târziu, în ianuarie 2014, plagiatul a bătut la uşa Ministerului Culturii, condus, în acea perioadă, de liberalul Gigel Sorinel Ştirbu. Tot romanialibera.ro a scris că teza de doctorat a acestuia („Liberalismul românesc în anii 1930-1940”) prezintă multe semne de incorectitudine ştiinţifică, notele şi referinţele din subsolul paginilor cărţii sale fiind incomplete şi trezind suspiciuni în mediul academic.

Şi ajungem în zilele noastre: la sfârşitul lunii iunie 2015, Hotnews a dat, “pe surse”, informaţia că pe numele vicepremierului Gabriel Oprea fusese depusă o sesizare de plagiat privind teza sa de doctorat în drept, intitulată “Plângerea prealabilă – perspectivă istorică” şi susţinută în anul 2001. În septembrie, anul acesta, Marian Popescu (preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti) a declarat, “în nume personal”, că lucrarea lui Oprea reprezintă un plagiat. Afirmaţia a fost făcută în urma unei analize individuale făcute de profesorul Popescu. Problema este că, în această situaţie, presa a cam pus batista pe ţambal, lucru susţinut, pentru gandul.info, de însuşi directorul demis al TVR, Stelian Tănase, care s-a plâns de presiuni din partea lui Oprea însuşi. Fireşte că vicepremierul a negat imediat aceste acuzaţii.

Mai recent, în luna august a acestui an, ministrul Energiei, Mihai Tudose, a fost lovit de stigmata presupusului plagiat: Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie a publicat o anchetă privind teza acestuia de doctorat (“Infrastructura critică – model şi strategie managerială”), publicată în 2010 şi susţinută în 2010, la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, aflată în subordonarea Serviciului Român de Informaţii (SRI).

Şi mai recent, luna septembrie a fost marcată de două situaţii asemănătoare. Prima a fost cea a lui Mihai Stănişoară (ministru PD/PDL al Apărării în guvernul Boc 1), cu o teză susţinută la aceeaşi academie de informaţii şi intitulată “Controlul parlamentar asupra activităţii de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”, potrivit hotnews.ro. În lucrarea coordonată de nimeni altul decât vicepremierul Gabriel Oprea, Stănişoară ar fi copiat din Strategia de securitate naţională a României adoptată în 2007.

A doua bănuială de plagiat a planat în jurul lui Răzvan Cotovelea, ministrul Societăţii Informaţionale în guvernul Ponta 3. Conform bloggerului Dan Alexe, articolul lui Cotovelea purtând titlul “The process of changing the European institutional system – a conceptual approach to the institutions” (publicat în 2014 în Analele Universității din Oradea) ar fi fost copiat după o carte scrisă de politologul american Robert D. Putnam: “Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy” (1993).

Şi încheiem cu un caz dezvăluit nu mai devreme de 7 octombrie 2015: PNL-istul Eugen Nicolăescu, ministru al Sănătăţii atât în cabinetul Tăriceanu, cât şi în guvernul Ponta 2. Teza de doctorat a fostului deţinător al portofoliului Sănătății, deputatul Eugen Nicolăescu, prezintă multe semne de incorectitudine științifică și suspiciuni de plagiat, scrie romanialibera.ro. Fragmente din cărțile altor economiști se regăsesc în lucrarea acestuia, fără să fie citate în conformitate cu regulile academice. Mai mult: în anul în care Nicolăescu și-a susținut teza, coordonatorul său științific, prof. univ. dr. Eugen Țurlea, îi era subaltern în Ministerul Sănătății. Eugen Nicolăescu (actual lider al grupului PNL din Camera Deputaţilor) a devenit doctor în științe economice cu lucrarea „Auditul intern, factor al procesului de perfecționare a managementului“, în anul 2007, perioadă în care ocupa portofoliul Ministerului Sănătății. Doi ani mai devreme, în 2005, Nicolăescu și-a adus îndrumătorul de doctorat pe postul de consilier personal pe probleme de asigurări de sănătate, caz clasic de incompatibilitate etică, susţin cei de la România Liberă.

CITIŢI ŞI: Valul scandalurilor de plagiat nu ocoleşte PNL. Ce fost ministru este vizat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *