Skip to content
Politică Video

Șerban Nicolae, despre remaniere: Dacă o faci doar ca să îl schimbi pe Ionescu cu Popescu, n-o să fie foarte eficient (VIDEO) EXCLUSIV

" "

Invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână este senatorul Șerban Nicolae.

În cadrul interviului PSnews.ro, Șerban Nicolae a comentat, în exclusivitate, informația apărută pe surse potrivit căreia se vorbește despre o remaniere.

" "

În acest context, Șerban Nicolae este de părere că „dacă faci remaniere doar ca să îl schimbi pe Ionescu cu Popescu, fără să fie foarte clar de ce, n-o să fie foarte eficient”. Astfel, senatorul consideră că premierul Victor Ponta este singurul care poate lua această decizie.

Dan Bucura: Înţeleg. Şi ultima întrebare: se vorbeşte de o evaluare a miniştrilor, pe surse chiar de o remaniere. Să presupunem că s-ar întâmpla acest lucru şi că, într-un viitor guvern tot PSD, vi s-ar propune o funcţie de ministru. Aţi fi de acord să faceţi echipă cu Liviu Dragnea sau cu cel pe care-l va desemna prim-ministru, în contextul ăla? Şi, dacă nu, care sunt proiectele de viitor personale, politice ale dumneavoastră?

Şerban Nicolae: Nu e atât de simplu. Echipa guvernamentală trebuie să răspundă, în principal, la două cerinţe: una de echipă, armonizată, omogenă, care acţionează… nu e o colecţie de individualităţi, nu e o colecţie ca şi cum ai avea o echipă în care joacă Hagi, Messi, Ronaldo… cel mai bun pe fiecare post; e vorba de un ansamblu care trebuie să funcţioneze, e vorba de o echipă care comunică şi care se completează între membri, pe de o parte, iar pe de altă parte e o situaţie neobişnuită. Ar mai fi o echipă guvernamentală pentru aproximativ un an de zile. Îşi fixează nişte obiective, trebuie să vezi care sunt obiectivele, care sunt priorităţile, care mai sunt paşii… Pentru că nu poţi să-ţi faci planuri pe termen lung, nu poţi să propui reforme care necesită ani, nu poţi să previzionezi foarte mult, câtă vreme ştii că e un an de zile în care se întâmplă să treci peste o iarnă, se întâmplă să vină nişte alegeri locale (cu gradul lor de influenţă şi cu populisme, şi cu frământări, şi cu tot felul de schimbări pe jocul politic), cu o vacanţă ca la români – românul lasă orice când vine vorba de vacanţă – şi cu alegeri parlamentare în toamnă, de asemenea cu un ansamblu de conotaţii. Eu am fost ministru pentru Relaţia cu Parlamentul în ultimele 7-8 luni ale Guvernului Năstase. Veneam de la Cotroceni, din postura de consilier de stat şi am discutat atunci cu premierul. Era foarte clar – aveam un soi de foaie de parcurs şi eu, partea mea de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul. Erau aproximativ o sută de legi care trebuiau adoptate de Parlament, ca să închidem capitolele de negociere cu Uniunea Europeană. Ceea ce îmi revenea mie era să mă asigur că o sută de legi trec de Parlament. Jumătate nu erau nici măcar scrise. Şi asta era în iunie 2004. Am fost îngrozit, într-o primă fază – am spus: domn’e, vine vacanţa parlamentară, după care mai avem două luni în care jumătate din parlamentari se gândesc ce o să facă ei după alegeri, pentru că nu mai sunt pe liste. Cum să îi aduc la Parlament, să le spun să voteze, să dezbat aceste proiecte, să fiu sigur că sunt dispuşi să mai lucreze? Am găsit înţelegere, au fost nişte parlamentari pentru care am tot respectul, au participat la dezbateri – repet: jumătate din ei n-au mai intrat în Parlament, aveau cu totul alte preocupări –, am finalizat şi am dat toate acele proiecte trecute de Parlament – asta era obligaţia pe care ne-o asumaserăm, chiar cu riscul de a face unele corecţii, dup-aia chiar cu riscul ca preşedintele României de la acea vreme să facă unele obiecţiuni la unele dintre proiecte, dar Parlamentul şi-a făcut treaba şi eu, ca ministru, am putut să spun: în ceea ce mă priveşte, foaia de parcurs a fost îndeplinită. De-aia, trebuie să fixezi nişte obiective, trebuie să fixezi nişte repere, ca să să spui că faci o remaniere în decembrie, în ianuarie, poate acum în noiembrie (habar n-am), care să fie una făcută raţional şi care să eficientizeze. Dacă faci remaniere doar ca să schimbi pe Ionescu cu Popescu, fără să fie foarte clar de ce, n-o să fie foarte eficient. Până una-alta, echipa guvernamentală lucrează omogen, chiar cu oameni mai puţin cunoscuţi, cu oameni cu o vizibilitate destul de scăzută: cel de la Fonduri Europene (pe care mulţi poate nici nu ştiu cum îl cheamă, chiar în interiorul Parlamentului), cel de la Transporturi, alţi miniştri pe diverse domenii… Eu îi cunosc – mi-e greu să dau exemple, pentru că ar părea că eu nu-i ştiu. Dar vă daţi seama că mă ocup cu politica.

Dan Bucura: Din exterior, se vede altfel lucrul.

Şerban Nicolae: Chiar fără notorietatea, fără vizibilitatea la care te-ai aştepta la un ministru, e o echipă omogenă, e o echipă care n-a dat rateuri, care nu are conflicte în interior, care nu s-a blocat în proiectele mari, pe motiv că miniştrii nu s-au înţeles între ei sau pentru că au apărut divergenţe insurmontabile. Şi atunci echipa guvernamentală trebuie apreciată, în primul rând, de căpitanul de echipă, de primus inter pares (primul între egali – n.r.). Primul între egali e Ponta. El trebuie să spună dacă are vreo problemă cu vreun ministru, dacă e nemulţumit de performanţele guvernamentale ale unui ministru, în conlucrare cu partidul, care spune: domn’e, în Parlament se vede altfel, viziunea noastră politică e puţin diferită, de ce face să zicem Cazanciuc la Justiţie sau… aici, dacă dai nume, dai impresia că te-ai luat de ei personal. Dau exemple de oameni. Am văzut şi eu speculaţiile cu Bănicioiu, cu Rovana Plumb, cu Matache, cu Nica… mă rog.

Dan Bucura: Atunci, vă mulţumesc mult, domnule senator, şi vă propun să mai facem o radiografie a celorlalte personaje (care or mai fi sau nu) cu proxima ocazie, în studioul nostru la PSnews.

Şerban Nicolae: Mulţumesc şi eu.

Dan Bucura: Vă mulţumim încă o dată.

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *