Sistemul energetic din România traversează o continuă criză, pe care o plătesc cetățenii și companiile în fiecare lună în facturi. Liberalizarea pieței energetice și tranziția verde ar fi trebuit să reducă tarifele, dar în realitate a avut efectul de a pune mari piedici familiilor și industriilor. Impactul economic al crizei economice este unul foarte mare și suntem departe de o situație stabilă care să ofere garanții consumatorilor.
Tarife mari la energie, probleme mari pentru economia românească
România are suficiente centrale electrice și resurse de gaz pentru a-și asigura propriul consum, însă țara noastră continuă să aibă printre cele mai mari tarife la energie și gaze din Uniunea Europeană. Paradoxul românesc provine mai mult dintr-o slabă gestionare a pieței de energie, pentru că liberalizarea din 2019 a lăsat piața fără niciun control.
După mulți ani în care Guvernul a compensat facturile cetățenilor și companiilor, guvernul Bolojan a eliminat această compensație în 2025, crezând că piața are nevoie de să fie liberă. După doar câteva luni, premierul Bolojan a anunțat că Guvernul va controla din nou prețurile, însă doar la gaze și nu prin plafonare (care de fapt a fost compensare), ci printr-o „administrare” a prețului de la producător la consumator.
„Propunem ca între 1 aprilie 2026 – și 31 martie 2027 să existe o perioadă tranzitorie cu un preț (n.r. la gaze) care nu va mai fi plafonat, ci va fi administrat pentru consumatorii casnici”, a declarat Bolojan, în februarie 2026.
Dacă ne raportăm la puterea de cumpărare, românii au cele mai mari prețuri la energie din UE. Pe lângă industrie, sunt afectate și serviciile, agricultura, infrastructura critică (spre exemplu, firmele de transport feroviar sunt printre cei mai mari consumatori de energie electrică). Și evident, dacă românii plătesc tot mai mult pentru facturi, atunci le rămân tot mai puțini bani pentru consum. Tarifele uriașe la energie electrică și gaze generează un întreg haos economic, cu care România se confruntă de cel puțin 4 ani.
Proiectele din PNRR, întârziate și insuficiente
Odată cu PNRR, România a avut la dispoziție multe miliarde de euro pentru a face tranziția verde, adică pentru a investi în surse regenerabile de energie electrică. În 2026, România ar fi trebuit să închidă centralele pe cărbune, însă Comisia Europeană ne-a mai oferit câțiva ani înainte de a face acest pas, pentru că Guvernul nu a fost suficient de rapid pentru a atrage fondurile și a duce la bun sfârșit proiectele.
Până în trimestrul 2 din 2024, România trebuia să aibă o nouă producție de 950 MW din energie solară și eoliană. PNRR a pus la dispoziție 460 de milioane de euro pentru acest proiect, însă este în întârziere de aproape 2 ani. Această producție de 950 MW ar fi trebuit să înlocuiască centralele pe cărbune.
De asemenea, România a atras fonduri pentru ca unele centrale pe cărbune să fie trecute pe gaz. În acest caz, situația este și mai gravă. CE Oltenia și Alro Slatina se chinuie de câțiva ani să dea contractul pentru construcția unei centrale pe gaz de 850 MW la Ișalnița, însă cele două companii nu reușesc să treacă de licitație. Prima licitație a fost anulată din lipsă de oferte, iar a doua pentru că nimeni nu îndeplinea criteriile. CE Oltenia mai are în desfășurare și construcția unei centrale pe gaz, cu o capacitate de 475 MW la Turceni. Și acest proiect este în întârziere, chiar dacă a atras un singur ofertant.
Astfel de întârzieri nu trebuie să ne surprindă deloc, pentru că centrala pe gaze de la Iernut are întârziere de 10 ani. Aceasta este finalizată în proporție de 98% și Guvernul vrea să o deschidă până la 31 decembrie 2026. Toate aceste întârzieri pun în pericol securitatea energetică a României și ne fac tot mai mult dependenți de importuri scumpe.
Energie verde, dar capricioasă
Creșterea producție de energie din surse regenerabile ar fi trebuit să reducă tarifele, dar acest lucru nu s-a întâmplat nicăieri în UE. Marea problemă a energiei verde este reprezentată de condițiile meteo. A avea o capacitate mare de producție de energie solară sau eoliană nu înseamnă că vom produce într-adevăr foarte mult, o arată chiar datele Transelectrica.
Vara producem mai mult din fotovoltaic decât din eolian, iar iarna mai mult din eolian decât din fotovoltaic. O altă mare problemă a fotovoltaicului este faptul că avem producție doar ziua și doar pentru câteva ore, când soarele este puternic pe cer. Nimic nu ne oferă garanția că am putea produce zi de zi suficientă energie din aceste surse pentru a acoperi consumul. Pe 9 februarie, producția din fotovoltaic și eolian nu a depășit 1.500 MW, pentru câteva ore din zi.
Cantitatea produsă din surse regenerabile este foarte mică dacă ținem cont de capacitatea instalată pe care o avem: 3.091 MW de energie eoliană și 2.779 de energie fotovoltaică. Nu producem nici măcar jumătate din cât am putea produce. Doar pe 5 februarie, România a produs 3.000 MW din fotovoltaic și eolian, ceea ce a dus toată producția națională la 9.000 MW, la orele prânzului. Dar în zilele următoare, producția din eolian a scăzut sub 1.000 MW, iar cea din fotovoltaic foarte rar a mai ajuns la 500 MW, iar toată producția națională nu a mai depășit pragul de 7.000 MW, fiind nevoie de importuri pentru a acoperi consumul.
Dacă analizăm datele din iulie 2025, când teoretic ar trebui să producem foarte multă energie din fotovoltaic, vom observa că în realitate lucrurile stau foarte diferit. În luna respectivă, cu temperaturi de 40 de grade, de foarte puține ori s-a ajuns la o producție de 1.500 MW din fotovoltaic. Inclusiv vara, sistemele fotovoltaice produc mult doar pentru câteva ore, iar după orele 16 începe să scadă puterea lor.
Dependenți de importuri
Când e vorba de importuri, România stabilește noi recorduri. În 2024, importul de energie electrică a crescut cu 60% față de anul precedent și era mai mare cu 300% față de anul 2019. Creșterea importurilor arată că România a pierdut din capacitatea de producție, ceea ce este confirmat și de datele Transelectrica. Sursele verzi de energie sunt foarte capricioase și atunci când acestea nu generează suficientă energie, România trebuie să apeleze la mari importuri de la vecini.
Dependența de importuri crește pe măsură ce exporturile României către Republica Moldova și Ucraina cresc. Energia produsă la noi în țară este vândută în statele vecine, iar ulterior România trebuie să cumpere energie electrică din Bulgaria, Serbia și Ungaria. Toate statele fac import-export, mai ales că ne îndreptăm spre un sistem energetic unic în UE, dar problema României este aceea că frecvent face mai mult import decât export.
În ultimii 6 ani, consumul a crescut constant, însă producția națională nu a înregistrat mari progrese și nu a fost stabilă. Avem o producție capricioasă, care oscilează de la o zi la altă sub influența condițiilor meteo. România și-a asumat și sarcina de a exporta cantități mari de energie către Republica Moldova și Ucraina, ceea ce ulterior ne constrânge să importăm mai mult. În timp ce importurile cresc, Guvernul se demonstrează foarte lent în proiectele privind construcția de noi capacități de energie electrică.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
