Școlile profesionale au reprezentat o importantă resursă pentru industria românească în perioadă comunistă. Însă după 1989 acestea au cunoscut un declin rapid, odată cu declinul industriei românești. Acest lucru a provocat, în prezent, o lipsă a forței de muncă în numeroase domenii în care activau absolvenții de școli profesionale.

Școala românească, în perioada comunistă, a fost gândită pentru a răspunde cerințelor de pe piața muncii din România. Școlile profesionale și multe alte licee beneficiau de ateliere dotate cu toate tehnologiile și ustensilele pentru a-i forma pe tineri pentru piața muncii. Elevii de școli profesionale, după vârsta de 16 ani, se concentrau pe munca în atelier pentru a se perfecționa pentru piața muncii. Aceștia nu aveau acces la examenul de bacalaureat sau la facultate și odată terminată școala beneficiau de un loc de muncă.

Dezindustrializarea României după 1990

Mulți agenți economici care recrutau tinerii de la școlile profesionale au fost privați sau au fost desființați. După 1990 România a cunoscut un proces brutal de dezindustrializare care a lăsat fără locuri de muncă numeroase persoane și a făcut ca școlile profesionale să nu mai aibă niciun viitor. A învăța o meserie de sudor sau mecanic într-o țară care nu mai avea nevoie de astfel de muncitori nu mai era atractiv pentru nimeni.

De asemenea, ateliere școlilor profesionale aveau aparatură învechită și nu mai țineau pasul cu noile tehnologii de pe piața muncii. Școala românească avea nevoie de investiții masive pentru a-și moderniza atelierele și pentru a se adapta la noile tehnologii care erau introduse în România. Cum investițiile au lipsit cu desăvârșire, ateliere au devenit doar niște ruine sau multe au fost desființate.

Andronescu și desființarea școlilor profesionale

În 2003, ministrul Ecaterina Andronescu a decis transformarea școlilor profesionale în Școli de Arte și Meserii (SAM), care aveau o durată de 5 ani. SAM-urile erau o versiune de liceu mai lungă cu un an, pentru că după acești 5 ani elevii de la SAM-uri se puteau prezenta la examenul de bacalaureat. Marele paradox era acela că Andronescu voia să-i transforma în absolvenți de liceu sau facultate pe cei mai slabi elevi ai sistemului de învățământ românesc. În celebrele SAM-uri erau primiți doar elevii care nu reușeau să treacă examenul de capacitate de la sfârșitul clasei a VII-a sau cei care aveau medii foarte mici și nu erau primiți în licee.

La scurt timp s-a demonstrat că SAM-urile erau un adevărat faliment, deoarece rata de promovare a examenului de bacalaureat era, în unele cazuri, chiar zero.

În 2009, Ecaterina Andronescu se răzgândește și desființează școlile profesionale. Fostul ministru al educației a decis că toți elevii trebuiau să aibă liceul și bacalaureatul. Andronescu a înlocuit SAM-urile cu licee tehnologice și considera că astfel va crește numărul de elevi care vor da bacalaureatul.

Decizia lui Andronescu, care făcea parte din guvernul Boc în 2009, a fost aspru criticată în România. Ministerul Muncii, câțiva ani mai târziu, preciza că desființarea școlilor profesionale a crescut abandonul școlar și a afectat grav piața muncii din România.

„Desființarea Școlilor de Arte și Meserii a condus la necontinuarea studiilor a cel puțin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a, în principal din cauza faptului că familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de școlarizare”, arată un raport al Ministerului Muncii.

Piața muncii cere muncitori calificați

Liceele tehnologice, inventate de Andronescu, s-au dovedit și ele un faliment, deoarece multe au rată de promovare zero. Ministerul Educației se gândește să renunțe la acestea, deoarece reprezintă doar o cheltuială fără niciun rezultat. Anumiți elevi nu sunt pregătiți pentru bacalaureat sau facultate, ori nu au posibilitatea financiară de a ajunge la acest nivel.

România a cunoscut o relansare economică odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Industria românească era distrusă, dar apăreau investitorii străini care aveau nevoie de muncitori calificați. În același timp, deschiderea frontierelor spre UE a permis ca muncitorii deja calificați, mulți dintre ei pe vremea comunismului, să plece imediat spre alte țări cu salarii mai mari unde găseau locuri de muncă. Cum România nu și-a mai format o altă generați de muncitori după perioada comunistă, nu a reușit să-i înlocuiască pe cei care au plecat din țară sau au ieșit la pensie.

Astfel investitorii străini se confruntau cu o mare problemă în România: lipsa de muncitori calificați. Totodată, noii investitori au adus în România cele mai moderne tehnologii pentru care muncitorii români nu erau pregătiți. Școala românească nu mai putea răspunde cerințelor de pe piața muncii. Elevii cu bacalaureat sau chiar diplomă de licență ajungeau în situația de a nu-și găsi un loc de muncă.

Șomeri cu bac și facultate

În prezent, peste 20% dintre tinerii români(sub 24 de ani) nu studiază și nu muncesc, arată datele europene. România este pe locul 5 la nivelul UE, iar în timp ce tinerii români stau acasă, Guvernul aduce anual circa 100.000 de muncitori străini pentru companiile care au nevoie de angajați.

În anul 2021, doar 25.000 de elevi declarau că au absolvit o școală profesională. Numărul lor era în creștere față de 2015, însă în continuare mult prea mic pentru a răspunde nevoilor de pe piața muncii. Și după terminarea studiilor, nimic nu-i oprește să se îndrepte spre țări cu salarii mult mai mari.

Școala românească a decis să se decupleze complet de piața muncii și să devină doar o sursă de diplome. Fără o colaborare între școală și mediul de afaceri (de stat sau privat) nu se poate reface forța de muncă de care are nevoie România. Meseriile nu se pot învăța pe băncile școlilor sau liceelor, ci au nevoie de stagii de practică în cadrul unor companii, așa cum se întâmpla în perioada comunistă. Din acest motiv școala trebuie să colaboreze cu mediul de afaceri pentru a înțelege noile tehnologii și a le oferi tinerilor oportunități de practică.

Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News