Skip to content
Editorial

Feriți-vă de băncile centrale care țin tira guvernelor iresponsabile! Astăzi BNR

După aproape 30 de ani de mandat, Mugur Isărescu vrea să transmită superiorilor săi că și-a învățat lecția, arătând în conferința de presă de vineri, 17 mai 2019 că în ultimul său mandat a excelat, nu ca guvernator independent ci prin a a nu îi păsa de economie. De data asta, a spus-o textual, nemaifiind nevoie ca noi, analiștii, să arătăm că locul în care își pune vorbele este diferit de locul în care își plasează faptele de politică monetară.

,,Eu cred că prezentarea mea de astăzi a fost constructivă, ca să nu zic pozitivă. N-am transmis nimic că se rupe, se prăbușește’’, a declarat viitorul fost guvernator, tocmai după ședința de politică monetară în care BNR, la mai puțin de 4 luni de la precedenta prognoză o spune negru pe alb: am dat-o în bară. În 4 luni ne-am schimbat prognoza de inflație pentru anul 2019 de la 3% în februarie 2019 (în jurul țintei oficiale) la 4,2%. O marjă de eroare de 40% în numai 5 luni, really, nu e de neglijat.

E drept, cifrele institutului național de statistică par a fi măsluite atât în ceea ce privește creșterea economică (pe care o umflă) cât și în ceea ce privește inflația, pe care o subestimează.

Dar chiar și așa, nici măcar Institutul de Raportare Statistică nu a mai putut ascunde că în doar 4 luni (ianuarie-aprilie 2019), majorarea prețurilor (2,75% declarat și 4,11% anualizat) a fost mai mare decât ținta de inflație pentru tot anul (2,5%). Și asta se întâmplă după ce în urmă cu 4 luni, în 11 februarie 2019, BNR și Isărescu au revizuit prognoza de inflația de la 2,9% la numai 3%. Cum a fost posibil ca armata de experțihiper-plătiți de la BNR să vadă o inflație de 3% în februarie și cu 40% mai mare (4,2%) în mai? Răspunsul e simplu: oricât ar prognoza analiștii, cifrele sunt cenzurate de politruciii care conduc BNR.

Cenușa în cap pe care și-o pune Isărescu la final de mandat ,,n-am transmis nimic că se rupe, se prăbușește’’ este în linie cu cenușa pusă în cap de fostul său coleg de dinainte de 1989. Mișu Negrițoiu, înainte de revocarea (lustrarea) sa din poziția de Președinte al ASF sau cu mai nou lustrata Laura Kovesi. Negrițoiu spunea că ,,Eu am venit cu o misiune. Mi-am îndeplinit misiunea. Prefer să fiu dat afară de Parlament decât scos din ASF de DNA’’, iar Kovesi spunea că dacă a încălcat legea, nu a făcut-o intenționat!

Discursul de vineri al lui Isărescu marchează public, aceeași cenușă în cap, dar subliniază conștientizarea neputinței, este drept, la ceva timp după ce publicul român a realizat că academicianul Isărescu nu este decât fostul turnător Manole, vopsit în expert.

Ar trebui să ne pară rău pentru Mugur Isărescu, profund defazat ca titular de politică monetară. Inflația de acum și cea de anul trecut i se datorează (nu exclusiv) în măsura în care domnia sa nu a făcut politică monetară ci a ținut tira Guvernului iresponsabil fiscal, care, în timp ce oferea majorări salariale de hârtie, le lua aproape instantaneu prin politici inflaționiste necontracarate de BNR și prin majorarea datoriei publice pe termen lung. A ține tira înseamnă a distrage atenția victimei în timp ce este buzunărită de către complice.

Și asta a făcut Isărescu începând cu anul 2015. Când Ponta, iresponsabil, anunța reducerea TVA-ului (prea mult deodată dar prea târziu), Isărescu îi ținea tira. Politica monetară ar fi trebui să contracareze laxitatea politicii fiscale și să majoreze ratele de dobândă. Doar că Isărescu a redus rata de la 2% la 1,75% (în mai 2015), exact pe dos, și a lăsat-o acolo timp de aproape 3 ani, abia în 9 ianuarie 2018 majorând rata de dobândă până la 2%. Am spus-o încă de atunci, că BNR a acționat prea târziu și prea puțin în ceea ce privește rata de dobândă. A ținut tira. I-a ținut tira șu lui Cioloș (care a înfăptuit reducerea anunțată de Ponta și a derapat România din rețeta – crești – reduci ritmul de îndatorare). Nicio majorare de rată de dobândă de politică monetară în mandatul lui Cioloș. Abia în ianuarie 2018 și încă două, timide, până în mai 2018 când dobânda a ajuns și a fost înghețată la 2,5%, cu dublu scop: ca Isărescu să țină din nou tira (și să faciliteze îndatorarea românilor la dobânzi care în mod cert vor crește și le va tăia din veniturile disponibile) dar mai ales, ca să se realeagă. Am subliniat și atunci: prea târziu, și prea puțin.

Isărescu nu a înțeles în aproape 30 de ani de mandate că o bancă centrală se luptă cu așteptările inflaționiste (și le temperează prin majorări de dobândă) și că politica monetară nu se face doar privind în spate, în oglinda retrovizoare – respectiv la ce a fost, ci în față, la ce va fi. Doar că privitul în față a fost cenzurat de dorința de a nu deranja. Simplu spus, dacă inflația se vede mică în spate, asta nu înseamnă că va fi mică și în față. Mă rog, privitul în spate probabil este o deformație a academicianului de pe vremea când era doar un umil sicofant și scria note informative la securitate.

Când vineri subconștientul a ajuns să îi dicteze guvernatoruluică trebuie să sublinieze  ,,n-am transmis nimic că se rupe, se prăbușește’’, vorbitorul nu mai este un guvernator de bancă centrală, ci un soi de covor lung și îngust care se așterne pe jos pe scările unei clădiri. Să nu deranjeze.

,,Eu cred că prezentarea mea a fost constructivă’’ arată pe de altă parte debusolarea guvernatorului care trebuie să transmită mesaje ferme, bune sau rele, dar ferme. A transmite mesajul că ți-ai ratat ținta de inflație și prognoza, cu 40%, în numai 4 luni și să subliniezi că ai avut o prezentare ,,constructivă’’, ar trebui nu numai pe noi să ne facă să ne pară rău de Mugur Isărescu, dar mai ales să îl facă pe domnia sa să îi pare rău de dânsul.

Domnia sa a găsit astfel un mod de a transforma un moment cheie al economiei românești – creșterea majoră a prognozei de inflație, mult peste țintă, mult peste prognozele anterioare și la cel mai înalt nivel din toată Uniunea Europeană– îmbrăcându-l într-un eveniment fără însemnătate.

Isărescu nu a avut astăzi beneficiul unei inflații sub așteptări pentru a se manifesta așa, ci din contră, mult peste propriile așteptări, ceea ce trebuia să îl facă să se exprime ca un guvernator independent. Pentru că independența băncii centrale este un element cheie pentru stabilitatea economiei, iar stabilitatea economiei este un factor cheie al creșterii economice. Prin rezultatele transmise astăzi (inflație mult peste țintă și peste propriile așteptări) dar mai ales prin discursul care a însoțit declararea de facto a ratării misiunii sale primordiale – stabilitatea prețurilor, Isărescu a transmis pieței că nu mai ține nici măcar la percepția de guvernator independent. Și că s-a acomodat cu percepția din ce în ce mai clară: guvernator de tiră. Ceea ce mă face să mă întreb foarte serios: cât de mult a vrut Isărescu în acești 30 de ani de mandat ca economia României să se dezvolte?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *