Skip to content
Opinii & Analize

Fețele statului slab din România în epidemia de coronavirus

Campania pentru alegerile locale e în toi. În acest timp, România conduce în clasamentul european al numărului de decese de COVID-19 la suta de mii de locuitori. Asta înseamnă că România este în acest moment țara din Uniunea Europeană în care coronavirusul produce cel mai mare număr de victime. Aproximativ de treizeci de ori mai multe victime decât în Germania, Austria și Suedia la suta de mii de locuitori. De ce? Explicația Ministrului Sănătății se rezumă la sistemul public de sănătate, căruia epidemia de coronavirus i-a ,,dezgolit” numeroasele vulnerabilități de la nivelul managementului, al personalului și al direcțiilor de sănătate publică. Psihologii, filosofii, economiștii, politologii și sociologii vor veni cu alte explicații. Care pot varia de la covidioți și ,,așa-i românul” până la populism și, evident, PSD. Din câmpul studiilor de securitate, lucrurile se văd altfel. Din această perspectivă, gestionarea epidemiei de coronavirus a relevat în primul rând un stat slab și puțin rezilient. Iată câteva ipostaze ale acestuia:

Absența unei strategii coerente de gestionare a epidemiei de coronavirus. Pe 30 august, deputata PNL Viorica Cherecheș declara următoarele: ,,Ca medic, am constatat că la nivel naţional nu există o strategie unitară a Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Educaţiei pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu noul coronavirus şi nici măsuri ferme”. România nu excelează în privința gândirii strategice sofisticate, având în vedere că alocă cei mai puțini bani pentru cercetare-dezvoltare din Uniunea Europeană. Cercetarea-dezvoltarea nu se rezumă doar la tehnologii pentru protecția mediului înconjurător. Înseamnă și producerea de tehnologie strategică pentru reziliență instituțională în situații de criză. În plus, politicienii din România nu au timp de astfel de ,,abstracțiuni”, vitale însă în situații de criză. Nu e vorba aici de PSD, PNL, PMP, USR sau de alte partide politice din România. Ci de faptul că un stat slab e mai degrabă reactiv în materie de viziune strategică și producție instituțională. Dacă România nu dorește să fie mereu în urma coronavirusului, are nevoie de o gândire strategică coerentă pentru îndiguirea acestuia.

" "

Subdezvoltarea capacității de testare, depistare și izolare. Dintr-o comparație cu alte state fost-comuniste, reiese că România a efectuat până acum mai multe teste decât Ungaria, Bulgaria și Slovacia la un loc. De asemenea, comparativ cu luna martie, capacitatea de testare a României a crescut de aproape patru ori. E suficientă această creștere sau e nevoie de mai mult?  Care este optimul de teste zilnice pentru populația României? Nu există o dezbatere publică în acest sens. Din lipsă de personal și echipamente, capacitatea de răspuns a DSP-urilor este redusă, iar rezultatul testelor efectuate este comunicat tardiv. În plus, anchetele epidemiologice au o arie socială restrânsă, iar capacitatea de izolare în condiții decente este limitată. E dificil ,,să pui virusul în izolare” cu asemenea vulnerabilități instituționale.

Calitatea scăzută a aparatului birocratic din România. Un candidat la primăria unuia dintre cele mai mari orașe din România, aprecia zilele trecute că administrația publică este politizată în proporție de 90%. Că partidele politice din România au parazitat statul pentru a obține resurse pentru clientela politică nu este o noutate. Noutatea e gradul de parazitare a birocrației de stat. În aceste condiții, birocrația de stat devine o amenințare de securitate pentru cetățean. În loc să rezolve urgențele cu care este confruntată, birocrația de stat le agravează. Cazul acelor spitalele din România transformate în focare de coronavirus arată că procedurile nu valorează nimic în raport cu comportamentul anarhic al doctorilor și managerilor de spital care au susținere politică. Iată ce spunea colonelul Oprea, care a condus managementul militar la Spitalul Județean de Urgență din Suceava, după eșecul managementului civil. ,,Doctorii erau răsfățați și total nepregătiți …  Asta se întâmplă în spitalele noastre când o echipă managerială care nu are treabă cu medicina îi lasă pe doctori în lumea lor, iar administrația își vede de obiectivele sale”. România are și centre medicale de excelență. Acestea sunt însă ca olimpicii la matematică, care nu sunt definitorii pentru calitatea învățământului din România.

Absența parteneriatului dintre elite și populație. Elita unei țări caracterizată de neîncredere cronică în politicieni și în instituțiile publice nu va reuși să lege un parteneriat cu populația. Cu atât mai puțin într-o situație de criză. În acest moment, în topul încrederii publice din România sunt doar doi politicieni care au în față cifra trei. Pentru acest text, persoanele în cauză sunt mai puțin importante. Contează că sunt doar două și că primesc credit din partea a puțin peste o treime din populația României. Ceea ce înseamnă că, simultan, două treimi din populația României nu au încredere în aceste personalități politice. Doar 10% dintre cetățenii României au încredere în partidele politice și puțin peste 25% în Guvern. De asemenea, doar unul din patru cetățeni declară că are încredere în alți oameni. Prevalența emoțiilor colective negative din România pune sub semnul întrebării orice parteneriat între elite și populație. Ca atare, recomandările elitelor, mai ales acelea făcute pe un ton paternalist, vor fi respinse de o bună parte a populației. 

Absența modelelor în rândul demnitarilor publici. Într-o anumită măsură, respectarea regulilor de distanțare socială de către populație a relevat consistența statului de drept din România. Statul de drept este despre respectarea regulilor. Cum au reușit miniștrii care fumau în clădirea guvernului, deputații care au refuzat să poarte măști în shaormeria din Centrul Vechi și ministrul care a provocat deunăzi un accident de circulație să le insufle cetățenilor români respectul pentru reguli? Statul de drept se instituționalizează mai ales prin exemplul personal al demnitarilor. Toată lumea a văzut zilele trecute cum actualul ministru al transporturilor a tamponat statul de drept din România. Statul de drept devine cu adevărat credibil atunci când, în public cel puțin, regulile sunt respectate de la vlădică până la opincă. În absența acestui ritual, asumat în primul rând de demnitari, statul de drept se transformă într-o simplă narațiune.

Problema ,,naționalismului vaccinului”. Zilele trecute, Ministrul Sănătății a oferit asigurări că, din prima tranșă de treizeci de milioane de doze de vaccin anti-COVID 19 care va fi disponibilă la nivelul Uniunii Europene, România va primi 4%, respectiv 1 290 000 de doze. Istoria a demonstrat că vaccinurile de care e nevoie în regim de urgență nu devin automat bunuri publice globale. Și că private de accesul la aceste vaccinuri sunt mai ales statele slabe. Când a apărut vaccinul împotriva gripei AH1N1, toate dozele au fost cumpărate rapid de Statele Unite, Australia, Canada și de alte câteva state. Doar după presiunile Organizației Mondiale a Sănătății, aceste state au fost dispuse să cedeze 10%  din dozele deținute. Vor sta lucurile altfel, odată cu apariția primului vaccin occidental anti-COVID 19? Operation Warp Speed, pentru care administrația Trump a alocat 10 miliarde de dolari, vizează producerea câtorva sute de milioane de doze de vaccin anti-COVID 19 exclusiv pentru publicul american. La fel, India și China produc vaccinuri în primul rând pentru propria lor populație. Speranța e că în Uniunea Europeană lucrurile vor sta altfel. Cât despre despre posibilitatea ca România să producă și să distribuie un vaccin împotriva coronavirusului vom citi, poate, în manuscrisele apocrife ale lui Isaac Asimov. Lipsa de reziliență economică a României, respectiv dependența de creditarea externă atât pentru ,,plata pensiilor și a salariilor” cât și pentru dezvoltarea țării, e atât de evidentă încât n-are rost să mai fie abordată.

Cu ce vor râmăne cetățenii români după alegerile din 2020? Cu siguranță vor rămâne cu actualul stat, slab și puțin rezilient, pe care traseismul politic îl va slăbi și mai mult. Întrebarea e când și cum va ajunge România la statul puternic și rezilient despre care se vorbește, în mai multe rânduri, în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024? 

 

 

" "
" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *