Skip to content
Politică

Figurile corupției din România

În România, despre fenomenul corupției se vorbește de ani de zile. Tot timpul în rapoartele instituțiilor judiciare apăreau termeni precum corupție, mită, trafic de influență. Însă, toate acestea sunt concepte, cărora nu li se putea atribui o imagine. Totul era la nivel de suspiciuni, declarativ.

2014 și 2015 au dat peste cap societatea românească. Justiția a început să scoată la înaintare figurile celor acuzați de corupție, de luare de mită, de trafic de influență. Astfel, chiar dacă și în trecut vorbeam de diverși politicieni, personaje publice aduse în instanță pentru diverse dosare, 2014 și 2015 au reprezentat punctul culminant pentru justiție.

De-a lungul timpului am auzit de corupție mare, corupție mică, despre mită, despre influență. Toate concepte, toate teorii, toate speculații. Nimic concret, nimic tangibil. Corupția, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, înseamnă abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Deși termenul de corupție este frecvent asimilat cu lipsa de moralitate, el se referă la relațiile dintre autorități și cetățeni și înseamnă, de fapt, folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Pentru că au realizat pericolul social al acestui tip de abuz și pentru a-l descuraja, legiuitorii au definit corupția printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Mita, conform aceluiași Dicționar Explicativ, înseamnă sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios.

În ultimii doi ani, însă mai cu seamă în ultimele luni, am asistat la nume grele care au dat contur portretului de care justiția avea nevoie, iar cetățenii au aflat cine sunt cei care aduc deservicii României în rapoartele Comisiei Europene. Astăzi, putem să îi numim printre cei care au probleme cu justiția pe șefa DIICOT, Alina Bica, șeful ANI, Horia Georgescu, miniștri PSD, Darius Vâlcov și Dan Șova, social-democrații Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam, Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Silvian Ciupercă, liberalii Videanu, Vosganian, Chiuariu, Cătălin Rădulescu, Relu Fenechiu, dar și de la celelalte partide sunt figuri care apar în dosarele justiției: PMP – Elena Udrea, Gheorghe Ștefan, UDMR – Marko Attila, Laszlo Borbely, PC – Dan Voiculescu.

Acțiunile DNA oferă în sfârșit o față a corupției, oferă figuri care să fie arătate cu degetul. Însă, tot acest spectacol face bine României?

Se invocă la nivel administrativ faptul că toate acțiunile DNA duc la frica funcționarilor de a mai semna diverse documente. De asemenea, din punct de vedere al impactului, „zornăitul de cătușe” de care vorbea și Klaus Iohannis a devenit ceva la ordinea zilei.

Ar trebui oare ca aceste acțiuni să se facă fără atâta show de mascați și cătușe arătate în fața DNA? Probabil, pentru că până la urmă unii dintre cei care dau față acestei corupții generalizate ajung să fie considerați nevinovați și puși în libertate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *