Portarul naţionalei României, Florin Niţă, a împlinit 37 de ani, miercuri, la o zi după ce “Generaţia de Suflet” s-a oprit în optimile de finală ale Campionatului European.
Niţă a fost titular în poarta naţionalei în toate cele patru meciuri de la Euro 2024, scor 3-0 cu Ucraina, scor 0-2 cu Belgia, scor 1-1 cu Slovacia şi scor 0-3 cu Ţările de Jos. Tricolorii au ajuns în optimi după ce au câştigat grupa E, din care făcea parte şi Belgia.
“Ne-am cunoscut in liceu, când visele noastre nu depăşeau un concediu vara la mare, dar acum avem vara noastră, sau vara ta istorică, sau cea mai frumoasă vară din viaţa mea, vara ta din care mă bucur că fac parte. Eşti viata mea, eşti tot ceea ce mi-am dorit. Dacă Dumnezeu voia altceva pentru mine, m-aş fi bătut sa te am. Ii mulţumesc în fiecare zi pentru cea mai frumoasă familie din lume pe care o puteam avea. Suntem atât de mândrii! Te iubesc cel mai mult! La mulţi ani, iubitul meu! Dumnezeu să te ocrotească şi să aibă grijă de tine, de noi!”, este mesajul emoţionant postat de soţia lui Niţă, Laura, pe Instagram.
Florin Niţă este în prezent liber de contract, el încheindu-şi colaborarea cu clubul turc Gaziantep în această vară. Anterior, el a jucat pentru Concordia Chiajna, FCSB, Sparta Praga şi Pardubice.
Născut la 3 iulie 1987, la Bucureşti, Florin Niţă a avut o copilărie grea. El a rămas orfan de tată la vârsta de 5 ani şi a avut mama bolnavă, astfel că a fost nevoit să muncească de mic.
“Offf. Au fost atâtea (n.r. momente grele), nici nu ştiu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu… Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur…. Fără părinţi, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viaţa-n piept de unul singur. Mi-e greu să vorbesc…. Aproape că nu pot… Dacă încep să povestesc, trebuie să plâng… Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu!’, a povestit fotbalistul pentru gsp.ro.
Niţă a muncit chiar şi la o fabrică de cozonaci, cu teama de a nu rămâne “în stradă, sub cerul liber”: ‘Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă şi nu e nicio ruşine să mergi să munceşti, să câştigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândeşti lângă cine să stai, cu cine să vorbeşti. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare… Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber…”
“Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia” a mai spus el. “Mama era bolnavă, nu aveam bani şi ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac. Mă dureau picioarele, că eram mic şi tot împachetam la cozonaci. Dar ştiam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul’.
O vecină, Pansela, a fost cea care i-a deschis calea către fotbal: “Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o ţin minte mereu. M-a luat de mână şi mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reuşesc. Viaţa îţi dă şi bune, şi rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci. Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!». Aşa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: “Florine, să te ţii de fotbal şi vei avea multe bucurii!”. Când eşti un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forţa să rezişti şi să nu te laşi doborât de nenorocirile vieţii. Trebuie să-ţi vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viaţă nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puţin ăsta e crezul meu! Şi, obligatoriu, trebuie să mergi înainte şi să fii puternic. Viaţa te căleşte’.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
