Cortina de Fier pare să divizeze în continuare Europa – cel puțin în ceea ce privește transparența privind finanțarea partidelor politice. În timp ce europenii se îndreaptă spre urne pentru a alege noul Parlament European între 6 și 9 iunie, cei mai mulți dintre aceștia nu au acces la informații privind cine finanțează partidele politice.
În colaborare cu jurnaliști de investigație din întreaga Europă, Follow the Money a analizat veniturile financiare ale celor peste 200 de partide politice cu șanse mari de a câștiga cel puțin unul dintre cele 720 de locuri în viitorul Parlament.
În total, aceste partide au primit donații în valoare de 941 de milioane de euro între 2019 și 2022. Pentru 664 de milioane de euro din această sumă, nu este clar cine a trimis banii.
Iată câteva date care au ieșit la iveală în urma analizei: țările care au făcut tranziția de la state comuniste cu un singur partid la democrații la începutul anilor ’90 au îmbrățișat cele mai bune practici. Însă pentru țările din partea vestică a cortinei, lipsa de responsabilitate este încă norma. Acest lucru înseamnă că cetățenii au informații limitate despre persoanele, companiile și organizațiile care finanțează partidele politice.
Cele mai grave abateri sunt înregistrate de partidele politice din Germania: aproximativ 75% din donațiile anonime din UE merg către partide germane, conform anchetei. De exemplu: partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a raportat că a primit donații în valoare de 6,4 milioane de euro în 2022. Însă registrele publice cu privire la cine a dat acești bani fac referire doar la donații acumulate de 1,3 milioane de euro. Acest lucru lasă un decalaj de 5,1 milioane de euro – sau 80% din venitul total din donații.
Încrederea în politicieni și în partidele politice este scăzută. Europenii consideră că partidele politice sunt cele mai susceptibile de a fi corupte, cu mult înaintea companiilor private, a instituțiilor financiare și a sectorului public. Acest lucru este deosebit de periculos într-un climat politic în care neîncrederea se poate transforma în furie și chiar în violență; mai mulți politicieni germani au fost atacați în timpul evenimentelor de campanie din ultimele luni, iar premierul Slovaciei abia a supraviețuit unui atac armat la începutul acestei luni.
Potrivit Eurobarometrului, 6 din 10 europeni consideră că există o corupție generalizată în rândul partidelor politice. Și mai mulți sunt îngrijorați că există o lipsă de supraveghere și de transparență în ceea ce privește finanțele partidelor.
Sursă imagine: Follow the Money
În spatele anonimatului
În Franța și în Belgia nu este făcut public nici măcar un singur nume de donator.
În Franța, acest lucru se datorează preocupărilor legate de confidențialitate.
„Informațiile referitoare la identitatea unei persoane care face o donație financiară în beneficiul unui partid politic sunt susceptibile de a dezvălui opiniile politice ale acesteia”, a scris într-un e-mail un purtător de cuvânt al autorității însărcinate cu auditul conturilor partidelor politice din Franța.
Dezvăluirea numelui unui donator este „prin urmare, supusă confidențialității vieții private a acestuia”.
Asta înseamnă că publicul nu știe cine se află în spatele celor 47 de milioane de euro care au mers către 11 partide naționale în decurs de patru ani. Și chiar și această cifră este doar vârful aisbergului francez: multe partide mici regionale și locale primesc, de asemenea, o mulțime de donații – suma totală a donațiilor anonime în Franța este de trei ori mai mare, potrivit datelor guvernamentale.
Uneori are sens să se protejeze identitatea donatorilor, a argumentat Fernando Casal Bertoa, profesor asociat la Universitatea din Nottingham, de exemplu într-o țară cu regim autoritar în care persoanele care susțin opoziția riscă să fie persecutate. Dar pentru țările din Uniunea Europeană acest argument nu are sens, spune acesta.
În Spania, situația este la fel de netransparentă. Acolo, numele donatorilor sunt publicate doar dacă donația depășește 25.000 de euro. Auditorii și partidele politice au confirmat jurnaliștilor că din 2015 nu a fost făcută nicio donație peste acest prag.
Există însă o cale pentru a eluda chiar și această regulă: orice persoană afiliată unui partid poate dona peste 25.000 de euro – și în acest caz, regulile privind donațiile nu se aplică. Politicienii și afiliații partidelor plătesc milioane de euro în visteria grupărilor politice. Partidul premierului Pedro Sánchez, PSOE, social-democrat, încasează peste 11 milioane de euro în fiecare an – fără a fi nevoit să dezvăluie cine este donatorul real.
În cea mai mare economie europeană, Germania, există, de asemenea, un prag ridicat. Numele donatorilor sunt dezvăluite doar dacă o persoană sau o companie transferă mai mult de 10.000 de euro către un partid politic.
Și mai mulți bani intră în cuferele partidelor germane în sume mai mici. Partidele au voie să accepte sume mai mici de 500 de euro fără să știe de unde provin banii. În cazul în care donația este cuprinsă între 500 și 10.000 de euro, partidul trebuie să știe cine i-a dat banii. În timp ce acest lucru trebuie raportat parlamentului, care poate examina donațiile, restul societății este ținută în întuneric.
Din 2019 până în 2022, partidele germane au primit donații în valoare de 641 de milioane de euro, o sumă impresionantă. Pentru 495 de milioane din această sumă, adică 78%, numele donatorului rămâne secret.
În noiembrie 2023, partidele germane au lansat cea mai recentă încercare de a face sistemul german mai transparent. Acestea doreau să reducă pragul, dar au eșuat din cauza opoziției din partea creștin-democraților de la CDU, partidul președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Coaliția ar fi putut face posibilă reforma, dar a decis să nu o facă, invocând practica obișnuită de a avea toate partidele la bord înainte de a adopta reguli care le privesc pe toate.
O altă modalitate de a limita influența donatorilor asupra partidelor politice este de a stabili un plafon pentru suma pe care aceștia au voie să o doneze. Dar Germania nu limitează donațiile și nici alte șapte țări nu o fac: Danemarca, Suedia, Ungaria, Irlanda, Luxemburg, Estonia și Bulgaria. Toate celelalte stabilesc un plafon, dar limitele variază între 500 de euro – în Belgia – și 300.000 de euro în Slovacia.
Marele decalaj
Țările baltice par a fi un exemplu de transparență. Estonia este poate cea mai transparentă țară din UE. Numele celor aproape 50.000 de membri ai celor 13 partide din țară și cotizațiile lunare pe care le plătesc sunt făcute publice. Donații de doar 1 euro sunt vizibile pentru toată lumea. Listele cu numele și sumele sunt publicate la fiecare trei luni.
În cele mai multe țări din Europa Centrală și de Est, situația arată similar. În fiecare an, sunt publicate toate donațiile și donatorii acestora; acestea sunt adesea îngropate adânc în rapoartele financiare și scanate cu susul în jos, dar sunt publice.
Înainte ca aceste țări să adere la Uniunea Europeană în 2004 și 2007, blocul a stabilit anumite condiții pentru ca acestea să implementeze reforme în conformitate cu valorile democratice. Numai după ce au făcut acest lucru au putut beneficia de liberul schimb, de libera circulație și de toate avantajele apartenenței la UE.
„Faptul că aceste țări doreau să devină parte a Uniunii Europene a fost un stimulent puternic”, a declarat Wouter Wolfs, politolog la Universitatea din Leuven. „În acest fel puteau arăta că iau în serios prevenirea corupției”.
În vestul Uniunii Europene, nu numai Germania și Franța, două dintre cele mai puternice state membre, aceste practici sunt netransparente.
În Portugalia și Luxemburg, dosarele pot fi accesate doar prin deplasarea fizică la curtea de conturi sau la Parlament, și chiar și atunci este interzis să se facă publice numele donatorilor din cauza „protecției datelor”.
Dar pragurile ridicate – sau regulile laxe – nu sunt singurul obstacol în calea identificării donatorilor.
Partidul Naționalist din Malta este casa politică a Robertei Metsola, actualul președinte al Parlamentului. Aceștia nu au prezentat un cont financiar complet din 2020, ceea ce reprezintă o încălcare a legii. Asta se datorează „lipsei de resurse umane”, a declarat un purtător de cuvânt al partidului.
De asemenea, în alte țări, partidelor le ia mult timp să își publice bilanțul financiar. În Austria, de exemplu, cele mai recente disponibile sunt din 2021. În Lituania, în ciuda sistemului său altfel transparent, situația este și mai gravă: partidele politice (și biserica) sunt scutite prin lege de publicarea conturilor financiare anuale detaliate. În Grecia și Irlanda, donațiile din 2022 nu sunt încă făcute publice.
În Italia, de exemplu, normele privind raportarea donațiilor sunt foarte stricte – în teorie. Dar partidele par să fi găsit o modalitate de a le ocoli: companiile și persoanele fizice tind să doneze nu direct partidelor, ci altor entități conexe, cum ar fi fundațiile politice sau comitetele electorale. Acest lucru creează efectiv un sistem paralel de strângere de fonduri și de organizare de evenimente în beneficiul partidelor politice.
Există un motiv clar pentru lipsa de transparență și pentru faptul că pentru atât de multe donații nu este clar cine este donatorul real: se pare că partidele sunt reticente la schimbare. Doar atunci când lucrurile scapă de sub control – când are loc un scandal sau când țara trece de la a fi un stat comunist cu un singur partid la a face parte din Uniunea Europeană – are loc o schimbare.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
