Skip to content
Politică

FOTO Ludovic Orban, omagiu pentru Corneliu Coposu: A fost una dintre cele mai importante întâlniri de care am avut parte în viață

Ludovic Orban Guvernul României/Facebook

Premierul României, Ludovic Orban a adus un omagiu în memoria lui Corneliu Coposu, la 25 de ani de la moartea acestuia. Şeful Guvernului a depus o coroană de flori la bustul statuar al lui Corneliu Coposu amplasat în parcul de lângă altarul Bisericii Kretzulescu din Bucureşti.

„Faptul că acest popor l-a avut pe Corneliu Coposu într-un moment de cumpănă și de mare schimbare istorică, a fost unul dintre miracolele prin care națiunea noastră a fost binecuvântată”, spune premierul.

„Aduc un omagiu memoriei seniorului Corneliu Coposu, părinte-fondator al democrației românești postcomuniste. Roadele curajului său politic sunt prezente în toate aspectele luminoase ale României de astăzi: pluralismul parlamentar, libertatea votului, participarea țării noastre la construcția euro-atlantică, idealuri al căror mare apărător a fost, obiective pe care le-a pus la baza noului nostru destin. Faptul că acest popor l-a avut pe Corneliu Coposu într-un moment de cumpănă și de mare schimbare istorică, a fost unul dintre miracolele prin care națiunea noastră a fost binecuvântată.

Pentru mine, Seniorul a fost una dintre cele mai importante întâlniri de care am avut parte în viață. Ca tânăr om politic, la începutul anilor 1990, privindu-l pe Corneliu Coposu am învățat mai multe decât din orice carte de istorie sau de știință a politicii. Generozitatea, tenacitatea, loialitatea față de principii și față de oameni, patriotismul său erau exemplare și lăsau amprenta asupra oricui avea privilegiul de a-l întâlni. Astăzi își ocupă locul în Panteonul național și este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că acest loc binemeritat nu-i va fi răpit”, este mesajul postat pe pagina de Facebook a Guvernului României.

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în comuna Bobota, județul Sălaj. Tatăl său, Valentin Coposu, a fost protopop greco-catolic al Șamșodului, doctor în teologie, președintele Ligii antirevizioniste, specialist în limba aramaică, prieten și colaborator cu Iuliu Maniu.

Încă de mic, Corneliu Coposu cunoaşte ce înseamnă suferinţa, tatăl său fiind închis şi acuzat de înaltă trădare de autoritățile austro-ungare la Vaț, Seghedin și Budapesta, fiind eliberat abia în anul 1919 de către generalul Traian Moșoiu, la intrarea trupelor române în Ungaria. În anul 1919, Coposu a fost înscris la școala confesională română unită din comuna natală, pe care a terminat-o în martie 1923. A intrat apoi la Colegiul Sf. Vasile din Blaj iar la 16 ani a intrat la Facultatea de Drept și Științe de Stat din Cluj. În anul 1937 a încheiat doctoratul, iar în paralel a practicat haleterele, devenind campion la Clubul Sportiv Universitar.

În anul 1933 înființează filiala Cluj a PNȚ, iar doi ani mai târziu a fost ales președinte al Uniunii Studenților Democrați din Univesitatea Cluj și președinte al Tineretului Național Țărănesc. Coposu a devenit secretar politic al lui Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ şi cel care a avut un rol esenţial în realizarea Marii Uniri de la 1918.

În perioada lui Carol al II-lea Coposu face închisoare politică pentru că a criticat în presa naţional-ţărănistă derapajele autoritare ale regimului. Astfel, în anul 1937, în urma procesului Skoda în care Romulus Boilă a fost acuzat de corupţie legat de un contract de armament, Corneliu Coposu a fost acuzat de posesia unor documente, iar potrivit declaraţiilor sale ulterioare, acestea dovedeau că regele Carol al II-lea a solicitat în mod expres ca în proces să fie implicat şi Maniu, drept răzbunare pentru campania dusă de acesta împotriva „camarilei”. Coposu a fost condamnat la trei luni şi o zi de închisoare, însă conform unor mărturii pedeapsa a fost ispăşită în condiţii speciale, favorabile.

El s-a aflat în fruntea generaţiei sale împotriva Diktatului de la Viena din 30 august 1940, când chiar comuna natală a intrat sub ocupaţia maghiară, care proceda la abuzurişi crime.

După momentul 23 august 1944, Coposu a fost alături de Iuliu Maniu împotriva ocupaţiei sovietice şi a instaurării regimului comunist, în 1945, tânărul Coposu a devenit preşedinte al filialei PNŢ Sălaj, iar apoi a fost ales secretar general adjunct al PNŢ.

După 1945, Coposu a intrat în vizorul activiştilor comunişti, care l-au supus unui veritabil război propagandistic, iar în cele din urmă convingerile sale politice i-au adus arestarea, chiar în sediul PNŢ la 14 iulie 1947, după episodul cunoscut ca ”înscenarea de la Tămădău”. Unui număr important de fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc le-a fost oferită ocazia de a fugi în străinătate, însă la aerodromul din Tămădău, autorităţile comuniste i-au arestat pe fugari şi i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o ţară străină”. Întreaga înscenare a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desfiinţarea PNŢ, lucru care s-a şi întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Printre fruntaşii ţărănişti arestaţi la Tămădău s-au numărat şi Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino şi alţii.

A urmat cea mai grea perioadă a vieţii sale, un adevărat calvar, cu 18 ani de temniţe comuniste, nouă ani de arest preventiv, fără să fie judecat, opt ani la izolare, la Râmnicu Sărat, şi muncă silnică pe viaţă, mutarea de nu mai puţin de 21 de ori între diferite închisori şi locuri de muncă forţată cumplite, pe care Coposu le-a înfruntat cu seninătate şi credinţa că regimul totalitar îşi va regăsi sfârşitul.

A fost eliberat pe 9 iulie 1962 din penitenciarul Râmnicu Sărat, după care a fost trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, judeţul Brăila (împreună cu Ion Diaconescu, Ion Huiu, Virgil Solomon).

După Revoluţia din 1989, Corneliu Coposu revine în prima linie a luptei pentru democratizarea ţării, a reîntemeiat oficial PNŢ sub numele de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi a fost preşedinte al PNŢCD-ului între 1990 şi 1995. În această calitate, a fondat Convenţia Democrată Română, al cărei prim preşedinte a fost. A fost ales senator în Parlamentul României în 1992 şi liderul opoziţiei împotriva puterii neo-comuniste reprezentate de FSN.

În anii noi ai democraţiei iese la iveală şi dosarul său de urmărire informativă care are nu mai puţin de 38 de volume şi circa 18.000 de file, scrie rador.ro

Interesant este faptul că la 11 octombrie 1991, Corneliu Coposu a fost primul lider politic român întâmpinat cu aplauze şi urale de către liderii unui important partid occidental – Partidului Conservator, aflat atunci la guvernare în Marea Britanie. El a fost omagiat, aplaudat şi onorat de însuşi prim-ministrul ţării, legendara „doamnă de fier” Margaret Thatcher. Atunci, în discursul său, des întrerupt de aplauzele conservatorilor, Coposu a vorbit despre lupta împotriva comunismului şi despre rezistenţa pe care o opunea atunci regimului Ion Iliescu.

Trebuie spus că Seniorul a fost întrega sa viaţă un monarhist convins, în anii de după Revoluţie militând neîncetat pentru ca România să fie condusă din nou de Rege. În mai 1995 e numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie a acordată de Republica Franceză.

Însă treptat suferinţa pune stăpânire pe Senior, iar în cele din urmă, în 11 noiembrie 1995, Coposu trece la cele veşnice. Deşi nu a beneficiat de funeralii naţionale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniţi din întreaga ţară.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *