Skip to content
Bihor Locale

Fuga de poştă: Din lipsă de personal, în unele localităţi din Bihor nu mai ajunge niciun poştaş

ebihoreanul.ro

Corespondenţa se distribuie pe bază de autoservire. Maşina Poştei lasă la crâşma din sat scrisorile, citaţiile, amenzile şi cupoanele de pensie, într-o cutie mare de carton. Sătenii merg din când în când la „bold” să-şi aleagă ce le trebuie. Care uită rămâne neînştiinţat!

În trei ani s-au schimbat trei poştaşi. Ultimul a plecat în septembrie şi nu vrea să vină nimeni în locul lui”, spune un sătean din Borumblaca. Oricât de absurdă, situaţia e identică la Paleu, Sânmartin şi prin alte comune din judeţ. Poşta Română caută, inclusiv pe OLX, să angajeze 20 de oameni în Bihor. Degeaba…

Cutia „milei”

Sătenii din Borumblaca nu mai au poştaş de patru luni. Corespondenţa ajunge aici cu întârziere şi doar dacă destinatarii se interesează de ea! „Maşina Poştei vine de 3-4 ori pe lună să aducă pensiile şi corespondenţa. Nimeni nu ştie când!”, zice Iaroslav Feric .

Angajaţii Poştei intră în magazinul sătesc, care ţine şi de cârciumă, şi împart la o masă banii celor care au aflat că „s-au băgat pensiile la bold”. Inevitabil, se lasă cu îmbulzeală, încurcături şi nemulţumiri. „Dacă te-a anunţat cineva şi apuci să-ţi iei pensia, bine, dacă nu, mai aştepţi o săptămână sau baţi 80 de kilometri până la Oradea”, spune bărbatul.

Corespondenţa, de la scrisori şi citaţii la amenzi şi facturi, e lăsată într-o cutie mare de carton. Cine vrea se autoserveşte. Nici vorbă de secretul corespondenţei sau de şansa de a afla în timp util de o amendă sau somaţie!

Servicii voluntare

Situaţia nu e singulară. În satul Cihei din Sânmartin corespondenţa a fost dusă anul trecut de angajaţii Primăriei. „Cine avea treabă în zonă ducea şi scrisorile”, zice primarul Cristian Laza . Deşi de câteva luni satul are poştaş, în centrul de comună tot există un post lipsă. „Ar trebui să fie doi agenţi şi este numai unul. Aşa, cine vrea să trimită scrisori vine şi le lasă în cutia poştală”, spune edilul.

Dacă Sânmartinul şi-a rezolvat problema după circa un an, Paleul a împlinit 5 ani fără poştaş. „La câţiva kilometri de oraş, parcă suntem rupţi de lume. Când merge un vecin în Oradea, intră pe la Oficiul 8 de lângă Gară, de care ţin localităţile fără poştaş, şi întreabă: «Ce aveţi pentru Paleu? Zece bucăţi? Daţi-le încoace!». Apoi semnează şi le duce la oameni acasă”, povesteşte un localnic.

Această modalitate de distribuire a corespondenţei, sporadice şi voluntare, aduce prejudicii localnicilor. „Să te ferească Dumnezeu să ai o amendă, că nici vorbă să apuci s-o plăteşti la jumătate în 48 de ore. Sau să ai proces, că te trezeşti ieşit din termene”, spune bărbatul.

Localnicii din Borumblaca au trimis conducerii Poştei o petiţie cu peste 250 semnături, cei din Sânmartin şi Paleu s-au plâns şi ei primăriilor, dar degeaba. Poşta n-are poştaşi!

Muncă multă, bani puţini…

La începutul lui februarie, pe portalul oficial al Poştei Române erau scoase la concurs 20 posturi de agent poştal pentru judeţul Bihor, în Borumblaca, Cheriu, Margine, Oşorhei, Paleu şi Oradea. Compania a dat anunţuri inclusiv pe OLX, pe site-urile de joburi şi pe reţelele de socializare, dar tot fără folos. „Nu vine nimeni pentru salariul minim pe economie şi bonuri de masă. După 20 de ani de muncă, câştigi 1.500 lei. La ţară, mai puţin: te angajează cu 6 ore pe zi, şi asta înseamnă 1.200 lei”, explică un poştaş.

Salarizarea e invers proporţională cu volumul de muncă. „Porneşti pe teren pe la 9 şi te întorci pe la 4-5 după-amiaza. Dacă se dau pensiile, chiar mai târziu. Umbli pe soare şi ploaie, mănânci când apuci şi trebuie să fii atent, că lucrezi cu bani”, spune bărbatul.

Un factor poştal deserveşte între 700 şi 800 de destinatari. Paradoxal, informatizarea în masă nu a diminuat volumul corespondenţei. „Acuma toată lumea are smartphone cu internet şi nu mai sunt atâtea scrisori, dar a crescut corespondenţa comercială. Chiar dacă unii pensionari îşi iau banii pe card, cuponul de pensie tot îl duci. Apoi ai facturi de la Electrica, Termoficare, CAO, somaţii de la ANAF, Primărie, bănci… Toată lumea trimite somaţii!”, arată poştaşul.

„Nu vine nimeni!”

Criza de personal, cu toate efectele ei negative, e confirmată şi de liderul sindical al poştaşilor bihoreni, Angela Fejer. În Bihor, Poşta abia dacă mai are 650 de angajaţi. „Numărul este în scădere. Unii colegi s-au pensionat anticipat, alţii au plecat în străinătate, alţii s-au mutat pe salarii mai atractive şi în locul lor nu vine nimeni”, spune Fejer.

Dacă în zone precum Aleşd sau Beiuş, Poşta a mai găsit doritori, pentru localităţile de graniţă e misiune imposibilă. Tineretul a plecat în străinătate, munceşte în parcurile industriale sau în hypermarket-uri. Adevărul e că nici munca nu-i foarte atractivă. „Majoritatea celor care sună cred că este vorba de un post la birou. Când aud de munca de teren, nici nu vor să audă”, spune sindicalista.

Pentru a face faţă situaţiei, unde a putut, conducerea Poştei a împărţit celor rămaşi sarcinile demisionarilor şi a condiţionat plecările în concediile de odihnă de preluarea lor de către colegi. Conducerea instituţiei nu este foarte deschisă. „Îmi pare rău, dar nu vă putem da declaraţii, vă rog să vă adresaţi conducerii din Bucureşti”, se scuză Liliana Mureşan, directorul coordonator al Oficiului Judeţean de Poştă.

Ruina poştei

Dincolo de salarizarea precară şi criza de personal, nimic nu ilustrează mai bine starea Poştei decât palatul pe care îl deţine în strada Roman Ciorogariu. Construcţia monumentală, ridicată în perioada 1894-1909 în stil eclectic, este goală pe jumătate, într-o accentuată stare de degradare, fără ca proprietarul să aibă intenţia de a o reabilita.

Anul trecut, municipalitatea a supraimpozitat imobilul cu 500%, dar măsura tot n-a avut efectul scontat. Conducerea Oficiului Judeţean nu are putere de decizie, iar cea de la nivel central nu are interes. Poşta Română a achitat fără comentarii supraimpozitarea de 1,1 milioane lei, iar anul acesta e de aşteptat să facă la fel. „Din sumele plătite, Poşta nu numai că şi-ar fi putut plăti o parte din lucrări, dar la sfârşit şi-ar fi amortizat investiţia din scutirea de impozit de care ar fi beneficiat”, spune primarul Ilie Bolojan. Or, asta spune totul despre cum e manageriată o instituţie cândva rapidă, căutată şi respectată…

Deţinută în proporţie de 93,5% de statul român prin Ministerul Comunicaţiilor (6,5% aparţinând Fondului Proprietatea), Compania Naţională Poşta Română a fost căpuşată în ultimul deceniu cu peste 30 milioane euro, numai prin prejudiciile consemnate în dosarele deschise de DNA.

Compania a pierdut bani prin achiziţii de bunuri şi servicii la preţuri umflate, prin înstrăinarea unor imobile subevaluate şi prin contractarea unor firme căpuşă. La sfârşitul anului 2017, Fondul Proprietatea a propus declanşarea procedurii de insolvenţă, dar Ministerul a pompat o capitalizare de 170 milioane lei, conform ebihoreanu.ro. Pentru acest an, conducerea Poştei a anunţat reabilitarea oficiilor, majorarea salariilor şi lansarea de servicii noi – schimb valutar, închiriere de spaţii şi carduri de pensii.

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a prelungit până la sfârşitul lui 2019 perioada pentru care CNPR a fost desemnată furnizor al serviciului universal în domeniu, adică o poziţie de monopol, dar cu obligaţia de a opera inclusiv în zonele greu accesibile sau cu populaţie redusă, unde volumul serviciilor face activitatea neprofitabilă.

Pe de altă parte, la sfârşitul anului trecut ministrul de finanţe Eugen Teodorovici a anunţat că din 2019 cei 5,3 milioane de pensionari îşi vor primi banii pe card. Măsura ar aduce bugetului central o economie de 600 milioane lei anual, dar ar lăsa Poşta fără jumătate din venituri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *