Skip to content
București

Furtunile nu mai transformă Bucureștiul în a doua Veneție

b365.ro

Ani de zile, Bucureștiul semăna foarte bine cu Veneția de fiecare dată când ploua (și nici măcar nu vorbim despre precipitații puternice). Așa am ajuns să ne obișnuim cu lacurile de pe străzi, cu mașinile blocate în râurile nou-formate sau cu pietonii care aproape înotau ca să poată traversa strada.

Din acest motiv, este cumva ciudat cum, în ultima vreme, ploaia nu mai apare la știri ca aducătoare de inundații în Capitală. Nu mai devreme de weekendul trecut, am avut furtuni de vară în București. Ce-i drept, au apărut la la TV, dar nu pentru că s-ar fi inundat străzile, ci pentru că au căzut mai mulți copaci. Și nu e ca și când nu ar fi plouat mult sau nu ar fi existat orașe inundate.

Revenind în București, trebuie să spunem că Primăria Generală nu a creat peste noapte o nouă rețea de canalizare special pentru apa de ploaie, pentru simplul motiv că nu ar fi avut cum. Ca o paranteză: una dintre cauzele pentru care Bucureștii se tot inundau la ploi o reprezintă faptul că orașul are un sistem de canalizare unitar (atât pentru apa uzată, cât și pentru cea pluvială), proprietarul rețelei fiind Primăria Municipiului București. Totuși, nu este vorba despre vina cuiva anume (nici măcar a PMB), întrucât modernizarea completă a rețelei ar necesita implicarea și coordonarea dintre mai multe instituții și autorități, fonduri enorme și, mai ales, disconfort profund pentru bucureșteni.

Ajungem astfel și la cauza pentru care se pare că am cam scăpat de inundații în București. Recunoscând faptul că statul e un prost administrator (realitate de care, din păcate, ne lovim zilnic), autoritățile locale au decis în 2000 să concesioneze serviciul de alimentare cu apă și canalizare unui operator privat. Iar spre deosebire de multe privatizări cu cântec, aici a fost implicată Banca Mondială, care a acordat consultanță atât în ceea ce privește derularea licitației (axată pe prețul cel mai mic), cât și în ceea ce privește prevederile contractului de concesiune, care impune operatorului criterii clare și constant monitorizate de performanță.

Și aici vine partea interesantă. Atunci când ai o companie privată (deci interesată de profit) și, în același timp, un mecanism foarte clar și transparent de urmărire a activității ei, se ajunge ca respectiva firmă să nu-și precupețească eforturile pentru a oferi servicii de calitate și, astfel, pentru a obține profit.

Așa se face că, la preluarea contractului de concesiune de către Apa Nova București (ANB) în anul 2000, Bucureștii aveau o rețea de canalizare foarte veche, gândită pentru o altă configurație a orașului, alte consumuri de apă și, mai ales, neîntreținută corespunzător timp de zeci de ani la rând. Doar un exemplu; gândită să preia apa uzată adusă de restul colectoarelor și să o transporte la stația de epurare de la Glina, caseta de sub Dâmbovița fusese construită în anii 1980, dar nu a mai fost deloc întreținută, până ce a fost transferată și ea în exploatarea noului operator de apă și canalizare în anul 2011. Până atunci, din cauza lipsei de lucrări de întreținere, caseta își redusese capacitatea de transport a apelor colectate la aproximativ 47% din capacitatea maximă pentru care fusese proiectată.

Exploatarea incorectă atât de mult timp a însemnat și faptul că readucerea la gradul optim de funcționare nu a fost deloc un proces simplu. De aceea, abia din 2015 caseta funcționează la capacitate maximă. Iar asta s-a văzut în câteva cazuri în care, ca urmare a unor ploi-record, a evacuat cantități de apă la fel de mari precum cea a Lacului Morii, la debite mai mari decât ale Oltului.

Nu în ultimul rând, este vorba și despre faptul că instituțiile implicate în mentenanța sistemului și în intervenții au învățat să lucreze mult mai bine împreună.

Rezultatul? Nu mai avem Bucureștiul blocat la fiecare ploaie. Iar realitatea este sprijinită de cifre. Astfel, numărul intervențiilor pentru inundații în Capitală a scăzut constant, de la 52 într-un singur sector în anii precedenți, la 146 în urma ploilor abundente din luna septembrie, conform Profit.ro.

Publicația citată notează că unul dintre motive (pe lângă cel sus-menționat, legat de îmbunătățirea casetei de evacuare și de curățarea canalizării) este acela că bucureștenii nu mai aruncă în canal gunoaie, produse chimice sau alte deșeuri.

Și în luna august, când sudul Capitalei s-a confruntat cu cu cele mai mari precipitații din ultimii 50 de ani, codul portocaliu de furtună din noaptea de 22 spre 23 august a făcut ca debitul maxim de apă care a trecut prin caseta de evacuare să depășească debitul Oltului, ajungând la 211 metri cubi/secundă, iar volumul de apă care a fost evacuat prin sistemul de canalizare să fie de 4 milioane de metri cubi, în condițiile în care în zilele fără ploaie, acest debit este de 300.000 de metri cubi. Intervențiile echipelor Apa Nova au dus la remedierea într-un timp scurt a tuturor problemelor create de ploaia abundentă.

Ca să concluzionăm, putem spune că am pierdut ceva în buletinele de știri, dar am câștigat semnificativ mai mult din punctul de vedere al confortului vieții într-o capitală europeană. Și am mai învățat ceva: faptul că putem avea servicii publice de calitate dacă știm să încheiem contractele cu furnizorii, astfel încât să le impunem ținte clare de performanță și (mai important, poate) astfel încât să avem un mecanism clar și transparent de monitorizare a derulării acestor contracte.

Până când vom aveam canale navigabile și gondole cu care să le străbatem, parcă este mult mai liniștitor că nu ne trezim după fiecare ploaie că ne gândim la Veneția.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *