Greedflation sau inflația bazată pe lăcomie: Europa cântărește costurile înainte de alegeri

Sursă foto: Freepik

Cuvântul inflație este pe buzele tuturor de câțiva ani, cetățenilor fiindu-le din ce în ce mai greu să suporte scumpirile accelerate, indiferent de motivul care le-a provocat.

Pe hârtie, criza inflației din Europa se atenuează. Ratele au scăzut de la maximele de două cifre din 2022, iar Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a declarat în mai că inflația „scade mai repede decât se prevedea inițial, iar încrederea sectorului privat se îmbunătățește”, scrie EuObserver.

Cu toate acestea, pentru publicul european, impactul inflației rămâne foarte real. „Obișnuiam să cumpăr feta cu 7-8 € kilogramul, acum este 14 €. Desigur, nu o cumpăr la prețul ăsta, vânez oferte speciale și merg în mai multe supermarketuri în fiecare săptămână„, spune Maria, 63 de ani, care lucrează ca femeie de serviciu în Atena. Ea spune că mulți greci și-au schimbat obiceiurile de cumpărături din cauza inflației mari și că acum trebuie să alerge prin oraș în căutarea unor chilipiruri.

De cealaltă parte a Europei, Frédéric, care locuiește lângă Paris, este și el lovit de prețurile mari. „Este destul de simplu, facturile mele la gaz și electricitate au crescut clar cu 35 la sută”. Contabilul francez a început să-și țină evidența cheltuielilor într-o foaie de calcul pentru a vedea unde se duc banii și vede că alimentele și utilitățile au sărit cel mai mult.

Situația din mijlocul continentului este și mai gravă. „Oamenii cumpără mult mai puțin și totuși plătesc mai mult. Mulți oameni sunt nervoși și încordați când trebuie să plătească, unii chiar înjură”, a spus Réka, casierul unui supermarket din Budapesta. Nu e de mirare că Ungaria are cea mai mare inflație alimentară din Europa, prețurile aproape dublându-se din 2020.

Inflația anuală în UE a atins un nivel record de 11,5% în octombrie 2022 (Banca Centrală Europeană stabilește un obiectiv de două procente). Prețurile în spirală au fost declanșate de consecințele pandemiei de Covid, de impactul destabilizator al invaziei Rusiei în Ucraina și de elaborarea defectuoasă a politicilor naționale. Mai mult decât atât, multe prețuri au crescut și mai mult din cauza tacticilor corporative de „lăcomie” necontrolate.

Nu este deloc surprinzător faptul că sărăcia și criza costului vieții sunt priorități pentru alegătorii la alegerile europene din iunie, potrivit unui sondaj Eurobarometru . Milioane de oameni rămân cuprinsi de îngrijorările legate de locuințe, locuri de muncă și cheltuielile zilnice, iar partidele de extremă dreapta se numără printre cei care vizează astfel de temeri în campania electorală.

Jordan Bardella, candidat pentru Raliul Național de extremă-dreapta [Rassemblement National] al Franței, a declarat că puterea de cumpărare este „una dintre marile suferințe netratate” ale cetățenilor. „Inflația este un zid în fața căruia milioane de francezi… nu mai pot face față.”

După invazia rusă, inflația a fost alimentată în principal de creșterea costurilor energiei, dar până la începutul anului 2023 Europa s-a adaptat la noua sa aprovizionare cu energie. Prețurile alimentelor deveniseră principala cauză a inflației.

Și acum am ajuns la punctul în care creșterea costului serviciilor este cauza principală. După cum spune András, un coafor din Budapesta: „Proprietarul a crescut chiria salonului la începutul anului cu cifra oficială a inflației, așa că de aceea cresc prețul”.

Deloc surprinzător, țările mai dependente de gazul rusesc au înregistrat cele mai mari creșteri ale prețurilor la energie din ultimii ani. În același timp, salariile nu au crescut la un ritm similar.

Doar Belgia (2,9 la sută) – unde salariile sunt pe deplin indexate în funcție de inflație – și Țările de Jos (0,4 la sută) au înregistrat o creștere a salariilor reale pe oră între primele trimestre din 2022 și 2023. Scăderea salariilor reale a variat de la 0,8 la sută în Luxemburg la 15,6 la sută. În Ungaria.

Există multe motive pentru aceasta. Una semnificativă este lipsa de acoperire a lucrătorilor prin contractele colective, potrivit lui Nicolas Schmit, comisarul UE pentru locuri de muncă și drepturi sociale. O directivă europeană recent adoptată stabilește un obiectiv neobligatoriu de acoperire de 80%.

Schmit, care candidează la președinția Comisiei UE în iunie în calitate de candidat principal pentru Socialiști și Democrați (S&D) , consideră că indexarea salariilor, ca în Belgia și Luxemburg, ar putea fi o soluție, dar are limitele ei.

În ianuarie 2023, Spania a redus TVA-ul pentru alimentele de bază de la patru procente la zero, în încercarea de a aborda criza inflaționistă. Aceasta a fost o mișcare pe care au încercat să o facă mai multe guverne, inclusiv cel polonez, italian și portughez.

O altă măsură comună de combatere a inflației alimentare a fost introducerea unor plafoane de preț, de care Ungaria a profitat. Nu cu mult succes, pentru că supermarketurile și-au recuperat profiturile pierdute pe produse artificial la prețuri mici prin adaosuri la alte produse.

Guvernul grec a găsit o a treia cale. În ceea ce privește prețurile supermarketurilor, una dintre cele mai de succes măsuri împotriva inflației a fost interzicerea de trei luni a promovării vânzărilor de bunuri care au avut recent o creștere a prețurilor. Companiile au renunțat la creșterea prețurilor de teamă că ar pierde cota de piață.

Odată cu scăderea sub control a prețurilor la gaze și petrol, aproape toate guvernele au reglementat și prețurile combustibililor: uneori cu plafoane de preț (din nou Ungaria), alteori cu reduceri (Germania, Spania) și alteori cu reduceri de TVA (Italia, Polonia).

În timp ce menținerea sub control a prețurilor la combustibili a ajutat atât gospodăriile, cât și companiile, subvenționarea prețurilor la energie a afectat în esență doar gospodăriile, cu prețuri complete în vigoare peste un anumit consum. Pentru întreprinderile și antreprenorii care au nevoie de cantități mari de energie, aceasta a fost cea mai mare problemă și a alimentat inflația. Pe de altă parte, a lăsat cei mai mulți bani în buzunarele oamenilor, dar într-adevăr a costat foarte mult guvernele.

Cei cu venituri mici sunt cei mai loviți

Inflația îi lovește întotdeauna pe cei mai săraci cel mai puternic. Portugalia și Italia au oferit subvenții unice pentru a-i ajuta pe cei mai puțin înstăriți, dar sunt în minoritate.

Realitatea sumbră este ilustrată de cât de mulți oameni sunt acum în imposibilitatea de a-și încălzi casele. Din 2021, imaginea sa înrăutățit dramatic în cea mai mare parte a Europei. În Spania și Grecia, unul din cinci persoane nu își poate satisface nevoile de bază de utilități.

Cealaltă problemă pe care o aveți în Grecia și în Uniunea Europeană este că inflația este mai mare pentru cei care au venituri mai mici”, spune europarlamentarul grec Georgios Kyrtsos. „Pentru că își cheltuiesc toți banii pe locuințe, energie și mâncare”.

Profituri record, bazate pe lăcomie

Dar ultimii doi ani nu au fost răi pentru toată lumea. Multe corporații și acționarii lor au prosperat. Cele mai importante companii din Franța, cuprinzând indicele CAC 40, au sărbătorit un an record în 2023, cu profituri combinate de 153,6 miliarde EUR.

Potrivit Confederației Europene a Sindicatelor (CES), cota de profit a crescut în UE cu patru procente de la începutul pandemiei de Covid. Plățile de dividende către acționari au crescut de până la 13 ori mai repede decât salariile.

Acest lucru poate fi explicat parțial printr-un punct orb în măsurile desfășurate pentru combaterea inflației, și anume lupta împotriva „lăcomiei”, în care companiile exploatează inflația (greedflation – inflația bazată pe lăcomie) pentru a justifica creșteri exorbitante ale prețurilor, acordând prioritate profitului față de bunăstarea consumatorilor. Poate apărea atunci când companiile anticipează creșterea costurilor de producție și astfel cresc artificial prețurile de consum. Sau când prețurile cu amănuntul mai mari rămân în vigoare chiar dacă costurile de producție scad din nou.

Citește mai mult AICI

Autor

Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News

Citește și: