Skip to content
Opinii & Analize

Guvernarea României cu o majoritate de 244 parlamentari (52,4%). Cele patru crize actuale și potențiale

Remus Ștefureac

În editorialul de săptămâna trecută spuneam că cel mai realist scenariu pentru formarea viitorului guvern rămâne o coaliție PNL-USR-PLUS-UDMR. De asemenea, mai spuneam că este rezonabil să oferim partidelor politice un răgaz pentru a ajunge la un acord, dar la fel de rezonabil este să ne așteptăm ca partidele să nu lungească prea mult blocajul din cauza uriașelor provocări sanitare și economice, fără precedent în istoria recentă a României, și a imensului efort logistic și de credibilitate presupus de campania de vaccinare anti-COVID19.

Faptul că partidele viitoarei coaliții au ajuns la un acord politic și par să fi reglat direcțiile principale ale programului de guvernare este o veste bună. Cele 12 zile care au trecut de la momentul alegerilor până la acordul politic al partidelor reprezintă un termen rezonabil, chiar scurt, pentru formarea oricărei coaliții minimal câștigătoare, adică acel tip de coaliție în care fiecare partener este esențial pentru ca asocierea politică să existe. Până la urmă, cu toate sincopele inițiale, este totuși o dovadă de responsabilitate faptul că partidele au înțeles urgența și gravitatea momentului în care ne aflăm, iar acest lucru trebuie remarcat.

Sigur, vor mai urma câteva zile care vor consuma tensiuni interne în PNL și în USR-PLUS, însă e clar că primul mare hop pe care va trebui să îl treacă noua coaliție este votul în Parlament. Dacă se confirmă știrile privind ipotetica absență de la primul vot în plenul noului Parlament a grupului parlamentar al minorităților (din cauza infectării cu COVID19 a unui membru al acestui grup care a impus trecerea în izolare a membrilor),  atunci viitoarea coaliție se va confrunta cu un examen major chiar de la început. Cei 244 de parlamentari ai PNL, USR-PLUS și UDMR formează o majoritate de doar 52,4% din totalul mandatelor parlamentare. Practic, dacă 12 parlamentari de la partidele coaliției nu pot vota din diverse motive, noul guvern riscă să nu primească votul de învestitură. Bănuiesc însă că parlamentarii înțeleg importanța vremurilor critice pe care le trăim și nu cred că ne vom confrunta cu probleme în mobilizarea chiar și a unei majorități minimale așa cum este cea de 244 de parlamentari.

Problemele reale pot apărea ulterior, cu patru tipuri de crize actuale și potențiale care se profilează la orizont. Gestionarea guvernării într-o țară aflată în două crize fără precedent, una sanitară, cealaltă economică și cu riscul de a intra într-o criză socială dacă economia nu își va reveni la timp este o treabă extrem de complicată pentru un guvern monocolor și cu majoritate parlamentară confortabilă. Pentru un cabinet de coaliție aflat la început, în care asperitățile, concurența și tentația de a arunca vina pe celălalt sunt evidente, posibilitatea unei crize politice este ridicată. Orice raport serios de analiză de risc politic va indica această ipoteză cu un grad de probabilitate destul de ridicat. De asemenea, gestionarea dinamicii parlamentare va fi o luptă continuă care va necesita experiență politică, putere de muncă și o mare capacitate de negociere și convingere, activități pentru care Ludovic Orban pare destul de calificat.

Pe de altă parte, e la fel de adevărat că partidele din viitoarea coaliție nu prea au alternative dacă doresc să se mențină la putere (și evident, doresc acest lucru, fiind motivate inclusiv în urma negocierilor care au recompensat USR-PLUS și UDMR cu portofolii importante). Prin urmare, cel puțin teoretic, această coaliție ar putea fi nesperat de stabilă, dacă cu apare o criză socială majoră. Din acest punct de vedere, faptul că liberalii au cedat portofolii mai importante partenerilor de coaliție ar putea fi interpretat și ca un sacrificiu necesar pentru a forma coaliția și pentru a-i cointeresa pe parteneri să își păstreze angajamentele pe termen mai lung.  Evident, costul pozițiilor de prim-ministru și președinte al Camerei Deputaților poate fi interpretat, pe bună dreptate, cam mare pentru PNL, însă nu este exclus ca această negociere grea să fi ajutat, indirect, tocmai la cimentarea noii majorități. Este greu de crezut că după ce au obținut ministere cheie, USR-PLUS sau UDMR vor dori să saboteze această majoritate, mai ales în primii 2-3 ani. Mai plauzibilă devine acum ipoteza coacerii, în viitor, a unei rebeliuni în PNL care însă nu prea acre cum să se producă în viitorul foarte apropiat.

2021 va fi un an critic pentru întreaga societate. Dincolo de diviziunile politice, devine esențial succesul campaniei de vaccinări de care sunt responsabilii toti membrii executivului și ai legislativului, la nivel central sau local, indiferent că se află la putere sau în opoziție. Esti singura soluție pentru a pune capăt crizei sanitare și pentru a lăsa economia să respire. Astfel, vom avea o șansă de a ieși cu bine din criza sanitară și cea economică și să le evităm pe cele sociale și politice.

Remus Ioan Ștefureac este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro).

 

2 comentarii la “Guvernarea României cu o majoritate de 244 parlamentari (52,4%). Cele patru crize actuale și potențiale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *