Skip to content
Opinii & Analize

Importanța personalităților politice. Pe cine se bazează PNL?

În contrast cu PNL, care își propune să guverneze România în următorii patru ani, cu un executiv format preponderent din membrii PNL, obiectivul celorlalte partide pare să fie acela de a supraviețui alegerilor din acest an. Administrat în ultimele șase luni de Marcel Ciolacu și echipa sa, PSD are de trecut hopul ,,grelei moșteniri” a europarlamentarelor și prezidențialelor de anul trecut.

Hopul pare însă din ce în ce mai greu de trecut în condițiile în care prelungirea stării de alertă va împinge congresul PSD foarte aproape de data alegerilor locale. Marcel Ciolacu știe din experiența USR de anul trecut că partidele care organizează un congres în preajma unui tur de scrutin nu au omogenitatea necesară pentru a-și actualiza potențialul electoral. E nevoie de timp pentru ca legitimitatea formală a liderului de partid să devină și informală, iar numeroasele facțiuni să înceapă să tragă și pentru partid.

Deocamdată, PSD pare să fie pe un trend electoral pozitiv. Însă ,,creșterea” înregistrată de diferitele sondaje de opinie e în marja de eroare a acestora și vine mai degrabă pe fondul erodării partidului de guvernământ. Cu alte cuvinte, ușorul crescendo electoral al PSD e unul pur conjunctural, care nu are legătură cu performanța PSD în opoziție. Dacă vor fi confirmați la congresul PSD din iulie-august, Marcel Ciolacu și echipa sunt condamnați să atragă cel puțin 25% din voturile exprimate. În caz contrar, Ciolacu va demonstra că n-a reușit să smulgă partidul din inerția Dragnea-Dăncilă și e probabil ca actualul lider interimar al PSD ,,să nu apuce paltonul”, cu consecințe devastatoare pentru partid la alegerile parlamentare de la finele anului.

Alianța USR-PLUS se află la primul examen politic în materie de alegeri locale. Prezidențialele de anul trecut au demonstrat că Dan Barna nu poate fi distribuit cu succes în rolul de locomotivă electorală pentru USR, în vreme ce fostului prim-ministru Dacian Cioloș îi displace profilul liderului carismatic. În condițiile în care infrastructura alianței USR-PLUS din teritoriu n-a trecut pragul subdezvoltării, e foarte greu de crezut că scorurile electorale de anul acesta vor fi unele cu doi în față, ca la europarlamentarele din 2019. În aceste condiții, ,,norocul” Alianței USR-Plus pare să derive din faptul că este ,,condamnată” să intre la guvernare alături de PNL. Cu toate acestea, formula guvernamentală PNL/Alianța USR-PLUS e departe a fi bătută în cuie. Să ne amintim de interesantul tandem PDL-PSD, care a dat guvernul Emil Boc I în perioada 2008-2009.

PRO România intră pentru prima dată în competiția alegerilor locale și parlamentare. Dincolo de intrarea în Parlament și o eventuală participare la guvernare, principal țintă a partidului lui Victor Ponta pare să fie expunerea politică sistematică a propriului lider pentru alegerile prezidențiale din 2024. În timp ce președintele Călin Popescu Tăriceanu joacă mai degrabă pentru propria-i supraviețuire politică, soarta ALDE pare pecetluită. Nu același lucru se poate spune despre PMP, partid a cărui supraviețuire electorală depinde masiv de (încă) locomotiva electorală Traian Băsescu. Judecând după travaliul de imagine depus în ultima vreme de fostul președinte al României, PMP pare să aibă șanse să supraviețuiască politic scrutinurilor din 2020.

Teoretic deci, în competiția dintre un partid de guvernământ care își propune să câștige alegerile și alte partide care țintesc mai degrabă să supraviețuiască alegerilor, primul ar trebui să câștige fără drept de apel în fața celor din urmă. Această diferență de competitivitate electorală, derivată dintr-o diferență de leadership și viziune politică, este confirmată de sondajele de opinie din ultima vreme. În toate cazurile, cifrele sunt în favoarea PNL fără drept de apel. Sondajele relevă însă un trend, care ar putea fi îngrijorător pentru planul PNL de a guverna România în următorii patru ani. Și nu mă refer neapărat la procentele pierdute de PNL de la alegerile prezidențiale încoace. Cele zece sau cincisprezece procente pierdute de atunci de PNL nu au fost niciodată în ranița electorală a partidului. Ele au fost mai degrabă conjuncturale, adică generate de emoția colectivă negativă împotriva PSD din ultimii ani. E de remarcat că valul de emoție negativă care a alimentat stocul electoral al PNL a fost generat atât de acțiunile guvernamentale și personale ale liderilor PSD cât și de o serie de narațiuni de politici publice despre aceste fapte. Aceste narațiuni au securizat PSD pentru o bună parte a electoratului din România, producând o serie de emoții negative, de la furie până la apatie, care s-au concretizat în comportamente de vot specifice.

Fără să intru într-o teorie a securizării, trebuie spus că, pentru a fi eficient, procesul comunicațional prin care o entitate este delegitimată sau demonizată are nevoie de agenți credibili. Adică de oameni în care publicul are încredere fie în baza calităților personale, a expertizei pe care o dețin ori a autorității conferite de o anumită poziție instituțională. Și aici apare trendul potențial îngrijorător pentru PNL, respectiv scăderea încrederii în liderii marcanți ai partidului. Într-un barometru de opinie publică realizat de INSCOP Research înaintea europarlamentarelor de anul trecut, președintele Klaus Iohannis, aflat la finalul primului mandat prezidențial, conducea detașat clasamentul încrederii în liderii naționali cu 41%. Ludovic Orban, la acea vreme președinte al PNL și parlamentar, se afla la o cotă de încredere de 17%. Un sondaj Sociopol recent, de la începutul lunii iunie, ne oferă o imagine diferită a încrederii în președintele României și în membrii marcanți ai PNL: Klaus Iohannis (32%), Nelu Tătaru (32%), Marcel Vela (26%), Rareș Bogdan (21%), Ludovic Orban (20%), Florin Cîțu (16%), Violeta Alexandru (13%). De ce ar putea fi aceste procente potențial îngrijorătoare pentru PNL, dacă datele sondajului sunt într-adevăr în marja de eroare? Motivul ține mai ales de faptul că principalii vectori electorali ai PNL – Rareș Bogdan și Ludovic Orban – sunt la cote scăzute de încredere populară. În politică, vârfurile unui partid sunt cei mai eficienți agenți ai narațiunilor care decredibilizează sau delegitimează partidul advers. Narațiunile de campanie ale partidului de guvernământ sunt relativ previzibile. Cel puțin una pozitivă, despre performanța administrativă a PNL în pandemia de coronavirus. Și cel puțin două negative. Una despre ,,greaua moștenire” instituțională preluată de PNL odată cu intrarea la guvernare, iar alta despre iresponsabilitatea partidelor care au contestat atât starea de urgență cât și starea de alertă. E puțin probabil ca Nelu Tătaru și Marcel Vela, cei mai credibili membri ai PNL potrivit datelor oferite de Sociopol, să ventileze atât narațiunile pozitive cât și pe cele negative. Mai degrabă Tătaru și Vela se vor concentra pe cele pozitive, de tip administrativ, urmând ca premierului și prim-vicepreședintelui partidului să le revină sarcina de a disemina atât narațiunile pozitive cât și pe cele negative.

Teoria politică clasică susține că forța partidului și resursele financiare ale acestuia sunt hotărâtoare pentru succesul în competiția electorală. Noile perspective atrag însă atenția asupra personalităților politice și a rolului jucat de social media în influențarea rezultatelor unui scrutin. E probabil ca în cazul unei participări la vot crescute, de peste 40% din cetățenii cu drept de vot, rolul personalităților politice și al social media să devină tot atât de important ca acela al infrastructurii partidului și a fondurilor cheltuite în campanie. În cazul unei prezențe la vot reduse, infrastructura din teritoriu a partidului și resursele financiare se vor dovedi decisive. Deocamdată nu știm cât de mare va fi prezența la vot la alegerile din acest an. Două lucruri sunt însă certe. Primul este acela că încrederea în partidele politice din România este extrem de redusă, sub 10% potrivit Barometrului de opinie publică realizat de INSCOP Research înainte de alegerile europarlamentare din 2019. E puțin probabil ca procentul să se fi schimbat semnificativ între timp. În aceste condiții, asocierea unui candidat cu un partid va acționa ca un puternic lest electoral. Acesta este unul dintre motivele pentru care PNL îl susține pe ,,independentul” Nicușor Dan în cursa pentru primăria Bucureștiului. Al doilea lucru cert derivă din primul. Candidații partidelor nu vor dori să fie identificați de public cu un partid, mai ales la alegerile parlamentare, ci mai degrabă să se diferențieze de partidele adverse. Ca atare, narațiunile de campanile vor fi preponderent negative.

Ar fi deci iluzoriu să ne așteptăm la o campanie pozitivă, cu dezbateri de idei și proiecte, mai ales într-un moment în care societatea românească e traversată de nenumărate falii. Deschizând o scurtă paranteză, întrebarea e dacă vom avea campanie electorală. Din 2012 încoace, campanile au fost pur formale. E un loc comun că în partidocrații, adică în democrațiile din ce în ce mai nereprezentative în care partidele se bat pentu funcții publice, cetățenii sunt mai curând spectatori decât votanți. În condițiile inexistenței campaniilor electorale, cetățenii români nu mai sunt nici spectatori. Dincolo însă de acest aspect, întrebarea e cine va agita narațiunile negative ale PNL, având în vedere că, potrivit sondajului Sociopol, credibilitatea lui Ludovic Orban și a lui Rareș Bogdan se află la 20%, respectiv 21%. Se va implica președintele Iohannis în campania electorală a PNL, mai ales la alegerile parlamentare? Potrivit anumitor comentatori, succesul PNL la europarlamentarele din 2019 se datorează mai puțin efortului partidului și mai mult narațiunilor de politici publice cu ajutorul cărora Klaus Iohannis a erodat sistematic credibilitatea PSD din 2016 încoace. Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că președintele Iohannis a câștigat în 2019 două tipuri de alegeri diferite. În 2020, va câștiga președintele Iohannis și localele, și parlamentarele pentru PNL? Răspunsul depinde în bună măsură de tracțiunea electorală dezvoltată de Marcel Ciolacu și echipa sa.

Dacă aceasta va fi redusă, în condițiile unui PSD măcinat de lupte intestine, implicarea electorală a președintelui Iohannis de partea PNL nu va mai fi necesară. Singurul adversar al PNL va fi chiar PNL, adică gafele administrative și discursive ale membrilor partidului. În cazul puțin probabil în care tracțiunea electorală a lui Marcel Ciolacu va fi mare, dublat și de estimarea unei participări la vor de peste 40%, cea mai importantă personalitate politică pe care se poate bizui PNL continuă să fie președintele Klaus Iohannis.

***

Lucian Dumitrescu, cercetător în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Este absolvent de studii postdoctorale al Universității Naționale de Apărare “Carol I’’, specializarea teorii ale securității interne și internaționale. Este doctor în sociologie și doctor în filosofie al Universității București.

A predat cursuri de geopolitică și securitate în cadrul prestigiosului Master de Studii de Securitate organizat de Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, unde a deținut poziția de lector asociat. Domenii de interes: teorii ale securității interne și internaționale, relaţii internaţionale, filosofie politică, sociologia identităţilor colective, istoria sociologiei, antropologie politică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *