Când Ludwig Helm a auzit că o vilă din orașul său folosea 80.000 de litri de apă pe zi – de 625 de ori mai mult decât consumul mediu zilnic al unei gospodării de o persoană din Germania – s-a gândit că aparatul de măsură trebuie să fie defect. Nu era așa, scrie POLITICO.
Orașul înstărit Königstein, care se află pe versanții împăduriți ai Taunus, un lanț muntos din apropierea orașului german Frankfurt, numără printre cei 16.700 de locuitori circa 98 de persoane cu venituri anuale de peste 1 milion de euro. Aceste gospodării duc consumul de apă la cote maxime, ignorând restricțiile menite să protejeze rezervele de apă potabilă, în timp ce regiunea se confruntă cu secetă.
Pe măsură ce nivelul apelor subterane scade în regiunea din jurul Königstein, Helm, primarul orașului, a restricționat momentul consumul, în încercarea de a se asigura că orașul nu rămâne fără apă potabilă. Dar aceste măsuri nu funcționează, a spus el – mai ales pentru că rezidenții bogați le ignoră, iar autoritățile locale nu au capacitatea de a aplica regulile.
Nivelurile tot mai scăzute ale apelor subterane cauzează secarea râurilor și a cursurilor de apă locale, potrivit lui Thomas Norgall, director general adjunct al filialei din Hesse a ONG-ului german BUND. În acest context, consumul ridicat al gospodăriilor bogate începe, de asemenea, să creeze conflicte între locuitori și provoacă îngrijorare în orașele din apropiere, care se tem pentru aprovizionarea cu apă.
Un număr din ce în ce mai mare de municipalități din Europa se confruntă cu lupte similare, pe fondul unei secete severe care a cuprins continentul din 2018.
Comuna Châteauneuf-Grasse, de lângă Cannes, a ajuns pe prima pagină a ziarelor la începutul acestui an, după ce proprietarii de case bogate – majoritatea cetățeni străini – au consumat mai multă apă într-o săptămână decât majoritatea locuitorilor comunei într-un an. Alte 120 de comune din Franța se luptă în prezent pentru a avea acces la apă potabilă.
Frustrate, autoritățile locale și ONG-urile fac apel la guvernele naționale și la UE pentru a contribui la controlul cererii de apă prin măsuri care merg de la regândirea sistemelor de tarifare a apei până la revizuirea modului în care este distribuită apa potabilă între locuințele rezidențiale, industrie și agricultură.
Potrivit lui Helm, o creștere drastică a prețului la apă odată ce o gospodărie consumă o anumită cantitate de apă „ar arăta clar că acest tip de consum excesiv nu este normal”.
Ce risipă!
Aproape o treime dintre europeni sunt afectați de stresul hidrologic, potrivit Agenției Europene de Mediu. Se așteaptă ca această situație să se agraveze pe măsură ce secetele devin mai frecvente și mai intense din cauza schimbărilor climatice.
Un studiu publicat în revista Nature a constatat că „utilizarea nesustenabilă a apei de către elită poate exacerba crizele urbane de apă cel puțin la fel de mult ca schimbările climatice sau creșterea populației”.
Acest lucru face ca schimbarea obiceiurilor de consum să fie o prioritate pentru zonele afectate de secetă. Totuși, cercetătorii și ecologiștii spun că este vorba și de o problemă structurală. Rezolvarea acestei probleme va necesita „o regândire fundamentală a consumului de apă și va trebui să se pună mult mai mult accent pe economisirea apei”, a declarat Norgall.
Ca parte a strategiei naționale privind apa adoptată în martie, Germania a declarat că dorește să economisească apa potabilă prin integrarea apei de ploaie în sistemele de apă pentru utilizări nepotabile.
Pe măsură ce deficiențele sistemelor actuale de gestionare a apei devin tot mai evidente, apelurile pentru ca UE să ia măsuri devin tot mai puternice.
La Bruxelles există o serie de norme de protecție și gestionare a resurselor de apă dulce, inclusiv principala sa lege privind apa potabilă. Însă „instrumentele existente rămân fragmentate” și „nu sunt bine integrate în toate politicile UE”, potrivit Comitetului Economic și Social European (CESE), un organism care reprezintă organizațiile societății civile și oferă consultanță instituțiilor UE.
CESE urmează să prezinte în octombrie propuneri pentru un „Blue Deal” al UE, care să reflecte planurile de tranziție ecologică ale blocului comunitar. Comisia Europeană, susține CESE, trebuie „să înceapă să abordeze problema apei ca pe o prioritate la scară europeană”.
În opinia lui Florian Marin, membru român al CESE, dezvoltarea unei abordări la nivelul UE a prețurilor la apă este crucială pentru abordarea problemei deficitului de apă.
Apa ar trebui să poată fi consumată gratuit până la un anumit prag, după care ar putea fi aplicate tarife, a susținut el. De asemenea, gospodăriile private ar trebui să beneficieze de prețuri mai mici decât alte sectoare, cum ar fi industria, potrivit lui Marin.
În majoritatea țărilor, inclusiv în Germania și Franța, industriile mari consumatoare de apă tind să plătească mult mai puțin pentru apa potabilă decât gospodăriile private, deși consumă o cantitate mult mai mare.
Dar Bruxelles-ul ar trebui să elaboreze, de asemenea, standarde pentru fiecare sector – inclusiv pentru gospodăriile private – pentru a reglementa utilizarea apei, a adăugat Marin, subliniind că apa potabilă nu ar trebui să fie folosită pentru a umple piscinele.
Legislativul UE și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru o strategie privind apa la nivelul întregului bloc.
Emma Wiesner, un europarlamentar al grupului liberal Renew, a pledat luna trecută în favoarea unui Blue Deal, argumentând că „apa este un drept fundamental pentru fiecare cetățean”. UE, a spus ea, trebuie să abordeze această problemă „înainte de a apărea mai multe conflicte în interiorul sau chiar între statele membre”.
Autor: Antonia Zimmermann. Sursa: politico.eu. Sursa foto: cetim.ch.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
