Skip to content
Societate

În UE, vaccinarea anti-covid a fost un eșec, spune Pippidi: „Numai Dumnezeul multicultural să mai facă vreo minune!”

Inquam Photos / George Călin

Într-un editorial pentru România Curată, președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi spune că o mare majoritate de europeni cred că suntem corupți, iar percepția este că morala publică „nu mai e ce a fost”. „Ipocrizia e mare în Europa, și de asta am momente în care mă simt aproape de pesimiștii romani. În SUA se vaccinează și mexicanii în statele din Sud, cu o simplă programare, iar în UE vaccinarea a fost un eșec – numai Dumnezeul multicultural să mai facă vreo minune să ajungem cu planul la sfîrșitul verii, cînd începe să cadă imunitatea celor vaccinați din iarnă. Nu am dat-o în bară cu vaccinarea în Europa chiar din întîmplare.”, spune Pippidi.

Redăm articolul semnat de Alina Mungiu Pippidi:

Dați un search pe Google și veți vedea că 38 de milioane de oameni se preocupă de viitorul Europei. Lor li se adaugă vreo 14 milioane care sunt mai specific preocupați de declinul continentului. Ce vine după Europa e titlul bestsellerului lui Ivan Krastev, care a studiat în anii nouăzeci destrămările URSS și Cehoslovaciei. Subiectul se pierde în decăderea mai largă a Occidentului, care inspiră o altă serie de best sellers, de la autori care acum încă zece ani încă erau ocupați să vîndă cărți despre cum Occidentul a cucerit lumea (ca Nial Ferguson). Decăderea Occidentului sare de suta de milioane de căutări pe Google, deși greu de știut la care din multele decăderi se referă căutătorii. Mai specific, găsești chiar comparații cu imperiul roman: Suntem noua Romă? sau alte asemenea.

De ziua Europei, cînd se deschide conferința cu totul formală despre viitorul ei – la Strasbourg- mărturisesc că mă preocupă mai mult chestiunea epistemologică. Dacă suntem într-un declin, cum ne putem da seama obiectiv? Am citit o carte a unui istoric de la Yale despre decăderea imperiului roman care argumenta că în toate perioadele Romei existau unii care țineau discursuri despre decădere, care s-au păstrat. Ce nu s-au păstrat sunt dovezile materiale sau statistice (demografice, economice) despre cum stăteau de fapt lucrurile, și reconstruirea e dificilă chiar cu beneficiul cunoașterii trecutului. În meseria mea mă ocup de indicatori de guvernanță și mă întreb adesea dacă aceia pe care îi avem și mai ales cei mai populari sunt mai buni azi ca să prezicem viitorul decît cei de care dispuneau romanii. Răspunsul meu, comparînd indicatorii subiectivi cu cei obiectivi din Europa în materia mea îl puteți citi aici, și încă dinainte de criză. Cu excepția Scandinaviei, o mare majoritate de europeni cred că suntem corupți, numai cîți politicieni (de exemplu în Germania) au profitat de pe urma pandemiei (și au trebuit să se retragă, dar fără vreo urmărire penală), percepția este că morala publică nu mai e ce a fost. Au contribuit Luxleaks, Panama papers, și revelațiile lui Gabriel Zucman că evaziunea fiscală legală a Europei de Vest e uriașă – cu Germania și Franța conducînd în topul celor care își ascundeau banii în Elveția cînd încă mai era secret bancar, englezii preferînd Caraibele, și nenumărate scandaluri naționale. Desigur, cine știe că nu mai departe de acum 30 de ani în mai multe state europene mita din comerț exterior se putea deconta legal nu poate sprijini ipoteza declinului – de bine, de rău, nu mai suntem acolo, și asta grație americanilor, dacă nu erau ei Elveția era și azi paradis fiscal și Siemens își deducea șpaga dată prin Estul și Sudul Europei de pe contribuția fiscală. Măcar nu mai e legală corupția, chiar dacă implementarea lasă de dorit.

Ipocrizia e mare în Europa, și de asta am momente în care mă simt aproape de pesimiștii romani. În SUA se vaccinează și mexicanii în statele din Sud, cu o simplă programare, iar în UE vaccinarea a fost un eșec – numai Dumnezeul multicultural să mai facă vreo minune să ajungem cu planul la sfîrșitul verii, cînd începe să cadă imunitatea celor vaccinați din iarnă. Nu am dat-o în bară cu vaccinarea în Europa chiar din întîmplare. Grav este că Astra Zeneca a fost unicul vaccin european care s-a finalizat la timp, de asta erau și toate cărțile (și banii) puse pe el, că, așa cum bine spune Macron, americanii ne-au luat-o mult înainte pentru că au avut o viziune științifică radicală, de science fiction, au avut curajul să creadă că se poate face, și repede. Șeful de la Moderna e un francez, Trump l-a ascultat cîteva minute și a dat ordin să i se dea miliardul. Biotech, partenerul Pfizer, e o companie germană, dar tot americanii le-au făcut culoar. În UE în acel moment șeful cercetării (European Research Council), un italian, care avea acces la Ursula von der Leyen, a vrut să facă o revoluție, să pună toți banii de cercetare pe Corona, atît pe partea medicală, cît și pe recuperarea de după. Birocrația l-a blocat, deși avea sprijinul Ursulei. Între altele i s-a reproșat că era prea apropiat de americani. Am fi putut produce noi vaccinuri și tot ce era nevoie dacă reușea asta- dar nu s-a putut. Vă dați seama cîtă lume își făcea planuri dinainte cu acești bani, ce enormă clientelă, nici vorbă să ne lăsăm noi deturnați de sfîrșitul lumii! Omul și-a dat demisia și  s-a dus la sectorul privat sau de unde venise, și UE a continuat, business as usual, cu absurditățile pe care le-am văzut cu toții, pe de o parte se aruncau la canal dozele de la Astra Zeneca, deși nu meritau, pe de alta companie era dată în judecată de Bruxelles că nu livra destule. După ce țipasem la Boris și ai săi că separă Irlanda, am ajuns noi, UE, să facem blocade acolo ca să oprim scurgerea prețiosului vaccin Astra Zeneca înspre Anglia – care îl comandase și îl plătise oricum înaintea noastră.

În afară de corupție și vaccinare, mai dau doar un exemplu. În știința politică există periodic mari lucrări care pun întrebarea dacă guvernarea urmează opinia publică, sau invers. O dată la zece ani codează unii și apar cu noutățile. În SUA, de vreo 50 de ani de cînd se face estimarea asta se confirmă mereu că guvernele, fie ele conservatoare sau liberale, urmează opinia publică destul de fidel. În Europa nu facem asemenea evaluări: nici nu am avea cum. În America sondajele sunt independente, le fac Gallup, New York Times, Pew, etc. În Europa și despre Europa mai toate sondajele sunt plătite de Comisia Europeană – numele lor este Eurobarometru. Se pun cele mai prompting întrebări posibile, pe față, ca să iasă ce trebuie, cum se fac și marile sau micile consultări. Anul ăsta am declinat invitații de la mai multe guverne să le scriu puncte de vedere în consultarea pe statul de drept pe care să le transmită ele mai departe la Bruxelles – pur și simplu nu vreau să mai iau parte la exerciții formale, deși țările care mă invită pe mine sunt țări care cred că pot contribui și schimba ceva. E o iluzie. Ursula și șeful ei pe cercetare la un loc nu au fost destul de tari să se pună cu establishmentul birocratic. Recunosc că mă mai las înfuriată de calitatea sondajelor din bani publici europeni, deși știu bine cum și de ce se fac. Cum să prezici opinia publică atunci cînd întrebi așa: Experții spun că imigrația e bună pentru economie. Dvs personal ce părere aveți, imigrația e benefică pentru țara dvs [două erori de măsurare plantate aici, răspunsul deja dat din partea unei autorități și absența alternativei, de ex benefică sau nu]? Asta cu migrația îmi atrăsese atenția cu vreun an înainte de criza migranților din Balcani. Și chiar așa manipulatoare pe față cum era întrebarea, Europa de Est tot fusese incorectă politic și puteai vedea de acolo că Orban o să ia aplauze. Că Orban e un lider de tip american, el își cunoaște electoratul, nu plătește zeci de milioane că comande sondaje manipulate.

Nu am putea, de exemplu, întreba în sondaje pe europeni ce cred, suntem în declin sau nu? Evident, nu e un moment bun să pui întrebări pe pandemie, cînd Angela Merkel se pregătește de pensie, Marine Le Pen stă să îl bată pe Macron, Scoția vrea să iasă (iar!) din Anglia  și tot așa. Bine, nu e momentul acum, îi întrebăm pe europeni mai încolo, dar hai să îi întrebăm deschis. A început declinul? Merită să dăinuim? Avem puterea să ne schimbăm? Ce viitor are un continent care își mituiește vecinii ca să nu lase imigranții să ajungă pînă la zidurile lui, menite să îi ocrotească prosperitatea? Că nu putem cîștiga contra populiștilor dacă ei, și numai ei, ascultă ce zic oamenii, iar noi doar le sugerăm ce să ne spună.

Nu e vorba, desigur, în toate astea de Europa, ci de UE, dar generația mea s-a obișnuit să pună semnul egal. Europa în sine va dăinui, fie și ca loc de turism pentru japonezi, brazilieni și așa mai departe. Cîtă vreme mai inspirăm pe tinerii muzicieni din China să ia parte la competițiile Haendel sau Mozart din Europa, pentru care se pregătesc ani de zile, cred că putem spera la viitor, unul de nișă, desigur, că doar în puține țări s-a reușit o educație de calitate care să facă masele largi ale populației să îmbrățișeze cultura înaltă. Cultura europeană tradițională rămîne refugiul suprem din toată ipocrizia, consumerismul și pseudodemocrația care ne înconjoară- acolo e Europa adevărată, Europa care contează, Europa care a inspirat și inspiră restul lumii, așa cum Roma a inspirat-o pe ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *