Skip to content
Opinii

În vremuri tulburi, mass-media ar putea acționa autonom?

psnews.ro

Întâlnirile paralele cu reprezentanții mass-media ale candidaților din turul doi al alegerilor prezidențiale m-au făcut să mă întreb dacă și cine s-ar mai încumeta să vorbească în România despre independența mass-media.

Era de așteptat, ca de altfel în orice campanie electorală, media să devină un câmp de bătălie în care politicienii, partidele, grupurile de presiune să încerce să se discrediteze reciproc, pentru a câștiga niște voturi în plus. Pe de altă parte, trebuie amintit că în ultimii ani au fost nenumărate derapaje în media românească, multe cazuri de manipulare a informațiilor transmise din surse judiciare pentru discreditarea unor adversari politici, punându-se, pe drept cuvânt, în discuție și buna credință a mediei, dar și cea a surselor din justiție, nemaivorbind de separarea puterilor în stat, ori de rolul celei de-a patra puteri: presa. Sună desuet, nu-i așa?

Pe scurt, în turul doi al prezidențialelor, românii au avut teoretic ce părea că și-au dorit: o dezbatere. De fapt, nu a existat o dezbatere, ci au fost două întâlniri cu presa, câte una pentru fiecare candidat. Este evident că alegătorii preocupați de politică nu au fost influențați de cele două evenimente, ci destinatarii dezbaterilor au fost cei care încă nu îndrăznesc să își exprime public opinia, cei care în sondaje sunt identificați ca fiind “nehotărâți”. Mă întreb dacă au depășit, oare, acest stadiu…

Redacțiile au dezbătut a doua zi, la rândul lor, cine merită „Zmeura de Aur”. Candidații? Jurnaliștii? Nu vom analiza limbajul non-verbal nici al candidaților, nici al jurnaliștilor, deși indicatorii vizuali ar fi foarte elocvenți. Nu vom insista nici asupra conceptului jurnalistic „dezbatere”, nici a  dorinței de a avea un control total, pornind de la lista de acces în sală, criteriile de selecție ale jurnaliștilor și ordinea întrebărilor, așa cum nu vom insista nici asupra calității, acurateții întrebărilor, ori ridicarea mingilor la fileu, în ambele tabere ale candidaților. Însă, ceea ce e cât se poate de clar, este că pe zi ce trece ne abatem de la normalitate, de la democrație și de la profesionalizarea jurnalismului.

Toți jurnaliștii de bună credință care au privit la televizor întâlnirile aveau întrebări, pe care însă nu le-a adresat nimeni. Au așteptat cu sufletul la gură simțul critic specific reporterilor, întrebările incisive, însă niciunul nu a vrut să incomodeze, cu toate că erau jurnaliști cu experiență, care își cunosc meseria. Nu au dorit cu niciun chip să iasă dintr-o atitudine pasivă, supusă, nu au insistat să primească răspunsurile exact la întrebările adresate, atunci când candidații evitau un răspuns precis.

Chiar și comentariile unor oameni obișnuiți, în social-media, erau mai pertinente și mai potrivite pentru a fi adresate unui viitor președinte, decât ce s-a întâmplat la aceste întâlniri cu presa… Ce se va întâmpla de acum încolo?

Îmi amintesc de perioada în care studenții la jurnalism dezbăteau, iar sensul era mult mai în serios luat de ei decât am văzut zilele acestea în spațiul public, dacă mass-media poate ridica standardul politicienilor. Manuel Castells, un autor des citat în școlile de jurnalism, arăta că nu e posibil, iar asta era „mediacraţia”, atunci când mass-media era identică sistemului politic. Așadar, în acest moment, e clar nu putem discuta de o ridicare a calității actului politic, printr-un act jurnalistic mediocru.

Ceea ce e alarmant este faptul că, în mod normal, mass-media ar fi trebuit să se raporteze critic la putere, să fie în slujba cetățeanului cu echidistanță, să lupte pentru păstrarea tuturor criteriilor profesionale, mai ales când acestea par a fi pe cale de dispariție. Dar, din păcate, presa românească e mai dezorganizată și mai divizată ca oricând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *