Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis, joi, detalii despre decizia în Cazul Ursu, detaliind motivele care au dus la respingerea apelurilor declarate în dosar. Magistraţii apreciază că „prima instanţă a stabilit judicios situaţia de fapt, urmare a unei minuţioase evaluări asupra mijloacelor de probă”.
„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte că judecătorii învestiţi cu soluţionarea unei cauze au obligaţia legală de a se pronunţa numai în conformitate cu dispoziţiile legii şi în raport cu faptele stabilite exclusiv pe baza probatoriului administrat în cauză”, arată, joi, ICCJ, într-un comunicat de presă.
Instituţia precizează că „nicio cauză nu are o soluţie dinainte stabilită”, iar rezultatul procesului nu depinde de cât de popular sau impopular ar fi el sub aspect social.
În plus, „stabilirea adevărului judiciar se face exclusiv pe baza probelor administrate în cauză, cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale”, ceea ce este ”expresia funcţionării statului de drept şi constituie unul dintre aspectele care diferenţiază fundamental un regim democratic de orice formă de totalitarism”.
„Dincolo de aceste aspecte, dezbaterea publică a oricăror chestiuni, inclusiv critica adusă instituţiilor publice sau deciziilor acestora este legitimă într-o societate democratică, fiind însă important ca orice persoană interesată să poată avea acces, în măsura în care doreşte, la datele necesare pentru a-şi face propria apreciere. Este totuşi esenţial ca formatorii de opinie, în special oamenii politici sau reprezentanţii diferitelor instituţii sau organizaţii publice, să manifeste consecvenţă în ceea ce priveşte modul în care se raportează la aceste principii fundamentale de funcţionare a justiţiei în cadrul comunicării publice”, a mai transmis ICCJ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pune la dispoziţie, în format anonimizat, considerentele care au stat la baza deciziei în Dosarul Gheorghe Ursu şi în cadrul cărora sunt detaliate motivele de fapt şi de drept pentru care completul de judecată a pronunţat această soluţie.
Potrivit documentului citat, „examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind nefondate apelurile declarate în cauză”.
„Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că prima instanţă a stabilit judicios situaţia de fapt, urmare a unei minuţioase evaluări asupra mijloacelor de probă în condiţiile expuse în cele ce preced. În virtutea efectului integral devolutiv al apelului, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei şi reţinând că în apel probele administrate la solicitarea părţilor (inculpaţi şi părţi civile) şi a parchetului nu au condus la schimbarea stării de fapt reţinută de prima instanţă, Înalta Curte constată în totalitate temeinice statuările primei instanţe cu privire la acest aspect, astfel că nu le va mai relua, ci va proceda la analiza criticilor formulate prin apelurile declarate în cauză prin raportare la întregul material probator administrat în cauză”, se maia artă în documentul trimis de ICCJ.
Potrivit acestuia, atât parchetul, cât şi părţile civile au criticat hotărârea apelată sub aspectul netemeiniciei achitării inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase, ”criticile vizând calificarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii D , E şi F şi aprecierea eronată a primei instanţe a inexistenţei situaţiei premise a infracţiunii de tratamente neomenoase deduse judecăţii”.
Apoi, magistraţii detaliază motivele pentru care au respins apelurile.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
