Skip to content
Opinii

Încă un cincinal cu Iohannis

psnews.ro

Victoria categorică a lui Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale pune, încă o dată, o mare responsabilitate pe umerii dreptei, laolaltă cu speranțele tuturor românilor că se vor îngriji de o bună guvernare, că vor elimina stilul conflictual, adversitatea inutilă și că vor aborda un dialog democratic cu toți polii de putere ai societății românești.

Ani de zile am așteptat un candidat ideal, care să ne provoace în a alege la vot pe criterii de competență, să analizăm cunoștințele, abilitățile, atitudinile politice, care să reconstruiască statul român din punct de vedere instituțional, să lege decizia politică de expertiza profesională a specialiștilor, însă pentru români nu a apărut nici de această dată.

Din păcate, prăpastia care separă cele două tabere electorale în România, este una problematică, nefiind una de valori și idei. Așa a apărut teama că alegând din ceea ce a rămas, nu vom fi capabili să facem cea mai corectă alegere, mai ales în condițiile în care presa nu a ajutat deloc prin echidistanță.

Cum succesul prezidențialelor vine în completarea europarlamentarelor, având așadar două scrutinuri câștigate consecutiv de PNL, de acum încolo liberalii nu vor mai putea invoca lupta cu PSD-ul. Așa că așteptările în ceea ce privește un vis vechi al lui Iohannis, de a avea în mandat și „guvernul său”, iată că s-a împlinit pe deplin, cu un vot majoritar al românilor din țară și din diaspora.

Cum entuziasmul se poate transforma rapid în dezamăgire, Klaus Iohannis are datoria să nu stea relaxat cu gândul doar la pensia de președinte care îl așteaptă, ci trebuie să închidă urgent cercul dezbinării care i-a cuprins pe români, să fie un liant și un garant al dreptății și al libertății de exprimare, iar discursul lui trebuie să fie de unire a românilor.

Poate n-ar fi rău să înceapă cu ceea ce el declara că ar fi cea mai importantă realizare a primului său mandat, o realizare absolut neconstituțională: lupta cu partidul opozant. Tocmai de aceea, primul pas pe care ar trebui să îl facă Iohannis este de a pune pe un stabiliment de netăgăduit, separația puterilor în stat, ca principiu fundamental al unei democrații moderne, colaborarea lor implicând o diferențiere strictă în privința puterii judecătorești, care trebuie să fie mereu independentă, o putere a statului și care trebuie tratată ca atare.

Apoi, avem așteptări legate de reconfigurarea valorilor europene și pro-atlantice, care trebuie legate de România, asta neînsemnând excluderea conceptelor de „naționalism”, ori „suveranitate”, aceasta din urmă înscrisă și în Constituția României.

Statutul României de țară membră NATO și membră a UE ar trebui să ne lărgească politica externă, luând în considerare și modul de acțiune al partenerilor noștri strategici. Germania, de pildă, pilon NATO și pol de putere în ceea ce reprezintă globalismul și federalizarea Europei, e partener de afaceri cu multe țări pe care România le-a etichetat cu multă ușurință ca reprezentând un pericol în derularea oricăror acțiuni de politică externă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *