Skip to content
Magazin

INEDIT. Ce metode de înfrumuseţare foloseau femeile în urmă cu 200 de ani

maria-andrei.ro

Dincolo de naturaleţe şi delicateţe, frumuseţea feminină a fost menţinută de a lungul timpului graţie unor mici trucuri de înfrumuseţare, multe dintre ele neobişnuite şi cumva bizare.

De pildă, femeile din Epoca Victoriană – a  doua jumătate a ei fiind cunoscută şi sub numele de Belle Epoque – s-au confruntat şi ele cu efectele reformei din acele vremuri, dictată în 1832, care a dat startul unor ani marcați de înalte precepte și standarde morale, promovate de biserici nonconformiste, precum cea Metodistă și latura Evanghelică a Bisericii Angliei. În acest context, în Epoca Victoriană femeile britanice erau nevoite să se supună unor reguli de-a dreptul bizare.

Potrivit portalului maria-andrei.ro, o femeie care purta machiaj era considerată o prostituată sau o „vopsită”. Deși înainte, figurile „placate” cu pudră albă și buzele vopsite în roșu violent fuseseră foarte populare, Regina Victoria a numit machiajul „vulgar”, motiv pentru care multe persoane din Anglia pur și simplu au renunțat la el, adoptând look-uri mai naturale.

Drept rezultat, secolul 19 a fost plin de invenții care încercau să scoată în prim-plan caracteristicile naturale ale femeii. Însă multe dintre acestea deformau corpurile celor care le foloseau sau, într-un caz mai rău, le ucideau lent, din cauza substanțelor toxice care intrau în componența lor.

Fardul de pleoape cu mercur și plumb

Femeile Victoriene din înalta societate nu purtau fard de pleoape. Deoarece femeile, în general, voiau să arate cât mai natural cu putință, pentru a nu fi clasificate în zona celor cu moravuri ușoare, principala lor preocupare era să se concentreze pe alte tipuri de „tratamente”.

Așa că utilizau foarte puțin makeup și se axau mai mult pe aranjarea sprâncenelor, utilizând foarte puțină pomadă făcută în casă, cu care se dădeau deasupra ochilor, pentru a-i pune mai mult în evidență. Unele femei făceau un fard de pleoape maroniu deschis, din cărăbuși zdrobiți.

Puține femei purtau fard de pleoape cumpărat din magazin, acesta fiind numit „vopsea de ochi” în epoca Victoriană. Dar când o prostituată sau o doamnă Victoriană mai îndrăzneață decidea să încerce vopsea de ochi cu o ocazie specială, era limitată la cosmetice făcute din chimicale mortale. Acestea includeau în principal plumb alb și roșu, pe post de colorant, și sulfit mercuric, dar și vermilion, cinabru și antimoniu. Toate aceste chimicale otrăveau organismul, iar mercurul cauza, în plus, probleme mentale.

Mașinile nazale

În epoca Victoriană, multe femei (și mulți bărbați) erau nemulțumite de nasul cu care le înzestrase natura. Ca în zilele noastre, de altfel. Doar că, la acea vreme, nu apăruseră chirurgii plasticieni. În schimb, erau o mulțime de companii care comercializau „mașini nazale” sau „subțiatoare de nas”.

Aceste dispozitive metalice se puneau pe nasul persoanei și îi strângeau cartilagiile, în încercarea de a-l face mai mic și mai drept. Mașinile nazale s-au vândut vreme de mulți ani. O anume Heather Bigg a inventat un dispozitiv cu curele care ținea metalul pe fața „pacientului” și pe timp de noapte sau în timpul somnului ocazional pe timp de zi. Purtată mult timp (de la 3 luni în sus), mașina nazală începea să-și facă treaba.

Albirea feței

În secolul 19, nimic nu era considerat mai frumos pentru o femeie decât să aibă o față foarte palidă. De pildă, femeile din înalta societate doreau să arate faptul că erau suficient de înstărite cât să nu fie nevoite să muncească în soarele care să le bronzeze pielea. Așa că-și doreau un ten extrem de palid, aproape „transparente”. Victorienele erau obsedate de moarte și credeau că dacă arată cadaveric sunt mai atractive.

Cartea The Ugly-Girl Papers, de S.D. Powers, recomanda ca femeile să-și „îmbrace” fața pe timp de noapte în frunze de varză și apoi s-o spele dimineața cu amoniu, pentru a fi sigure de faptul că tenul rămâne palid și proaspăt. Capsulele de arsenic erau folosite pentru a elimina pistruii și orice urmă de bronz, făcându-le pe femei să arate mai tinere și mai atractive. Acestea erau conștiente de faptul că arsenicul e otrăvitor și că dă dependență, dar în dorința de a avea o frumusețe ideală apelau în continuare la el.

Citeşte articolul integral AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *