PSnews

Ultima Oră

Instigările din politică și din stradă riscă să transforme România într-un Maidan EXCLUSIV

esensiana.com

Redacția PSnews.ro vă prezintă mai jos ce nu s-a spus despre provocările ce marchează scena politică actuală – un lucru care nu sună deloc bine.

Dintru început, trebuie să precizăm că ne referim atât la partea PSD-istă a puterii, cât și la cea USR-istă a opoziției (secondată de către protestatarii #REZIST).

S-a întâmplat ca zilele din urmă să aducă tristețe în rândurile românilor monarhiști, ca urmare a morții fostului rege Mihai I. Aleșii din PSD au acceptat propunerea celor din PNL și USR ca lucrările Comisiei Iordache să înceteze pe parcursul celor trei zile de doliu național. Dar nu vă amăgiți că această pauză va aduce pace între putere și partea extremistă a opoziției, ci așteptați-vă ca păruiala – pe care o vom detalia din plin în paragrafele de mai jos – să continue în sălile și pe holurile Parlamentului!

Ca idee generală, trebuie să remarcăm o ironie: atât puterea, cât și opoziția se acuză de lipsa controlului, dar reacționează la fel de vehement. Problema este însă una cronică: ce se va întâmpla în cazul în care cele două agresivități – PSD și USR – se vor întâlni în stradă, cu rândurile însutite de partizanii fiecărei tabere? Nu vrem în niciun caz să cobim, ci doar facem apel la toate capetele înfierbântate să se gândească de două ori la ceea ce fac. (Știm cu toții: în anii ’90 și 2000, mahalaua politică era monopolizată de către Corneliu Vadim Tudor, dar nici măcar cei din PRM nu au dus hărțuirea adversarilor până la nivelul urmașilor din USR.) Nu de alta, dar, în momentul în care și TFL-iștii, și PSD-iștii își vor descătușa băierile urii, Parlamentul de la București riscă să devină scena unor bătăi efective (ca în Turcia, Ucraina și Coreea de Sud), iar România are toate șansele să devină noul Maidan kievean al Europei.

Cum e TFL-istul în stradă, așa e și-n Parlament

Apărută de te-miri-unde (anume această ambiguitate oferind teren pentru speculații care de care mai tenebroase) și neasumată practic de către nimeni, mișcarea #REZIST a reușit să înlăture – prin protestele din ianuarie-februarie – controversata OUG 13, a slăbit din intensitate în primăvară-vară (și pe fondul înfrângerilor suferite de către DNA în războiul cu Guvernul, și pe fondul retragerii lui Florian Coldea din prima linie a SRI-ului), dar pare acum că și-a luat din nou avânt odată cu accelerarea parcursului parlamentar al legilor justiției.

Totuși, două figuri s-au detașat din această ambiguitate a așa-numiților „TFL-iști” („tineri frumoși și liberi”): războinicul de Facebook Florin Bădiță (cel care anunță cu niște zile înainte data, locul și ora protestelor „spontane”) și pedestrașul din Piața Victoriei Mălin Bot. Tocmai acest fost jurnalist ne-a atras atenția, prin insistența cu care filmează diverse busculade din fața Guvernului ori de la ICCJ când vine Liviu Dragnea.

Și nu numai: acum două săptămâni, Mălin Bot s-a filmat la lansarea de carte a lui Dan Voiculescu, punându-le întrebări incomode nu numai mogulului de la Antena 3, ci și fostului premier Adrian Năstase și publicistului Sorin Roșca Stănescu. Este important să precizăm că întrebările (și cele de la Gaudeamus, și cele de la Înalta Curte) au fost însoțite de o garnitură de spectacol, Bot alergând și practic băgându-le telefonul în față celor pe care îi detestă, bătând monedă pe dosarele penale ale acestora.

Pe urmă, s-a întâmplat ca unul dintre aceiași demonstranți #REZIST (Săndel „Sandy” Matei) să califice drept „comunist” și „securist” un bătrân care îi înjurase pe cei din Piața Victoriei, apoi, după ce moșul îi doborâse telefonul cu ghiozdanul, să îi tragă acestuia un pumn, umplându-l de sânge și învinețindu-i ochiul. Și astfel ajungem la întrebarea care ne-a făcut să așternem întregul text de față: ce s-ar întâmpla dacă episodul dintre Sandy Matei și bătrân devine regulă, iar hârâielile din Parlament se transformă în incitări făcute în plină stradă?

Pentru că, da, trebuie să facem trecerea din stradă în Parlament, unde USR ne-a obișnuit să se împotrivească la orice inițiativă a coaliției PSD-ALDE. Dacă PNL mai rezonează cu un proiect de lege sau altul, USR este Gică Contra a priori. Anul 2017 a fost marcat de mai multe episoade în care USR-iștii au „ocupat” Parlamentul (după modelul mișcărilor Occupy), au venit în Legislativ cu diverse pancarte pe care scriau „Rușine!” și alte mesaje de protest, au făcut lanțuri umane în fața tribunei etc. Și, la fel precum confratele din stradă Mălin Bot, au folosit filmările cu telefonul ca pe o armă de intimidare împotriva aleșilor puterii, discursul urmând aceeași linie: „Ia uite ce fac penalii / hoții / infractorii – cum fură ei viitorul copiilor noștri!”

Ultimul episod din intifada USR-iștilor împotriva PSD-iștilor s-a consumat miercuri seară, când, speculând faptul că Șerban Nicolae este un politician incontrolabil, deputatul USR Cosette Chichirău – care făcea un live pe Facebook din ședința plenului reunit ce discuta legile justiției – s-a băgat în sufletul șefului senatorilor roșii, făcându-l în fel și chip: ba „hoț”, ba „penal”, ba „șofer la grupul infracţional organizat”, până când senatorul PSD a făcut-o „proastă” și i-a zis că ar putea avea „o poză în care dumneavoastră faceți sex anal”.

La câteva ore după incidentul din Casa Poporului, poporul #REZIST l-a acuzat pe alt PSD-ist (deputatul de Sibiu Ioan Terea) că lovise cu mașina doi manifestanți din fața Palatului Parlamentului, CHIAR DACĂ imaginile pe care le-am văzut până acum la televizor nu arată foarte clar dacă a fost vorba despre așa ceva sau despre o simulare (așa cum susține social-democratul).

Am lăsat acest eveniment la urmă, fiindcă asupra lui planează incertitudinea. Însă celelalte trei episoade poartă – din câte am văzut – ștampila instigării. Și exact aici am voit să ajungem: la provocare ca armă politică în mâinile #REZIST și ale USR. Prin provocare, ei speră să obțină victimizarea, iar prin victimizare – mobilizarea partizanilor.

Sigur că trebuie să fii cumplit de lipsit de tact ca să răspunzi TOTDEAUNA la provocări, dar TFL-iștii chiar pe asta mizează: pe capacitatea redusă a celor provocați de a rezista.

Puterea nu e nici ea mai brează…

…iar cazul simptomatic este cel al secretarului general adjunct al PSD, Codrin Ștefănescu. Nu ne ajung degetele să numărăm câte dintre emisiunile TV în care a mers până acum Ștefănescu s-au soldat cu injurii adresate de acesta adversarilor politici prezenți în platou. Fie că interlocutorul a fost politician (Robert Turcescu, Răzvan Prișcă) sau jurnalist (Stelian Negrea, Andreea Pora), la orice televiziune s-ar duce, săgeata lui Dragnea (ca un sarcasm al sorții: de extracție PRM-istă) taie orice dezbatere printr-o atitudine extraordinar de agresivă față de cei cu care se apucă să discute în contradictoriu.

Codrin Ștefănescu nu este nici pe departe singurul din PSD cu năravul de a băga bățul prin gard: însuși premierului Mihai Tudose i s-a dus buhul pentru felul în care știe să găsească vinovați, alții decât cei din zona guvernamentală. Iar unele dintre țintele predilecte ale prim-ministrului sunt companiile multinaționale care activează în România. Ați văzut cum, într-o ședință de Guvern de acum o lună, șeful Executivului le făcea în ciudă multinaționalelor după modificarea Codului Fiscal privind externalizarea profitului. Dincolo de aura de haiducie din jurul unor astfel de declarații, faptul că ele vin din partea unuia dintre mai-marii statului român este de natură să creeze un climat de instabilitate în economie. Iar dacă o corporație se supără și pleacă, dintr-un foc sute de oameni rămân pe drumuri. Niciun premier responsabil nu ar trata cu lejeritate așa ceva.

Nu în ultimul rând, vă aducem aminte cazul lui Florin Iordache: cât a fost ministru al Justiției, Iordache nu a făcut în general altceva decât să se acopere de penibil (nefiind în stare să ofere răspunsuri concludente despre urzelile din spatele OUG 13), dar a și debordat de aroganță în seara celebrei conferințe de presă în care a tratat de sus mass media și în care a rostit de 24 de ori exclamația: „Altă întrebare!”

Ura nu poate naște decât ură

Partea și mai gravă este că tot scenariul apocaliptic ce poate avea loc la întâlnirea celor două tabere inflamate, ale celor două grupări de capete înfierbântate se poate petrece având ca simpli spectatori blajinii jandarmi pe care îi cunoaștem de cel puțin doi ani încoace. De altminteri, instituțiile de ordine publică dau impresia că sunt paralizate: vedem cum orice incident (fie el și o simplă îmbrânceală) se soldează cu plângeri penale în ambele sensuri, până într-acolo încât chiar și Carmen Dan (ministrul de Interne), dacă ar ordona arestări, s-ar trezi chemată la parchet. Mai pe românește: plângerea penală este o armă atât de uzitată, încât ea paralizează instituțiile care ar trebui să păstreze o linie de echilibru.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi