Skip to content
Politică

Întâlnirea Trump-Kim și interesele geopolitice ale Statelor Unite în Asia-Pacific

Al doilea “summit” dintre președintele american Donald Trump și omologul său nord-coreean, Kim Jong-Un s-a consumat astăzi la Hanoi fără niciun rezultat concret în privința denuclearizării Coreei de Nord. Trump a spus că discuțiile au eșuat din cauza pretențiilor Coreei de Nord de a-i fi ridicate în întregime sancțiunile. Președintele american a arătat însă că nu s-au făcut suficiente progrese în materie de dezarmare nucleară a Phenianului pentru a fi de acord cu o astfel de cerere. De altfel, principalul subiect de discuție al acestui al doilea summit între Donald Trump și Kim Jong-un a fost ideea ca Phenianul să renunțe de tot la armele sale nuclare.

Încă de la preluarea funcţiei, Trump a dovedit o schimbare la 180 de grade în politica externă, prin aplicarea unei strategii de business. În acest spirit şi-a creat şi administraţia. Tradusă în practica relaţiilor internaţionale, acestă strategie ar reprezenta o întoarcere la realpolitik, fără baze ideologice şi aplicarea motto-ului lordului Palmerston: „relaţiile se schimbă, interesele sunt permanente“. Într-adevăr, această abordare a cauzat reacţii şi comentarii, în special negative, din partea aliaţilor tradiţionali, obişnuiţi şi interesaţi în menţinerea status-quo-ului în relaţiile bi şi multilaterale pentru că aşa le dictează propriile interese.

" "

Coreea de Nord, un pion în cadrul strategiei de îngrădire a Chinei

Problema nord-coreeană datează din anii ’50 şi este una malignă pentru că reprezintă un punct de intersecţie a intereselor a tuturor părţilor interesate: China, SUA, Rusia şi Japonia, plus Coreea de Sud. Reprezintă un vestigiu al Războiului Rece, când forţele comuniste s-au confruntat cu forţele democratice. A fost semnat un armistiţiu, însă nu reprezintă un tratat de pace, astfel încât riscul reaprinderii conflictului este permanent şi domină, ca o sabie a lui Damocles, orice fel de nivel de discuţii şi negocieri în formatul regional

La ora actuală, China susţine deschis regimul din Coreea de Nord, fiind principalul ajutor economic, însă relaţiile politice bilaterale au o tendinţă de schimbare. Presa a relatat pe larg că de la momentul venirii la putere a lui Kim Jong-un, acesta a schimbat piramida de putere prin eliminarea fizică a „oamenilor Beijingului“. În acest sens, China pierde din influenţă la Pyongyang, iar Kim îşi afirmă deschis dorinţa de „autonomie“, cu tendinţe de „independenţă“, faţă de Beijing, în principal, şi faţă de alte puteri. Arsenalul militar, dotat cu o armă nucleară, îi conferă liderului nord-coreean siguranța menținerii sale la putere și perpetuarea regimului, de vreme ce nu ne putem imagina o intervenție militară externă împotriva unui stat înarmat nuclear.

Fricțiunile bilaterale dintre China și Coreea de Nord pot fi exploatate în favoarea unui terţ interesat. Statele Unite se află într-un „război rece“ cu China, iar pentru asta are nevoie de aliaţi puternici în zonă, pentru a realiza un o îngrădire eficientă. Interesul strategic american este să menţină controlul asupra Pacificului deoarece aceasta reprezintă principala linie de apărare. De cealaltă parte, China îşi sporște constant puterea economică, lucru care se traduce într-o creștere a puterii militare. Deja Beijingul formulează pretenții teritoriale de ani buni în zona Mării Chinei de Sud, acolo unde își construiește treptat baze militare. Rațiunea pentru care Beijingul acționează astfel este dublă: pe de o parte China încearcă să controleze rutele comerciale dinspre Golful Persic, de vreme ce peste 80% din petrolul importat trece prin Strâmtoarea Malacca, pe care China nu o controlează direct.

În al doilea rând, vorbim de extinderea influenței regionale, odată cu creșterea puterii statului Chinez. Astfel că în viitor China poată accede statutul de putere mondială efectivă. Statele Unite nu vor putea accepta o putere hegemonică în zona Asia-Pacific așa că în viitor ne putem aștepta la o strategie a Washingtonului care să pună accentul pe o „blocadă continentală“ printr-o încercuire ingenioasă a Chinei. America are interese geopolitice clare în această zonă. Dar, pentru o strategie de îngrădire a Chinei, Statele Unite vor avea nevoie de aliați regionali: Japonia, Coreea de Sud, Vietnam și posibil chiar Coreea de Nord. Până atunci însă, americanii vor trebui să își îmbunătățească relațiile cu Phenianul și să  obțină asigurări privind armamentul nuclear nord-coreean.

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *