Skip to content
Opinii & Analize

Interese mari la mijloc cu Ziua Națională

Au făcut unii un sondaj: cică doar 14% dintre români merg la paradele organizate în marile orașe de Ziua Națională. O treime din cei neinteresați de pasul de defilare vor bate pas de vacanță, iar restul, cam patru din zece, vor sta acasă.

E îngrijorător. Nu că n-ar fi recomandat să stai acasă într-o zi liberă, ci pentru că o droaie de blocuri din România riscă să cadă la următorul cutremur major. Circa 1600 doar în București.

Iar din cele care vor rămâne în picioare, nici 5% nu au adăposturi subterane decente, în care să te poți retrage, speriat de eventualele replici, cu o cutie de conserve și o pătură.

Care, apropo, s-au scumpit cu circa 50% și se vor mai scumpi cu câteva zeci de procente bune până de Sărbători.

Este că, în contextul ăsta, cuvântul „sărbători” sună de-a dreptul sarcastic?

Cum să sărbătorești ceva când atât de mulți ucraineni n-au căldură, iar femeile sunt oropsite în Iran? Ce-i cu egoismul ăsta de-a dreptul antieuropean și antidemocratic? Și, în fond, ce sărbători? Că am citit-o pe o doamnă din București, care se întreba de ce Primăria Capitalei, o instituție laică, bagă bani în Târgul de Crăciun, a.k.a. o sărbătoare religioasă a creștinilor. De ce nu se finanțează și sărbătorile evreilor, arabilor, sau chinezilor?

Deși nici ăștia nu mai sunt ce-au fost. Evreii sunt buni când ajută Ucraina și răi când bombardează Palestina. Arabii sunt buni când organizează campionate mondiale de fotbal și răi când interzic banderola-curcubeu sau buni când vând americanilor petrol și răi când vând drone rușilor. Iar chinezii – se știe deja – când nu sunt niște comuniști care se supun ca oile măsurilor aberante ale statului chinez sunt niște capre negre impetuoase când nu se supun ca oile măsurilor aberante ale statului chinez.

Aproape că mi-e frică să mai deschid un site de știri. Totul e când alb, când negru. Apropo, mai am voie să scriu „negru” sau trebuie să folosesc „alb închis”?

Și pe urmă ne mirăm că românii evită mass-media, nu mai cred în comunicarea instituțională și urmăresc pe instagram câte un speriat care le propune mântuirea prin share-urirea tuturor informațiilor de mai sus, în ambele variante, astfel încât popularitatea postărilor să crească, speriatul să primească bifa albastră și pe urmă să poată să ceară și el de-o ciorbă ministerelor care împrăștia adevăruri în care nu mai crede nimeni, pentru că „sunt interese mari la mijloc”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *