Circa patru milioane de români locuiesc în afara țării – aproape 20% din cei născuți în România au plecat. Însă numărul real al celor care aleg să părăseasca țară nu este cunoscut, pentru că statul nu are statistici exacte în acest sens, deși subiectul este unul actual și vital. Poartă cineva vina pentru zecile de mii de români care pleacă definitiv din țară? La această întrebare dar și despre ideea „populației de înlocuire” răspunde, într-un interviu exclusiv pentru PS News, sociologa Elena Trifan.
Țara noastră ocupă locul 17 în topul țărilor de origine ale migrației la nivel mondial, arată Raportul privind Migrația Globală 2022.
Pe scurt, raportul dintre populația românească ce a migrat în afara țării și cea de altă naționalitate care a imigrat este de aproximativ 6 la 1, numărul emigranților români fiind de 6 ori mai mare decât numărul imigranților străini care se aflau pe teritoriul țării la finalul anului 2020, arată Organizația Internațională pentru Migrație, parte a Națiunilor Unite. Printre principalele țări de destinație pentru români se numără Italia, Germania și Spania.
R: România se confruntă cu un „exod” de mulți ani încoace. Tot mai mulți români emigrează. Care sunt cauzele? De ce aleg oamenii alte țări? Cine ar fi de vină pentru situația sumbră?
Elena Trifan, sociologă: Într-adevăr, România a cunoscut de-a lungul anilor o tendință semnificativă de emigrare. Oamenii aleg să plece din diverse motive, dar principalul motor este căutarea unor condiții de viață mai bune. Rezultatele acestei emigrări variază – unii s-au stabilit definitiv în străinătate, alții rămân nesiguri în privința întoarcerii, unii au investit în case, trimițând în același timp bani acasă, iar alții se angajează în muncă sezonieră.
Cauzele care stau la baza acestui fenomen de migrație sunt în primul rând economice. România este cunoscută pentru statutul său de sursă de forță de muncă ieftină în cadrul Uniunii Europene. Salariile din România sunt considerabil mai mici decât în multe alte țări din UE, iar calitatea educației și a asistenței medicale este, de asemenea, în urmă. Aceste condiții economice pot fi puse pe seama unor decizii politice, în special din 1996 încoace și mai ales în timpul președinției lui Traian Băsescu și prin măsurile anti-austeritate. Din punct de vedere ideologic, aceste politici se aliniază cu neoliberalismul, care pune accentul pe rolul statului în protejarea „pieței libere”.
R: Cum stăm din punct de vedere legislativ și real?
Elena Trifan, sociologă: Modificările cheie aduse legislației muncii în 2011 au slăbit puterea de negociere a sindicatelor, făcând mai dificilă negocierea unor condiții și salarii mai bune pentru angajați. Rămâne de văzut cum Noul Cod al Muncii va schimba condițiile de muncă pentru angajați. În plus, guvernul a urmărit în mod activ o strategie de atragere a investitorilor prin promovarea României ca destinație pentru forța de muncă cu salarii mici. Aceste salarii se situează adesea sub pragul necesar pentru un nivel de trai decent.
Investițiile insuficiente în educație, sănătate, locuințe publice și transport public, în special în infrastructura feroviară, au contribuit, de asemenea, la scăderea calității vieții. Această combinație de factori i-a determinat pe mulți oameni să caute condiții de viață mai bune în alte țări.
În timp ce politicienii care au susținut astfel de politici poartă responsabilitatea pentru tendințele de emigrare, este important să nu neglijăm influența mediul privat. Acestea exercită adesea presiuni asupra statelor, atât legal, cât și ilegal, pentru a închide ochii la condiții de muncă inferioare sau pentru a oferi stimulente fiscale, ceea ce înseamnă că în loc să avem investiții în servicii publice, sunt oferite subsidii sau scutiri de taxe.
Efectele acestui val de emigrare sunt profunde și rămâne un subiect de interes național. Migranți români sunt în mare parte economici care au plecat nu din dorința de a explora Europa, ci din necesitatea de a-și întreține familiile.
R: Ar trebui să ne îngrijoreze declinul demografic? Ce spune asta despre un stat? Vorbim de ani întregi despre declarații și măsuri populiste pentru creșterea natalității. Dar care este rana reală?
Elena Trifan, sociologă: Îngrijorarea legată de declinul demografic este într-adevăr semnificativă și reflectă nu doar starea populației unei națiuni, ci și bunăstarea mai largă a unei societăți. Pentru a aborda această problemă în mod eficient, este esențial să examinăm cauzele sale profunde.
În domeniul politic, discuțiile despre declinul demografic se concentrează adesea pe creșterea ratei natalității și măsuri care susțin familiile, dar care uneori vin la pachet cu valori tradiționale asupra relațiilor (de ex: in Polonia spre exemplu cu limitarea dreptului la avort). Mai ales că adevărata soluție constă în îmbunătățirea standardelor de viață și a calității generale a vieții. Acest lucru presupune o abordare care include mai multe aspecte, câteva exemple ar fi:
- creșterea semnificativă a salariilor: Asigurarea faptului că oamenii câștigă salarii decente este fundamentală. O remunerație adecvată nu numai că îmbunătățește nivelul de trai, dar oferă și securitate financiară pentru familii;
- acces la educație timpurie: Investiția în programe de educație timpurie ajută copiii să se dezvolte și pregătește terenul pentru un viitor mai bun;
- concediu parental universal: Implementarea unor politici de concediu parental care nu sunt condiționate de contribuțiile financiare permite tuturor părinților să echilibreze viața profesională și cea de familie;
- educație accesibilă: asigurarea faptului că școlile sunt accesibile fără costuri suplimentare ascunse este esențială pentru a oferi o educație de calitate pentru toți;
- asigurare medicală universală: ar îmbunătății enorm accesul oamenilor la sănătate.
Atunci când discutăm despre declinul demografic, este important să depășim preocuparea îngustă a celui care va plăti pentru pensii și să luăm în considerare, în schimb, întregul potențial al indivizilor. Oamenii nu ar trebui să fie reduși doar la capacitatea lor de a munci, ci ar trebui să fie încurajați să rămână în țara lor de origine, să își satisfacă nevoile de bază și cele mai înalte și să contribuie la societate în diverse moduri.
În plus, îmbătrânirea populației este un aspect semnificativ al declinului demografic și necesită o analiză atentă. Găsirea de soluții pentru sprijinirea și îngrijirea populațiilor vârstnice vulnerabile ar trebui să fie o prioritate.
R: Sociologul Bogdan Bucur, profesor la Departamentul de Sociologie al Facultăţii de Științe Politice, SNSPA, spune, pentru Gândul, că România ar trebui să se pregătească să accepte, în următorii ani, o populație de înlocuire. Este asta posibil? Ce ar însemna?
Elena Trifan, sociologă: În ultimii ani, numărul de imigranți din România a înregistrat o creștere, în mare parte datorită presiunii exercitate de angajatori care, în mod ironic, s-au plâns de lipsa forței de muncă, în timp ce, plăteau salarii mizere. Această situație este parțial o consecință a acțiunilor lor din trecut și este regretabilă atât pentru românii care au emigrat, cât și pentru muncitorii străini care vin în România, confruntându-se adesea cu salarii mici în comparație cu condițiile de trai.
R: Sunt românii deschiși față de imigranți?
Elena Trifan, sociologă: Receptivitatea României față de imigranți depinde, în mare măsură, de faptul dacă imigranții sunt văzuți ca fiind responsabili pentru pierderea locurilor de muncă în rândul românilor sau ca acceptând salarii mai mici decât omologii lor români. Promovarea condițiilor de interacțiune socială și de înțelegere poate atenua respingerea și stereotipurile.
Dinamica imigrației variază în funcție de context, iar în cazul României, există o absență notabilă a unor organizații de muncă solide, precum sindicatele. Aceste organizații au cunoscut o diminuare a influenței și a capacității în ultimii ani, ceea ce face dificilă reprezentarea intereselor atât ale românilor, cât și ale imigranților și crearea unui cadru pentru integrarea socială. Dar aceste probleme nu sunt doar în România, am participat la mai multe discuții cu sindicate din Germania sau Olanda despre cum pot reprezenta mai bine angajații români. Probabil că acest subiect al reprezentării angajaților și muncitorilor indiferent de naționalitate trebuie să devină o preocupare și pentru sindicatele române.
Capacitatea de reacție a statului joacă, de asemenea, un rol. Din punct de vedere istoric, guvernele au fost mai rapide în a răspunde nevoilor mediul privat în comparație cu cele ale angajaților. Prin urmare, este puțin probabil ca statul să ia măsuri substanțiale pentru a proteja drepturile și bunăstarea lucrătorilor străini. Deja au fost raportate în presă cazuri în care muncitorii imigranți sunt cazați în locuințe insalubre, muncesc peste limita legală și nu cred că au fost luate măsuri prompte pentru a răspunde acestor reclamații.
R: Este statul pregătit să-i includă și să-i „păstreze”?
Elena Trifan, sociologă: În ceea ce privește ”păstrarea” muncitorilor străini este important să recunoaștem că România poate servi drept țară de tranzit pentru unii imigranți în drum spre alte țări din UE cu condiții de viață mai favorabile.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
