Skip to content
Politică

INTERVIU „Gogomăniile” din noul Cod Fiscal și de ce pensiile speciale sunt „furt din bani publici”. Eugen Tomac așteaptă sfârșitul lui Putin: „Cred că i-au ascuns deja valiza nucleară”

Inquam Photos / Octav Ganea

Europarlamentarul Eugen Tomac, președintele PMP, a propus soluții pentru creșterea salariilor și pensiilor în România, într-o perioadă în care inflația afectează veniturile cetățenilor. PMP susține creșterea salariului minim la 3.200 de lei și mărirea pensiilor cu 10-12%, stabilite pe baza principiului contributivității.

„În oricare variantă, un nivel minimal de creştere cu 10% – 12% a pensiilor este corect”, a declarat Eugen Tomac într-un interviu pentru PS News. Președintele PMP consideră că pensiile speciale sunt „furt din bani publici” și acuză PSD, PNL și UDMR că nu vor să rezolve această problemă în Parlament.

De asemenea, Eugen Tomac a vorbit și despre conflictul dintre Ucraina și Rusia, precizând că „este începutul sfârșitului pentru Vladimir Putin”. Europarlamentarul susține continuarea sancțiunilor economice împotriva Rusiei, însă avertizează că Ungaria nu trebuie „pusă în colț” și sancționată, deoarece o eventuală ieșire a Ungariei din UE ar reprezenta o mare problemă pentru România, care s-ar trezi izolată de Vestul Europei.

Președintele PMP s-a arătat îngrijorat de situația politică din Republica Moldova, precizând că autoritățile române trebuie să ajute Chișinăul în această iarnă și în parcursul său spre Uniunea Europeană.

PS News: Parlamentul European a adoptat directiva prin care statele membre vor fi obligate să mărească salariul minim la 50% din salariul mediu brut. Guvernul României ar trebui să adopte cât mai repede această măsură? Susține PMP creșterea salariului minim la 3.200 de lei brut, cât ar reprezenta jumătate din salariul mediu brut (6.400 de lei în luna iulie 2022)?

Eugen Tomac: Categoric, da. Reducerea decalajelor faţă de UE înseamnă inclusiv majorarea salariilor populaţiei. Un salariu brut de 3.200 de lei înseamnă un salariu net de 1.885 de lei – adică simţitor mai puţin de 400 de euro pentru o persoană care munceşte cu o normă întreagă timp de 8 ore pe zi.

Evident că o asemenea măsură generează o presiune asupra IMM-urilor. De aceea, soluţia pe care PMP o propune este una fiscală. Atunci când va veni în Parlament legea de aprobare a OUG privind modificarea Codului Fiscal, promovată de Dorel de la Finanţe, ea trebuie respinsă în integralitate. Banii pe care statul îi va încasa de pe urma creşterii salariului minim pe economie prin taxarea muncii sunt arhisuficienţi astfel încât să se renunţe la supraimpozitarea IMM-urilor sau supraimpozitarea salariilor cu normă fracţionată (part time). Am pierdut deja aproape 200.000 de contracte de muncă urmare a gogomăniei lui Câciu, cineva trebuie să-l oprească. Iar responsabilitatea îi revine Premierului Ciucă de la care tot aşteptăm promisa remaniere guvernamentală.

PS News: În această criză a inflației și a prețurilor la energie ar trebui să avem și o creștere a pensiilor? Ar trebui să creștem toate pensiile, chiar și pe cele care ajung la sume de mii de euro? Care este soluția propusă de PMP pentru pensionarii din România?

Eugen Tomac: În 2010, perioadă de criză economică, s-a purtat fix aceeaşi discuţie. La momentul respectiv, s-a ajuns la concluzia corectă că ar trebui să ieşim din zona samavolniciei politicienilor şi să lăsăm un algoritm socio-economic să decidă ce se întâmplă cu pensiile. Evident că guvernele succesive ale PSD şi PNL nu au respectat legea 263/2010 care spune foarte clar ce trebuie făcut – articolul 102 alineatul 5: „Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creşterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an”.

Există, evident, două amendamente: a) legea vorbeşte despre “rata inflaţiei”, iar prin aceasta se poate înţelege media lunară a inflaţiei (care este mai mică decât inflaţia an la an); b) în realitate, noi avem de-a face cu o scădere a salariului mediu, acesta având un avans mai mic decât rata inflaţiei. Şi poate exista, deci, o interpretare că trebuie crescut cu inflaţia minus scăderea reală a salariului brut real. În oricare variantă, un nivel minimal de creştere cu 10% – 12% a pensiilor este corect.

Cât priveşte decalajele între pensii, PMP este susţinător al ideii contributivităţii. De aceea, considerăm că o creştere procentuală egală pentru toată lumea trebuie să existe.

O discuţie separată este cea despre pensiile speciale pe care PMP le consideră furt din bani publici. De altfel, eu personal am lăsat în Parlament un proiect legislativ care ar fi rezolvat această problemă dacă ar exista voinţă politică. Din păcate, PSD, PNL şi UDMR nu vor vota niciodată o astfel de lege tocmai pentru că beneficiarii actualului sistem fac parte taman din clientela de partid. Trebuie să ne gândim la celebrul Dorneanu care ia acum nu mai puţin de trei pensii speciale.

Se vorbește foarte mult despre pensiile magistraţilor. Observaţia mea de bun simţ este că aceştia au salarii foarte mari. Dacă ar avea o perioadă de contribuţie întreagă, nu ar fi absolut nicio problemă în a li se plăti fix aceleaşi pensii pe care le încasează acum. Problema este că ies mult înainte de limita de vârstă aplicată oamenilor obişnuiţi, ceea ce face ca principiul contributivităţii să nu fie respectat. Valabil şi pentru ceilalţi beneficiari de pensii ocupaţionale sau de serviciu cărora ne trezim că trebuie să le plătim de pe la 40 şi un pic de ani. Asta în timp ce unui zugrav îi cerem să urce pe schelă până la 65 de ani.

PS News: Vladimir Putin, președintele Rusiei, a decis să mobilizeze 300.000 de rezerviști pentru a-i trimite în Ucraina. Escaladarea conflictului devine un pericol pentru Uniunea Europeană?

Eugen Tomac: Este începutul sfârşitului pentru Vladimir Putin. A fost modalitatea prin care Vladimir „cel groaznic” de la Kremlin ne-a anunţat că i-a ajuns cuţitul la os. El a cedat în faţa propagandiştilor proprii care militau pentru această escaladare. Până acum, această elită îi anunţa pe cetăţenii Federaţiei Ruse că toate merg bine în teatrul de război ucrainean. Brusc, ruşii au aflat că nu vor îngheţa doar europenii ca urmare a denunţării contractelor comerciale nerespectate de GazProm, dar şi ei înşişi, la iarnă, pe frontul ucrainean.

Până în acest moment, propaganda Moscovei a reuşit să construiască destul de eficient o poveste privind „operaţiunea specială” pe care armata rusească ar desfăşura-o în Ucraina. Acest moment reprezintă un punct de inflexiune în care ruşii încep, în sfârşit, să înţeleagă că şi ei vor plăti foarte scump aventura în care Putin a îndreptat întreaga ţară din dorinţa de a rămâne în istorie altfel decât tătucul oligarhilor.

Din perspectivă militară, datele problemei nu se schimbă fundamental. Oricâţi rezervişti ar arunca Federaţia Rusă în luptă, aceştia sunt mai puţin pregătiţi şi mai demoralizaţi decât soldații armatei ucrainene. În timp ce aceștia luptă pentru propria ţară, pentru un viitor prosper în interiorul UE şi al NATO, ruşii sunt puşi în postura de a fi nişte paria ai Europei.

Singura armă veritabilă pe care Putin o mai are în arsenalul propriu este gazul livrat Europei. Ca un pilot kamikaze din Al Doilea Război Mondial, va încerca să scufunde vaporul cu preţul propriei economii. De aceea şi cred că, dacă vom trece uniţi peste această iarnă foarte dificilă, vom vedea un sfârşit al războiului în primăvara anului viitor.

Cât priveşte ameninţarea nucleară, sunt de părere că nu este o una reală. Pe de o parte, pentru că Putin nu este chiar de capul lui, având un întreg sistem care, din cauza slăbiciunii recente, a ajuns să-l păpuşeze. Pe de altă parte, membrii camarilei lui Putin iubesc prea mult luxul şi viaţa bună pentru a risca vreodată depăşirea a ceea ce americanii numesc „the point of no return”. Lui Vova cred că i-au ascuns deja valiza nucleară.

PS News: În Uniunea Europeană se vorbește despre un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Este nevoie de acest nou pachet? Trebuie UE să meargă înainte cu noi sancțiuni chiar dacă acestea afectează inclusiv economiile statelor UE? Ce părere aveți despre Ungaria care se opune acestor sancțiuni?

Eugen Tomac: Cred că sancţiunile împotriva Federaţiei Ruse au început deja să fie resimţite de ruşii de rând. Buffer-ul financiar pe care îl avea Moscova s-a topit şi iarna aceasta va fi mai grea pentru cetăţenii ruşi decât pentru europeni. Neîndoielnic, discutăm despre un război socio-economic.

Având în vedere această cheie de interpretare, orice sancţiune suplimentară pe care Europa şi SUA ar impune-o Federaţiei Ruse este importantă. Aş atrage atenţia asupra raportului realizat de ONG-ul WeAreUkraine.info care a semnalat că, până în prezent, doar 106 companii au ieșit complet de pe piața rusă, în timp ce alte peste 1.149 de companii internaționale au rămas. Practic, multinaţionalele una au comunicat şi alta au făcut. Or, guvernele ţărilor de origine pentru aceste companii care nu se retrag din Federaţia Rusă ar trebui să poarte o discuţie foarte serioasă asupra implicaţiilor socio-economice pe care acest refuz al lor îl are asupra întregului război. Mai ales că multe dintre aceste firme au beneficiat şi beneficiază în continuare de măsuri de sprijin din partea UE şi a statelor membre în perioada post-pandemică.

În afară de acest aspect al privaţilor care trebuie să înţeleagă şi ei importanţa solidarităţii europene, aş atrage atenţia asupra necesităţii ca embargoul asupra resurselor fosile din Federaţia Rusă să fie păstrat. Indirect, statele membre ale UE continuă să finanţeze agresiunea rusească prin preţurile exorbitante plătite pe gaze, pe petrol sau pe metale rare. Orice strategie de supravieţuire individuală va fi perdantă pentru ţara care alege să fie cap de pod rusesc în Europa.

În cazul punctual al Ungariei, aş aprecia declaraţiile recente ale oficialilor de la Budapesta că vor susţine prelungirea sancţiunilor aplicate Federaţiei Ruse. Personal, cred că Guvernul Viktor Orban spune fiecărei părţi ce vrea să audă. Lui Putin îi spune că se pot baza pe ei dacă le dau gaz ieftin. La Bruxelles, îi spune Ursulei von der Leyen că sunt dispuşi oricând să voteze prelungirea sancţiunilor aplicate ruşilor dacă vor continua să primească fondurile europene aferente exerciţiului 2021 – 2027 al UE şi cele din PNRR. De notat că situaţia economică a Ungariei este chiar mai dificilă decât a României după măsurile populiste luate de Guvernul Viktor Orban încă din toamna lui 2021 pentru a se perpetua la putere în contextul alegerilor din aprilie a acestui an.

Personal, nu cred că sancţionarea Ungariei este soluţia potrivită în acest moment. Forţarea lui Orban într-un colţ poate genera probleme majore pentru România în primul rând. O aventură de tip HuExit poate fi un dezastru pentru ţara noastră care poate pierde o graniţă comună cu UE: să rămânem izolaţi în Estul Europei. Or, cred că Bruxelles-ul nu trebuie să îi dea lui Viktor Orban astfel de argumente.

PS News: Relațiile dintre România și Republica Moldova s-au consolidat de când a început conflictul din Ucraina? Sunt cele două țări mai strâns legate după acest conflict de la granițe? Ce ar putea România să facă mai mult pentru Republica Moldova și nu a făcut până acum?

Eugen Tomac: Fără îndoială, fără sprijinul activ al României, inclusiv al europarlamentarilor printre care ne-am numărat eu şi Preşedintele Traian Băsescu, obţinerea de către Republica Moldova a statului de candidat la aderarea la Uniunea Europeană ar fi fost mult mai greu de realizat. În egală măsură, consider că iarna aceasta va fi un test pe care România îl dă în relaţia cu românii din R. Moldova. Sunt convins că Putin va tăia gazul şi pentru Republica Moldova pentru a sprijini astfel cozile de topor ale Moscovei care luptă împotriva administraţiei Maia Sandu – Natalia Gavriliţa. Deci, noi când vorbim despre a avea suficient gaz în depozite trebuie să includem automat și cantitatea necesară pentru a-i ajuta pe românii de peste Prut. Iar aici avem o problemă atât cu gazoductul Iaşi – Ungheni pe care a curs cam puţin gaz până acum, cât şi cu Interconectarea Nord – Suceava – Bălți (200 MW), Interconectarea Centru – Iași – Ungheni – Străşeni (200 MW), Interconexiunea Sud – Isaccea – Vulcănești – Chișinău (600 MW). Toate acestea sunt proiecte care bat pasul pe loc.

Evident, vreau să fiu corect în raport cu actuala putere. S-au întâmplat şi lucruri bune. Pe de o parte, ajutorul de 100 de milioane de euro pe care România l-a acordat Republicii Moldova. Pe de altă parte, a existat un sprijin consistent în gestionarea crizei umanitare generate ca urmare a războiului de agresiune al Federaţiei Ruse asupra Ucrainei.

Nu mă ascund după degete – sunt îngrijorat de situaţia politică de la Chişinău. Presiunea exercitată de Moscova direct şi indirect, pe fondul reformelor curajoase întreprinse de administraţia Maia Sandu, generează la rându-i tensiune în rândul puterii politice din Republica Moldova. România trebuie să fie atentă la ce se întâmplă acolo şi să acorde sprijin forţelor pro-europene şi pro-româneşti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *